O seară de ianuarie, întunecată și rece. În piață, cîteva zeci de oameni strigă, obosiți, lozincile zilei. Despre minciună, trădare, dezamăgire. Rar, că au cam înghețat, mai cîntă cîte o strofă din imn. Studenții sînt cei mai rezistenți. Ei se entuziasmează, cred în ce spun, chiar și atunci cînd bîjbîie și e clar că sînt cei mai tenace. Își spun, de cîteva zile încoace, tinerii mînioși. Sînt supărați pe întreaga clasă politică, de la ei apornit lozinca: PDL-USL, aceeași mizerie!, lozincă care a făcut carieră în București.
La cîteva sute de metri mai sus, pe strada Kogălniceanu, sub cupola de sticlă a unui restaurant construit de universitate pentru sindrofiile ei, oamenii de afaceri de limbă germană s-au adunat ca de început de an, să-și spună La mulți ani!
Ar trebui să-i admirăm. Ei continuă să muncescă. Și ei, și oamenii de afaceri români, arabi, chinezi, olandezi sau italieni au, ca noi, dorința de a reveni la viața de dinainte, la piața de dinainte, la succesul și profitul de dinainte de „apocalipsă”. La viața lor așa cum o știau. Și pentru asta trag în fiecare zi.
Afaceriștii „minorităților” sînt categorii aparte pentru că au în plus, față de ceilalți, suportul unui grup organizat, o relație strînsă de afaceri în interiorul comunității lor, au lideri, cluburi, dar și reprezentanți politici.
În timp ce-și murmurau discret cîte un salut de revedere, deputatul Ovidiu Gantz a luat cuvîntul. Avea să le spună ceva. N-au vorbit gazdele, n-au vorbit liderii comunității de afaceri locale, a vorbit doar reprezentantul lor politic, trimis, nu se mai știe de cînd, în structurile politice ale țării. Poate acum mai bine de zece ani.
„Cred că cel mai rău lucru din 2008 încoace este actuala Coaliție”, le-a spus Gantz oamenilor de afaceri germani.
„Sîntem pentru stabilitate, nu mai vrem politică după capricii!”; Vrem liniște, nu scandal!”; ”Vrem republică mai degrabă parlamentară, nu prezidențială sau așa ceva!”. Gantz le-a mai spus, în germana-mamă, electorilor săi că, deși a votat bugetul pe 2012, nu crede în indicatorii macroeconomici pe care s-a construit acesta, că nu este optimist nici în ceea ce privește adoptarea monedei euro de către România în 2015.
Cu fiecare frază pe care o spune, Gantz zdruncină încrederea oamenilor de afaceri în cam tot ce credeau că mai poate fi fezabil. Le spune, printre rînduri, că s-a săturat de actuala coaliție, care include minoritățile, și deci chiar și pe domnia sa. Că ar cam coti-o spre USL, de care, cu drag și-a amintit acum: acolo a lăsat niște prieteni, ei l-au ajutat în 2001 să ajungă în Parlament!
De zece ani și mai bine, domnul Gantz face politică. Trece, așadar, dintr-o tabără în alta, după cum bate vîntul schimbării. Dar, a făcut-o într-un mod care să le aducă foloase și celor pe care-i reprezintă? Ei bine, după nepăsarea și zumzetul din sală, înțelegem că nu. După nepăsarea și lipsa oricărui mesaj din partea gazdelor, înțelegem că și ei, ca și tinerii mînioși pe care i-am lăsat în Piața Unirii, nu mai cred că domnul Gantz sau vreo coaliție nouă le va aduce beneficii. Sînt lămuriți! Iar dacă citim lista interpelărilor acestui deputat, găsim foarte puține preocupări legate de comunitatea germană: unele se referă la lenjeria de calitate proastă din trenurile de dormit, iar altele la faptul că rețelele sîrbe de telefonie inteferează cu cele ale locuitorilor din Caraș-Severin. Doar cîteva se referă la problemele comunității germane, și nu sînt probleme de fond.
Așadar, cine va înțelege mesajul mînioșilor de pe străzi? Dar al oamenilor de afaceri, orice limbă ar vorbi ei?
Dacă partidele nu se schimbă în mod radical, dacă nu pricep că nu mai pot fi conduse cu aroganță, prostie, că nu mai pot fi conduse de corupți, mincinoși și ticăloși, de profitori și analfabeți, nu mai au nicio șansă.
Cine va pricepe și va lua în considerare mesajul profund al străzii: „Ne-am săturat de voi toți, plecați sau vă schimbați”?!
Lasă un răspuns