Dacă istoria uneori diferă și alteori e ciclică, credința creștină rămâne însă aceeași. Iisus Hristos ne spune: „Dacă îți dă cineva o palmă peste obrazul drept, întoarce-i și pe celălalt.” Nu știu dacă toți suntem în stare de așa ceva. Eu, în privința mea, am rezerve. Dar cel puțin trebuie să înțelegem de la cine am primit palma respectivă. Și dacă merită. Așa cum merităm oare noi, ca popor, să fim luați constant la palme în ultimii 36 de ani? Boala secolului nu este cancerul, SIDA, depresia sau stresul cronic. Boala acestui secol al vitezei, când „diavolul nu mai are răbdare”, este involuția intelectuală și spirituală a omenirii. Cu o gândire măruntă, confuză, egoistă, indiferentă și ieftină, alături de o incultură crasă… de o sclavie față de progresul tehnologic și informațional. Cum spune dl profesor Corvin Lupu: „Mergem înainte coborând.” Societatea modernă a cultivat și promovat oameni nepăsători, mediocri, necredincioși, bârfiți, răutăcioși, dușmănoși, invidioși, răzbunători și, în final, ucigași ai aproapelui, care și-au pierdut identitatea morală și spirituală. Când nu mai ai identitate ca om al lui Dumnezeu, nu-L mai ai nici pe Dumnezeu în tine. Ești un om al nimănui. Ești o victimă sigură a diavolului, care ne vinde azi drăcia numită „concept modern”. Nu există concept modern. Există doar omul cu Dumnezeu, care gândește normal, și omul fără Dumnezeu, care gândește anormal. Bunăoară homosexualul: nu este nici bolnav — merge pe picioare, mănâncă, muncește, se odihnește — adică are un metabolism normal; nu este oligofren — unii au chiar două sau trei facultăți; nu este autist sau retardat mintal; nu este mutant genetic — împreunarea cu o femeie poate da urmași, deci e sănătos biologic. Problema homosexualului, ca și a altora rătăciți în întuneric, este următoarea: sunt oameni fără Duhul Sfânt. „Nu este Duhul Meu în oamenii acesta”, spune Dumnezeu despre cei din vremea Potopului. Și atunci, în astfel de oameni nu putem vedea roadele Duhului: pacea, bunătatea, curăția, smerenia, răbdarea. Nimic nu e mai rușinos pe pământ și mai alterabil în biologia umană decât faptul că un bărbat își pierde sentimentul de atracție față de femeie, sensibilitatea masculinității și a bărbăției — pentru că Dumnezeu le-ar fi luat darul pentru păcatele lor. Sunt oameni care au pierdut harul și firul inteligenței divine și s-au dezumanizat, devenind niște „legume raționale”: un mic animal rațional vorbitor într-o lume plină de păcate.
Trăim într-o lume care nu suportă credința creștină, care nu suportă o Românie creștin-ortodoxă. De aceea, în topul discreditării apar mereu — și sunt fabricați — preoți beți, hoți, curvari, borfași și alte blasfemii pline de răutate. De ce? Pentru ca poporul să-și piardă credința în Dumnezeu. Dar nu avem de ce să o pierdem: nu Dumnezeu fumează, nu Dumnezeu greșește, nu Dumnezeu păcătuiește. Tot ce este viu poate greși. Noi trebuie să ne păstrăm credința ortodoxă. Poporul român nu și-a pierdut, de-a lungul timpului, caracterul de sfințenie și creștinism. Poporul român a dat un număr mare de sfinți, cei din urmă cunoscuți sub denumirea de „Sfinții Închisorilor” — mucenici, mărturisitori și martiri, care au umplut cerul României cu stele. Acest fapt îi supără pe cei lepădați de credința creștină și de Dumnezeu: forțe obscure occidental-europene, forțe ale întunericului — kazar-neomarxiste — care vor să ne înlocuiască credința, valorile și tradițiile cu un europenism, globalism, ateism și „transgenderism” de prost gust.
Cei care ne conduc azi sunt aroganți, analfabeți, degenerați și schimonosiți moral și intelectual. Pentru a ne recâștiga libertatea, demnitatea și suveranitatea trebuie să scăpăm de lesa europenist-progresistă, reprezentată la noi de USR și de partenerii de jaf din guvernare. Trebuie să ne eliberăm de acel „cordon sanitar” — de fapt, un cordon colonial și ombilical al Occidentului colectiv, de exploatare și jefuire a României. România azi nu mai are stat; nu mai are o conducere care să reprezinte interesele majorității poporului român, care dorește un regim politic suveran. Avem un președinte cu grave probleme de natură medicală, izolat la Cotroceni; un guvern pe care-l consider ilegal și ilegitim, pupător de clanțe la Bruxelles; și o putere constituțională moartă și aruncată la gunoi. Avem un președinte ales de drept care, în loc să stea în fruntea statului, petrece mult timp prin tribunale și în birourile procurorilor. Avem un tsunami — un cutremur economic care calcă totul în picioare. Politica este complicată, dar, înainte de toate, este a doua cea mai veche „meserie” din lume, după prostituție, din care unii au „extras seva și moralitatea”. Nu degeaba se spune că, în politică, trăim cu toții precum la bordel — cu speranță. Trăim cu o clasă politică care este „trangender politic”.
Trebuie, pentru început, să avem curajul să-i spunem răspicat Occidentului, după ce ne-a furat alegerile democratice: nu a stat niciun rus cu pistolul la ceafă în spatele nimănui ca să-l votăm pe Călin Georgescu. Trebuie să revenim la normalitate și la Adevăr! Și să se termine cu sperietoarea numită Rusia — dușmanul de serviciu al poporului transgender-neomarxist de la Bruxelles! Azi, mai mult ca oricând, trebuie să fim înțelepți și uniți, pentru că orice țară care se dezbină din interior se pustiește. Suntem victime ale unor manipulări și minciuni diabolice, menite să facă poporul să-și piardă încrederea în Dumnezeu, în credință, în Biserică și în cler. Ca încheiere, gândiți-vă la următoarele. Cei care mă cunosc știu prea bine că nu sunt un comunist convins sau profund — dimpotrivă, sunt dintre cei „verzi la crez și la suflet”. Dar sunt convins că, atunci când l-am omorât pe „cărmaciul Nicolae” în sfânta zi de Crăciun, ne-am bucurat cu toții. Azi, parcă regretăm că am fost prea pripiți, văzând urmările unui dezastru negândit. Să nu ajungem să ne pară iarăși rău că am dat cu pietre în Biserica lui Hristos, în preoții de lângă noi, cu slăbiciunile și neputințele lor, în „Sfinții Închisorilor” batjocoriți și discreditați de o societate indiferentă și orbită de păcate! Ei și-au câștigat raiul și mântuirea. Noi, pentru început, trebuie să ne recâștigăm Țara — o țară guvernată de ordine și stabilitate.
