Modelul cultural apare ca temă de discuţie ori de câte ori se impune analiza relaţiei dintre un individ cu o ereditate şi istorie de viaţă particulare şi cultura în care el trăieşte, dar se poate referi şi la un grup sau o comunitate cu caracteristici specifice exprimate în viaţa socială, în raport cu alte grupuri sau comunităţi umane. Conceptul, ca atare este utilizat cu multiple semnificaţii, fiecare dintre ele reflectând diferitele aspecte ale realităţii. Cel mai adesea este utilizat cu semnificaţia generală de cadru formativ al unei culturi specifice prin care are loc modelarea personalităţii umane sau a colectivităţii umane, exprimată în gândire, acţiune, comportament şi în relaţiile dintre indivizi şi dintre ei şi societate. Alte semnificaţii conferite acestui concept în literatura antropologică şi sociologică sunt acelea de normă, formă stereotipă sau comună de comportament, configuraţie în care experienţa de viaţă a oamenilor se materializează ca instrument de interpretare a realităţii sau cadru de referinţă pentru analiza dinamicii culturii.
Dacă prin model cultural înţelegem o schemă în care gândim trăsăturile indivizilor, grupurilor şi comunităţilor, acţiunile umane şi finalităţile lor, idealurile şi aspiraţiile indivizilor, prin orientăti valorice semnificăm scala de valori pe care se bazează acestea, ideile forţă ce-i însufleţesc pe oameni la acţiuni, angajându-i, uneori, total, până la pierderea de sine, mai ales când acestea privesc un ideal înalt de natură culturală, naţională, politică în vederea realizării binelui public. Valorile sunt parte intrinsecă a culturii, reflectă capacitatea creatoare şi umanizatoare a omului, însuşiri care au marcat înălţarea sa pe podium, deasupra tuturor fiinţelor. Sunt stele polare care ghidează drumul omului spre bine, frumos, adevăr. Sunt măsuri ale bunătăţii, ale dorinţei, ale nevoii de depăşire de sine şi de înscriere în lumea eterică a culturii şi a idealurilor ei înalte.
Prin studiul de faţă, intenţionez să pun faţă ’n faţă, direct şi, mai ales, implicit, asemănările şi deosebirile dintre modelele culturale şi orientările valorice specifice în Canada şi cele din România, în anumite domenii ale vieţii sociale, culturale, politice, economice, tradiţionale sau moderne, etc. Menţionez, că voi prezenta, preponderent modelele culturale canadiene, funcţie de care, comparaţia cu cele ale noastre survine automat cititorului, în calitate de trăitor al lor. Ideea care a stat la baza studiului a fost aceea de a lărgi orizontul de gândire prin cunoaşterea unei alte culturi şi de a încerca să ne dăm seama ce ar putea fi preluat, ce ar merita să valorificăm din aceste modele culturale şi de către noi, pentru perfecţionarea noastră umană atât ca indivizi, cât şi ca popor şi naţiune, realizând, totodată, şi un veritabil schimb cultural.
Pornind de la aceste puncte de reper teoretice, să urmărim ce modele culturale şi orientări valorice ar putea fi puse în lumină în comunitatea umană din Municipiul Victoria, capitală a provinciei Saanich din British Columbia, Canada, cum se manifestă membrii ei, în comportamentul stradal, în relaţiile sociale, în viaţa politică, în raporturile interetnice. Un capitol extrem de interesant ar putea fi modul cum se raportează la obiceiurile locale imigranţii nou-sosiţi, cum se îmbină cultura locală canadiană cu universul extrem de bogat al culturilor cărora le aparţin grupurile etnice venite de pe toate meridianele şi paralelele globului. Interculturalitatea şi multiculturalitatea aici nu sunt nişte sloganuri lipsite de conţinut, ci realităţi vizibile care confirmă existenţa unei societăţi armonioase, coezive şi, mai ales, civilizate şi cu un deosebit spirit civic. Se pot face aprecieri, pe bază de observaţii privind atitudinea faţă de muncă, faţă de natură, faţă de ţară, aprecierea deosebită a înaltului nivel de trai, consecinţă a dezvoltării economice a ţării, la care participă şi imigranţii, în calitate forţă de muncă înalt calificată, ca specialişti în IT&C, economie, etc., deveniţi cu timpul rezidenţi şi cetăţeni loiali ai societăţii canadiene, care i-a primit. Ceea ce am putea realiza poate fi numit, din perspectivă sociologică şi antropologică, un studiu de caz, pentru că se referă numai la Municipiul Victoria, această minunată aşezare, scăldată de Oceanul Pacific, capitală a Insulei Vancouver din sud-vestul Canadei. Trăsăturile comunităţii umane mi-au fost dezvăluite şi de participarea la unele activităţi comune cu ocazia sărbătorilor personale şi religioase, Pastele şi Crăciunul, excursii, vizite la muzee.
Dar ampla problematică descrisă mai sus, impune analize ample, de sine stătătoare pe fiecare segment al vieţii sociale, ceea ce în actualul cadru al unui articol nu se poate realiza. De aceea, în cele ce urmează ne vom limita doar la câteva aspecte bazate pe studiul presei locale.
Informaţiile generale mi le-am format în timpul a trei perioade, ce au însumat mai mult de un an de zile, în care am fost la fiica mea. Cele din actualul studiu, le-am cules în perioada noiembrie-decembrie 2011 – ianuarie-aprilie 2012, din ziarele Saanich News şi Victorianewsdaily.
Sosind în Victoria pe 1 noiembrie 2011, atmosfera umană era calmă, liniştită, victorienii arătau a fi preocupaţi de job-urile sau de obligaţiile lor profesionale şi familiale. Tinerii se îndreptau spre Universitate (UVic) de pe toate arterele, în autobuze sau pe jos, cu ruxacurile în spate şi grăbiţi. Adulţii se înscriau cu automobilele, echilibrat, în viteza admisă, până la 5o de km. pe oră, spre locurile lor de muncă. Nimic nu era precipitat, nervos sau în afara stilului lor cotidian de a trăi civilizat şi de a se simţi comfortabil.
Un model cultural tradiţional, devenit universal
Un prim eveniment tradiţional care se consumase a fost Halloweenul, pe 31 octombrie, dar rămăsese în memoria colectivă prin decoraţia caselor cu păpuşi şi jucării ciudate şi prin nelipsiţii dovleci, ce domneau pe prispă sau pe trepţii casei, pe care nepoţica mea, Victoria, îi descoperea înaintea mea cu privirea şi mă obliga să-i vad şi eu. Halloweenul este bucuria copiilor care colindă pe la casele vecinilor, din uşă în uşă, îmbrăcaţi în costume de vrăjitori, schelete, stafii sau alte personaje de temut. La venirea lor, gazdele ies şi le dau dulciuri, moment încărcat de veselie şi voie bună. Această sărbătoare, de origine celtică, deci cu rădăcini europene, e celebrată cu mare vigoare pe pământ american, în America şi Canada, dar, după cum se ştie, în ultimii ani, s-a răspândit în multe ţări şi chiar în ţara noastră. Marea deschidere a românilor la modelele venite din afara graniţelor, (poate mult prea marea deschidere) s-a probat şi cu ocazia acestui model cultural al Halloween-ului şi în ţara noastră, prin imitaţie trans-continentală, nu fără reacţie naţională, care a făcut ca, într-un fel de competiţie, să se revitalizeze şi tradiţia sărbătorii naţionale, numită Dragobetele. Larga răspândire de care se bucură în lumea copiilor de pe multe continente, îi conferă, de-acum, Halloween-ului statutul de model cultural universal, ca prilej de spectacole şi petreceri, parade şi carnavaluri. Numele de Halloween vine de la expresia „all hallows’ eve”, din limba engleza, ceea ce semnifică numele unei sărbători creştine numită a tuturor sfinţilor “ajunul zilei tuturor sfinţilor”.
Valorile care stau la baza acestei sărbători sunt, în primul rând, specifice copiilor, şi anume, pur şi simplu, bucuria, plăcerea de a trăi în lumea basmelor, de a fi împreună într-un joc comun, de a primi dulciuri de la vecini, cu care ocazie se întăresc relaţiile dintre ei. Bucuria este împărtăşită şi de adulţi, care se pregătesc, îi aşteaptă şi le oferă mici daruri.
Modelul de guvernare canadian
Analiza modului de guvernare într-un stat este relevantă pentru traiectoria de dezvoltare economică, tehnologică, politică şi socio-culturală pe care o parcurge o societate, pentru nivelul de dezvoltare educaţională şi profesională pe care l-a atins şi cu care îşi realizează proiectele viitoare. Guvernul, emanaţie a voinţei poporului, într-o democraţie reală, asigură realizarea nevoilor fundamentale ale membrilor societăţii, mai mult, creează condiţii pentru trecerea dela nevoile vitale ale vieţii la cele superioare, de realizare umană, personală, familială, profesională la cote crescânde. Reuşita lui se confirmă într-un nivel de viaţă civilizat, paşnic, calm al majorităţii oamenilor, dacă nu al tuturor, exprimat în asigurarea veniturilor necesare pentru o hrană normală, o locuinţă decentă, în care să se dezvolte o familie sănătoasă, cu copii care să aspire la o reuşită profesională şi culturală. Altfel, o societate ai cărei membri trăiesc, în majoritate, la limita sărăciei, cum este a noastră, începe să-şi piardă atributele specific umane, prin faptul că oamenii nu mai manifestă dorinţa de a crea, de a imagina, de a se depăşi, devenind o mulţime care vegetează, în afara timpului. La acest nivel de subdezvoltare umană, economică, morală şi culturală a ajuns poporul nostru după 22 de ani de falsă democraţie şi de crasă cleptocraţie, corupţie, cu guvernanţi care şi-au urmărit numai propria îmbogăţire, prin dezarticularea economiei naţionale, vânzarea bogăţiilor naturale pe preţuri minime şi asocierea cu „băieţii deştepţi”, care le-au sporit câştigurile.
În faţa acestei situaţii naţionale devenite chiar dezastruoase în timpul regimului Băsescu-Boc-Ungureanu, bine înţeles, că noi, românii, nu putem să oferim decât un model cultural de guvernare eşuată, ai cărei membri, în frunte cu preşedintele şi primul ministru, au dus la definirea statului ca un stat eşuat.
Să urmărim, în continuare, ce model de dezvoltare oferă Canada, ţară industrializată şi avansată tehnologic, cu un nivel de viaţă ridicat, care se înscrie printre ţările bogate ale lumii, prin sistemul de organizare şi guvernare bazat pe legi trainice, democraţie, înalt profesionalism, mândrie naţională şi moralitate, justiţie, devenite emblemă pentru toţi cei ce vor să trăiască comfortabil în ea.
Presa locală din Victoria mi-a oferit indirect sau implicit ocazia de a estima locul Canadei pe harta lumii, prin datele privind dezvoltarea economică. Publicaţia Victorianewsdaily, din 29 Decembrie 2011, publica la rubrica Daily Bussiness cu majuscule: Canada’s economy: We’re number two. Articolul, venit din partea Ottawa Canadian Press, Banca Montreal, aprecia că economia Canadei a obţinut realizări relativ bune anul trecut, dar nu destule cât să disloce Germania de pe locul de ţară top în cadrul G7 (Group of Seven) al marilor naţiuni industriale. Scorul combinat de 81,6 este în urma celui al Germaniei care este de 89,2 din 100. Dar scorurile Canadei sunt mai mari decât media din G7, datorită exportului de centrale electrice în Gemania şi topurilor la cele 4 din cele 5 categorii majore – rata şomajului, inflaţia, sănătatea fiscală a guvernului şi balanţa contului curent faţă de restul lumii. La a 5 a categorie – credit rating – cele două ţări sunt legate prin aceeaşi evaluare de top AAA.
„No. 2 is OK”, a spus economistul Benjamin Reitzes, care a compilat Raportul. „We have been consistently in the upper echelons in the G7 ”. Un alt domeniu în care Germania a fost substanţial mai bună a fost comerţul, recunoaşte economistul Reitzes. Colapsul exporturilor din cauza recesiunii a lăsat Canada cu un deficit de cont curent de apropape 3% din PIB. Canada a avut o medie de 7,5% şomaj în 2011 şi o inflaţie de 2,9 % în general. Economistul Reitzes a spus că este şansa ca în anul viitor, Canada să recâştige locul de top, dacă aşteptările de creştere sunt confirmate. Indicatorul dezvoltare economică, după cum se vede, este indicatorul „tare” care defineşte nivelul de dezvoltare al fiecărei ţări. Or, competiţia şi ambiţia Canadei de a câştiga locul întâi şi de a „disloca” Germania de pe locul nr. 1 de pe podium este expresia unui proiect în care este chemată toată populaţia să participe la locul de muncă. Iar din observaţia directă a celor din jur, ceea ce pot spune este că acolo se munceşte, într-adevăr, uneori, până la epuizare, dar oamenii au satisfacţia muncii, un nivel de viaţă bun şi mândria de a fi canadieni..
Primul Ministru, Stephen Harper
Poate vă întrebaţi: De ce prestaţia acestui om important în stat este analizată aici ? Pentru că de modul cum este concepută şi realizată această demnitate, depinde, în bună parte, direcţia de dezvoltare a ţării, pe care o angajează guvernul său, bunul mers al vieţii sociale, economice, politice, pacea şi sistemul de relaţii dintre grupurile sociale şi, nu în ultimul rând, prestigiul ţării în lume, el fiind reprezentantul intereselor ei.
În cele ce urmează, vom face aprecieri privind activitatea Primului Ministru Stepfen Harper, aşa cum reiese din presă, ţinând seama de modul concret şi eficient în care el îşi concepe rolul de şef al guvernului. Ţintele sale în vizitele ce le face în străinătate sunt să extindă comerţul Canadei cu ţările din Asia şi să facă auzită vocea şi poziţia ei în problemele grave ale lumii, care se dezbat pe agenda întâlnirilor. În publicaţia Victorianewsdaily din 22 martie 2012, se scrie despre turul Asiatic economic şi de securitate al primului Ministru, în care îşi propune să anunţe startul unor discuţii despre comerţul liber cu Tailanda şi să negocieze cu alţii, înainte de summitul la vârf pe problema securităţii nucleare din Coreea. Purtătorul de cuvânt subliniază marele interes al Canadei de a extinde relaţiile economice dincolo de cele deja profunde, realizate cu China şi India. Cu China şi-a propus să perfecţioneze relaţiile pentru a-i deschide canalele de petrol şi gaz, de care are atâta nevoie, lipsită fiind de ele. La Summit-ul privind securitatea din Coreea, în care participă 53 de lideri din întreaga lume, Primul Ministru Stepfen Harper se aşteaptă să se discute nu numai problemele proliferării armelor, ci, mai ales, nevoia unei mai bune utilizări paşnice a energiei atomice. În ceea ce priveşte Tailanda, primul ministru se aşteaptă să primească o actualizare privind eforturile de a pune capăt contrabandei umane. Multe reţele de migraţie ilegală au folosit această ţară a Asiei de Sud ca punct de contrabandă.
În acest tur asiatic el a plecat cu o agendă complexă de probleme pe care, cu tenacitate, a urmărit-o pas cu pas, pentru a duce la împlinire proiectele curajoase de a înscrie Canada pe locul întâi la nivel mondial
Harper este interesat să afle de la liderii businessului canadian, ce s’a discutat la Forumul Economic Mondial de la Davos, din Alpii Elveţiei, unde au participat 2.600 de oameni de afaceri, lideri de guverne şi gânditori, care caută soluţii pentru economia globală. „Aşa cum ştiţi, economia este problema noastră nr. 1”, a spus Harper. El vrea să ştie care sunt provocările şi oportunităţile în această problemă. Ca şi investitorii săi, Primul Ministru este nervos pentru că criza datoriilor suverane din Europa conduce nu numai continentul în recesiune, ci subminează economia mondială ca întreg şi slăbeşte sistemul de bănci global. De aceea, el va susţine câteva idei la Forumul Davos în care cere de urgenţă Europei să grăbească rezolvarea crizei datoriilor suverane. Valorile în numele cărora acţionează la nivel internaţional, fără îndoială, că sunt responsabilitatea, tenacitatea, spiritul critic, spirit naţional, mândria de a propulsa ţara pe cel mai bun loc, ceea ce nu a fost cazul în ţara noastră, în ultimul deceniu.
Ca Prim Ministru, al guvernului federal, Stephen Harper este procupat şi de problemele interne, de relaţiile dintre unele grupuri şi guvernul federal în care trebuie să intervină. Astfel, restabileşte relaţii de încredere cu reprezentanţii Adunării Primei Naţiuni, în fapt, primii locuitori de mii de ani ai Saanich-ului, care a fost casa, patria, locul lor de baştină. (Saanich has been the home to First Nations people for thousands of years. The non-native history begins with the arrival of the Hudson s Bay Company in the 1840s). Ei cer ca guvernul să repartizeze din buget fonduri pentru dezvoltarea economică şi modernizarea vieţii lor. Educaţia necesită atenţie urgentă şi nu numai în beneficiul comunităţilor First Nations, spun reprezentanţii lor, ci şi ale întregii Canade. Nu numai ei consideră că viitorul economic al Canadei depinde de aceasta, dar şi guvernul crede la fel. De aceea, împreună au căzut de acord să constituie grupuri de lucru care să analizeze relaţiile financiare dintre Ottawa şi comunităţile native şi dezvoltarea economică A sosit timpul ca cele două părţi, comunităţile şi guvernul, să lucreze împreună.
Deci, Canada, printr-o politică guvernamentală curajoasă, complexă, iar la nivel global, critică, chiar agresivă, pozitiv agresivă, însă, pentru apărarea intreselor ei, oferă un model cultural de gestionare a problemelor ţării specific campionilor de succes. Acest model cultural pune în lumină un set de valori fundamentale – viziune largă, coerenţă, constanţă, angajare responsabilă, profesionalism şi îndârjire, prin obiectivele de top pe care şi le propune şi prin tenacitatea cu care le duce la îndeplinire, pentru a asigura un nivel de viaţă înalt cetăţenilor ei, multi-etnici, multi-culturali şi bi-lingvi şi pentru a plasa ţara în vârful ierarhiei mondiale, în nişte vremuri mai puţin prielnice.
După cum se vede, deşi am analizat aspecte politice, le-am încadrat în conceptul de modele culturale, pentru că ele sunt definitorii pentru ţara, statul şi populaţia respectivă. Reflectă trăsături comune, specifice, constante ale personalităţilor, organismelor şi comunităţii naţionale ce intră în conştiinţa comună a membrilor ei, dar pot servi şi ca modele de urmat, nu numai ca sisteme scheme şi repere de interpretare a realităţii.
*
Pentru că Forumul Economic Mondial (World Economic Forum) a devenit întrunirea la care se îndreaptă privirile tuturor celor interesaţi de viitorul economiei globale, (oameni de afaceri şefi de state, lideri politici, economişti), de perspectivele, constrângerile, chiar ameninţările ce îi pot paşte, spre a fi în pas cu evoluţia lor, voi încerca să redau în ANEXĂ schimbarea de optică pe care a exprimat-o însuşi fondatorul Forumului Economic Mondial, Klaus Schwab, în briefingul sesiunii din ianuarie 2012. O redau ca expresie a modelului cultural privind imaginea clasică pozitivă a capitalismului, care a devenit caducă şi se impune să fie schimbată, înnoită.
Anexă
În publicaţia Victorianewsdaily, a apărut articolul Davos Forum Founder: Capitalism is out of balance, sub egida Davos, Switzerland(Associated Press) În el, fondatorul Forumului de la Davos, germanul Klaus Schwab, spune: Capitalismul este dezechilibrat şi trebuie reparat, având în vedere prezenţa criticilor lui, a protestanţilor campaţi în igluu-uri, lângă adunarea globală a VIP-urilor. Această stare sufletească anti-mulţi bani este surprinzătoare pentru un om care îmbrăţişează pieţele libere şi ale cărui mijloace de trai constau din adunarea CEO-urilor şi a liderilor politici pentru sesiuni de brainstorming de elită. Klaus Schwab este, de asemenea, neobişnuit de trist, optimismul său, marcă de fabrică, s-a temperat ca efect al dezordinei din economia globală şi al neliniştii publice dinaintea acestui forum anual. „Noi avem afaceri neterminate şi trebuie să acţionăm repede”, a spus el, într-un interviu, înaintea deschiderii forumului. „Eu sunt profund încrezător în pieţele libere, dar pieţele libere trebuie să servească societatea”. În acelaşi timp, el deplânge excesul şi lipsa „incluziunii în sistemul capitalist”, adică, am traduce noi, neluarea în consideraţie şi a celor care trăiesc greu, cum va afirma, mai încolo, peste 2-3 fraze. „Noi am păcătuit”, a spus el, adăugând, că forumul din acest an va pune un accent deosebit pe etică şi pe resetarea compasului moral al afacerii şi al comunităţii politice. Schwab a spus că a invitat membrii Mişcării de protest Occupy, campaţi în igluu-uri în Davos, la o sesiune, pe o linie secundară a forumului din această săptămână, pe tema reformării capitalismului. Organizatorul protestului, David Roth, a spus că grupul lui nu a decis încă dacă să accepte. Schwab a avertizat că se poate contura un conflict intergeneraţional, ca şi un viitor compromis în care guvernele vor trebui să cheltuiască pentru a plăti datoriile de azi. El a recunoscut că „Oamenii trăiesc o perioadă grea. Ei sunt frământaţi, temători. Simt lipsa perspectivei viitoare”. Într-un fel, pentru schimbarea actualei stări de lucruri, fondatorul Forumului Economic Global, Schwab propune ca liderii şi guvernele să dea, urgent, o atenţie mai mare problemei şomajului sau creării locurilor de muncă. La sfârşitul briefingului cu liderii participanţi de la Davos, a spus că ei ar trebui să se concentreze pe „talentism” în loc de capitalism şi, pentru aceasta, trebuie să muncească din greu pentru a câştiga încrederea publicului, adică, am adăuga noi, pe promovarea celor talentaţi, merituoşi, de înaltă ţinută profesională şi morală.
Ideea resetării (sau a reaşezării lucrurilor) şi, mai ales, a lipsei de morală a capitalismului este veche. A redat-o magistral Marx în Capitalul, în a doua jumătate a secolului al XIX-lea. Numai că efectele lipsei de morală şi contradicţiile sistemului capitalist au atins paroxismul în zilele noastre, prin crizele şi recesiunile ce le urmează.
În acest caz, eu consider că fondatorul Forumului Economic, Klaus Schwab, în mod indirect, vorbeşte de ceea ce noi am numi „un model cultural vetust”, care şi-a atins limitele – anume, capitalismul, în forma actuală de dezechilibre şi dezordine – şi că se iveşte la orizont nevoia schimbării sau „vântul schimbării”, provocat de lipsa de perspectivă, de ideal a tinerei generaţii.
Lasă un răspuns