Fizicienii de la CERN au descoperit recent, în mod experimental, că particulele neutrino circulă cu o viteză mai mare decȃt viteza luminii!
Prin experimentul denumit OPERA, oamenii de ştiinţă au trimis duşuri de particule neutrino de la Laboratorul CERN din Geneva, Elveţia, la Laboratorul INFN din Gran Sasso, Italia, şi au observant că particulele neutrino au circulat subteran pe distanţa de 730 km cu o viteză mai mare decȃt viteza luminii.
Dr. Antonio Ereditato de la Universitatea din Berna, liderul echipei ştiinţifice a experimentului OPERA, a făcut publice rezultatele şi a invitat oameni de ştiinţă din toată lumea să discute aceste rezultate uimitoare.
Există medii prin care lumina circulă mai încet decȃt unele particule, de exemplu în apă şi în ulei, dar nu în vid.
De asemenea, sunt cunoscute fenomene supraluminale precum velocitatea fazei unei unde şi velocitatea de grup a unei unde, dar in aceste cazuri nici o informaţie sau energie nu circulă cu viteză mai mare decȃt cea a luminii.
Ȋn mod similar sunt undele-X a căror velocitate supraluminală a vȃrfului este un fenomen tranzitoriu, însă frontalele undelor se mişcă cu viteza c (Maiorino şi Rodrigues, 1999).
Profesorul romȃn Florentin Smarandache, de la Universitatea New Mexico din Statele Unite, dedusese particule circulȃnd cu viteze mai mari decȃt viteza luminii într-o lucrare publicată, numită “There is no speed barrier in the universe” [Nu există nici o barieră de viteză în univers], în anul 1998, ca o extindere a unui manuscris din 1972 pe care l-a prezentat la Universitatea din Blumenau, Brazilia, într-un tur de conferinţe despre “Paradoxism în Literatură şi Ştiinţă” în 1993.
Articolul său se bazează pe Paradoxul Einstein-Podolsky-Rosen (1935), pe o lucrare a lui Bohm (din 1951) şi pe Inegalităţile lui Bell (1964).
Pentru prezicerea sa privind particulele care au o viteză mai mare decȃt viteza luminii (numită “Ipoteza Smarandache”) şi pentru iniţierea Logicii/Mulţimii/Probabilităţii Neutrosofice (care reprezinţa astăzi în mod respectiv cea mai generală logică/mulţime/probabilitate), Dr. Florentin Smarandache a primit Medalia de Aur pentru Ştiinţă acordată de către Academia Telesio-Galilei la Universitatea din Pecs, Ungaria, în anul 2010.
Ȋn Enciclopedia de Fizică este inclusă ipoteza Smarandache dar criticată:
Ea se enunţă astfel:
– Să presupunem că un process fizic produce o pereche de particule complementare [în engleză entangled particles] A şi B (avȃnd caracteristici opuse sau complementare), care se deplasează în direcţii opuse şi, cȃnd ele sunt la distanţă de miliarde de mile una de alta, măsurăm particula A; deoarece particula B este opusă, actul de a măsura particula A în mod instantaneu ne spune caracteristicile particulei B; deci, informaţiile au circulat într-un fel sau altul între A şi B cu o viteză mai mare decȃt viteza luminii; prin urmare, se poate extinde Paradoxul Einstein-Podolsky-Rosen şi Inecuaţiile lui Bell, şi se poate afirma că viteza luminii nu este o barieră a vitezelor în univers;
– chiar mai mult, se pot construi orice viteze, chiar viteze mai mari decȃt viteza luminii (c), prin măsurarea particulei A la intervale variate de timp;
– de asemenea, informaţia de la particula A la particula B se transmiste instantaneu (deci, nu există o barieră a vitezei în univers).
Deşi fenomenele privind viteze mai mari decȃt viteza luminii vin în contradicţie cu Teoria Specială a Relativităţii (1905) a lui Einstein care previne transmiterea de informaţie, energie sau masă (reală) la viteză superioară lui c, Smarandache (1993) a considerat că fenomenele supraluminale nu violează principiul cauzalităţii, nici nu produc călătorii în timp, şi nici nu este necesară energie infinită pentru ca o particulă să circule cu viteză mai mare decȃt viteza luminii.
Lasă un răspuns