Trăim vremuri ale căror urmări asupra fiinţei naţionale, inclusiv la nivelul unităţii Statului Român, greu vor mai putea fi îndreptate de urmaşi… Şi este condamnabil că trăim aceste vremuri în nepăsare. Ne agităm pe forumuri, dar nu iesim în piaţa publică! Ne ascundem sub eticheta patriotismului a fel şi fel de apeluri virtuale la unirea cu Basarabia, dar nu veghem la dezunirea, la sfărâmarea care se pregăteşte în interiorul ţării-mamă! Da, refacerea României Mari trebuie să fie în conştiinţa fiecăruia! Dar nu trebuie să alergăm după un ideal trecând în grabă pe lângă procesul de fărâmiţarea pe care vor să-l producă alogenii şi veneticii aici! Căci, oare care patrie-mamă îşi va mai aduce fiica acasă, dacă noi ne lăsăm aici pradă trădărilor veneticilor?
Trăim vremuri în care nepăsarea, cel mai adesea, şi risipirea energiei protestelor noastre (care, când se produc, irump doar spre anumite direcţii!), vor contura, inclusiv juridic, un ţarc în care, când ne vom fi trezit şi vom voi a transforma nepăsarea în elan, ne vom găsi cu adevărat neputincioşi.
Şi avem dovezi ale acţiunilor de timorare la tot pasul! Ţiganii au tras sforile, ajutaţi şi de mâna otrăvită a politichiei maghiare, dar şi de neghiobia unor academicieni români, care au permis reinterpretarea termenului ţigan în DEX ca având semnificaţie peiorativă!, pentru a impune defnirea lor ca „romi”. Pentru a ne costrânge pe noi, cei majoritari, şi doar deocamdată sub ameninţarea unor amenzi uriaşe dinspre consiliul anti-discriminare, să nu mai rostim cuvântul „ţigan”. Amenzi care te înfricoşează doar dacă iei aminte la cuantumul lor şi care vor fi urmate, dacă nu punem acum lucrurile la punct, de incriminări penale ale vocabularului limbii române!
Trăim vremuri în care chiar unii „lideri” ai ţiganilor se revoltă împotriva confraţilor lor care, din poziţii oficiale, folosesc încă termenul de ţigan! Şi cer pedepsirea lor, dovadă că, pentru a impune schimbarea apelativului, ţiganii îşi vor sacrifica şi semenii care nu se aliază idiomului „rom” menit să inducă o confuzie bine direcţionată.
Trăim vremuri în care maghiarimea cere cu un tupeu fără seamăn impunerea maghiarei ca a doua limbă! Şi nu întâmplător i-a sprijinit maghiarimea politică pe ţigani să impună amenzile uriaşe dinspre consiliul anti-discriminare. Pentru că şi ţiganii vor fi cândva stârniţi să ceară acest „drept”. Căci, România nu poate deveni „multiculturală”, „multilingvistică” şi federală, doar prin impunerea maghiarei ca limbă oficială.
Iar UDMR îşi permite un asemenea nivel de ofensă ştiind că întreaga clasă politică va tăcea. Va tăcea pentru că, după 23 de ani în care am acceptat impostura UDMR-ului de a se comporta ca partid politic, deşi este doar o asociaţie, încălcând legile şi Constituţia, felul în care a ajuns această structură să facă politică devine model şi pentru politicenii noştri! Acei politiceni care consideră că felul de insinuare al UDMR-ului poate fi urmat, astăzi, când românii nu mai agreează ideea de partide.
O strategie dezvăluită, din prea multă vorbărie, de către Cristian Preda, acest lazăroiu fără barbă, dar cu impresii similare de futurolog, şi care, referindu-se la mişcarea populară în care abia a intrat, avea să defecteze adevăratul scenariu. Acela în care, într-un moment în care înfiinţarea de noi partide este dificilă din cauza reticenţei populaţiei, singura soluţie o reprezintă înfiinţarea de „ong”-uri pe al căror schelet să fie mimată şi structura politică.
De aceea, asistăm astăzi la o „naşterea” unor ong-uri de tipul Mişcării Populare ori a platformei Iniţiativa România Liberală, care vor prolifera pe întreg spectrul poltic, urmând a desfăşura o politică făţişă, într-o simbioză a acordului tacit de a nu-şi reclama reciproc impostura. Aşa cum nu au făcut-o nici cu UDMR mai bine de două decenii!
Avem, astfel, o „miscare populară”, care, deşi rezervată din timp la Osim chiar de fiica preşedintelui, a uitat să-şi rezerve şi amprenta pe internet ca domeniu românesc, apărând acum sub formula miscareapopulară.eu (desigur, poate fi şi o strategeie în care publicul ţintă să facă legătura cu „eu”-ul lui Traian Băsescu!). Mai avem, iţită la câteva zile distanţă, şi o aglutinare de „răzvrătiţi” pe segmentul liberal al aceleaşi drepte, prin platforma Iniţiativa România Liberală, al cărui acronim, IRL, pare croşetat dintr-un rest de SRI (şi cum altfel, când, la lansarea „platformei” au activat un actual şi un fost şef de servicii?!).
Evident, aşteptăm şi coagularea unei „mişcări” ori „platforme” şi dinspre social-democraţii „nemulţumiţi”. Generată poate chiar de către cel ce l-a criticat recent, în termeni duri, pe Victor Ponta. Un senator care, chiar dacă a aruncat public acuzaţii grele, este evitat de toată presa. Ceea ce este cât se poate de dubios! Pentru că, dacă era de aşteptat ca politicul să evite „felierea” unor acuzaţii precum racolarea lui Victor Ponta de către SIE, este de necrezut că presa se ţine departe de o asemenea „captură”. Mai ales că este un subiect care, dacă nu ne roade pe noi, roade cel puţin Europa, care asistă la felul în care în România serviciile ies de sub acoperire şi acaparează tot ce se poate.
Suspectă este însă şi tăcerea premierului! Acela care, deşi în cazul unor acuzaţii mult mai neînsemnate pentru mersul ţării, formulate de căre formatorul de la Cotroceni, care pare a avea o predilecţie către premieri cu state prin servicii, a ieşit de fiecare dată la rampă să se disculpe, acum tace.
Oare de ce?
Lasă un răspuns