Există prejudecăţi care te ţin încremenit în idee, în spaţiu şi timp, nu te lasă să vezi lumea în evoluţia ei, există prejudecăţi care te demobilizează, există prejudecăţi care (asta chiar e interesant!) te propulsează spre victorii. Există, de exemplu, prejudecata că nemţii sunt un popor harnic, disciplinat, meticulos, econom, perseverent, constructiv.
Nimeni nu mai stă să analizeze situaţii, cazuri particulare, întâmplări care ies în afara acestei proiecţii. Eticheta a fost pusă şi evenimentele se analizează pornind de la acest dat al poporului german, considerat axiomă. Când se vorbeşte despre criza mondială, Germania este scoasă din discuţie, pentru că, (nu-i aşa?) un popor exemplar prin atitudinea faţă de muncă nu se poate să aibă aceleaşi probleme ca celelalte popoare, ca de exemplu cele meridionale, care sunt leneşe, indolente, risipitoare.
Aflăm acum, de la preşedintele Consiliului Miniştrilor de Finanţe din zona euro, că datoria Germaniei este îngrijorătoare, fiind mult mai mare decât a Spaniei, atât în cifre absolute, cât şi în procente. În vreme ce Spania, considerată a fi în preajma falimentului, are o datorie publică de 61 la sută, Germania are o datorie de 63 la sută! Prin comparaţie, datoria publică a României este de 38 la sută.
Şi totuşi, Germania se comportă de parcă nu ar avea probleme deosebite, se îngrijorează de soarta ţărilor puternic îndatorate, le ceartă şi le dă sfaturi despre ce ar trebui să facă. Dar, se vede bine, comportamentul economic al germanilor nu a fost diferit de al celorlalţi europeni. Şi germanii s-au împrumutat, şi germanii s-au bazat pe credite şi consum. Însă, dacă toţi ştim că Germania este exemplară, Germania se comportă ca atare. Şi, să recunoaştem, cel puţin până în prezent această prejudecată o ajută. Este acesta un comportament, să-i zicem „sindromul regelui”, care se comportă ca un rege, în special dacă şi el şi cei din jur ştiu că e rege, chiar dacă este îmbrăcat în zdrenţe sau este în pielea goală.
Acest lucru îl poate ajuta, îl poate face să impună respect, până la un moment-dat, când cineva, mai puţin atent la cuvint şi mai atent la realitate se apucă să strige: „Regele e gol!”. Acel moment poate declanşa o mare tulburare, chiar o dramă, deoarece lumea îşi dă seama că a trăit în iluzie. S-ar părea că momentul acela este aproape ori, chiar, a şi sosit. Şi ne trezim că întreaga Europă, întreaga lume occidentală se află în aceeaşi găleată. De fapt, ne aflăm în acelaşi mare rahat, din care nu vom ieşi decât prin mari eforturi şi sacrificii individuale şi colective. Desigur, unii se vor sacrifica mai mult, alţii mai puţin, alţii de loc. Depinde unde i-a aşezat viaţa, întâmplarea, deciziile personale, deciziile altora şi prejudecăţile, personale şi colective.
Ca o observaţie colaterală privind prejudecăţile, respectiv etichetele, aplicate unor persoane: Dacă lui Geoană i s-a aplicat eticheta de prostănac, lui Iliescu eticheta de înţeleptul partidului (social democrat), lui Băsescu eticheta de mână forte, lui Frunzăverde eticheta de stăpânul judeţului Caraş-Severin, ei se vor comporta ca atare.
Lasă un răspuns