Jertfa, dragostea de glie și truda, ca valori ancestrale, mărturii ale existenței satului românesc tradițional, dainuiesc în timp și grație tușelor de culoare transpuse cu măiestrie pe pânză de cel ce a pus bazele picturii moderne românești: Nicolae Grigorescu. Iar o reîntâlnire cu aceste lucrări se constituie în orice clipă într-un moment unic de reflexie asupra trecutului nostru.
Un astfel de moment s-a născut acum prin evenimentul organizat de Muzeul Naţional Cotroceni în colaborare cu Muzeul de Artă din Craiova, cele două instituții reunindu-se pentru o expozitie-marturie intitulată expresiv „Despre trăinicia lucrurilor pământeşti“. O clipă de trăire în care avem ocazia de a admira, unii poate pentru întâia oară, imaginea
țăranului român, peisajele, portretele, elementele specifice mediului rural precum și evenimentele din trecutul istoric național prin ochiul marelui clasic Nicolae Grigorescu.
Născut în satul Pitaru (județul Dâmbovița), Nicolae Grigorescu (1838-1907) își înfruntă soarta de la o vârstă fragedă, înzestrat fiind cu talent la care s-a adăugat și o ambiție frenetică. Venit cu familia în București, frecventează atelierul pictorului ceh Anton Chladek, dupa care realizează icoane pentru bisericile din Băicoi și Căldărușani, precum și picturi murale pentru biserica Zamfira și Agapia. Succesul nu se lasă mult așteptat, astfel că în anul 1861, 
la intervenția lui Mihail Kogalniceanu, care îl remarcase pe artist la Agapia, primește o bursă de la Ministerul Moldovei pentru a studia la Paris. În paralel cu Școala de Belle-Arte începe să fie din ce în ce mai atras de ideologiile artistice ale Școlii de la Barbizon, unde lucrează în atmosfera cultului pentru pictura în plein-air ce anticipează apropiata afirmare a impresioniștilor, deslușind alături de nume însemnate precum Gustave Courbet, Théodore Rousseau, Millet și Corot, tehnici inovatoare de expresie plastică care îi vor marca viitoarea carieră.
Din punct de vedere tematic, peisajul a fost genul dominant al creației sale, însă memorabile sunt și portretele, în special grație transpunerii cu îndemânare a psihologiei individuale şi sociale a modelelor sale. Remarcabile pentru opera sa sunt portretele de țărani români, dominate de expresivitate, naturalețe, și, nu în ultimul rând, veridicitate.
Spriritul său patriotic îi indreaptă inevitabil atenția și asupra picturii istorice, artistul participând la campania Războiului pentru Independenţă de la 1877, unde a imortalizat în creațiile sale pline de realism, vitejia și sacrificiul acelor personaje-țărani pe care îi surprinsese și în activitățile lor de zi cu zi de dinainte de război.
Carul cu boi rămâne însă tematica reprezentativă pentru imaginea satul românesc tradiţional, contribuind semnificativ la renumele artistului.
Despre creatia lui Nicolae Grigorescu, cuvintele istoricului şi criticului de artă francez Henri Focillon grăiesc limpede și real : „Nicolae Grigorescu este român cu tot sufletul şi în
toată opera sa. (…) Prietenia cu artiştii francezi nu a reuşit să-l smulgă meditaţiei 
româneşti. (…)El este român prin sentiment, prin lirismul fin, prin simpatia pe care o pune în pictură, în alegerea motivelor de o melancolică întindere sau de o intimitate visătoare, prin ceea ce are tandru şi spiritual în maniera sa“.
Operele artistului reunite pe simeza Muzeului Naţional Cotroceni sub denumirea expoziției „Despre trăinicia lucrurilor pământeşti“ pot fi admirate până în luna mai a anului viitor.
Lasă un răspuns