Fostul deținut politic Dan Lucinescu, închis timp de 15 ani, trecut prin experimentul „reeducării” de la închisoarea Pitești, s-a mutat la Domnul. Dumitru Dan Lucinescu s-a născut la 21 mai 1927 în Botoşani, în familia magistratului Teodor Lucinescu şi a Alexandrinei. Absolvent al Colegiul Naţional Militar „N. Filipescu” şi „Ştefan Cel Mare” din Cernăuţi. Absolvent al unor şcoli de zbor cu brevetele A, B şi C luate la Braşov la vârsta de 16 ani. Demisionează din Şcoala Militară de Ofiţeri de Aviaţie şi se înscrie la Facultăţile de Matematică şi de Fizică la Iaşi. Protestează pe cale intelectuală împotriva doctrinei comuniste din România.
Student în anul III la Iaşi, este arestat la 24 aprilie 1948 şi condamnat de Tribunalul Militar Iaşi ca şef de lot la: 15 ani de muncă silnică pentru crimă împotriva ordinii sociale; zece ani de muncă silnică pentru delict de uneltire; opt ani de muncă silnică pentru instigare contra ordinii sociale; cinci ani de muncă silnică pentru colportare de materiale interzise.
A executat o detenţie de 15 ani la Târgu Neamţ, Iaşi, Suceava, Jilava, Piteşti, Gherla, Aiud. A fost coleg de celulă în închisoarea Suceava (azi, sediul Prefecturii) cu părintele Iustin Pârvu. A trecut prin „reeducarea” de la Piteşti, fiind martor şi victimă a torturilor inumane din această închisoare. A fost torturat timp de aproape șase luni între decembrie 1950-mai 1951. Parte din această experienţă este împărtăşită în documentarul „Lupta și jertfa lui Dan Lucinescu”, disponibil spre vânzare prin Fundaţia Creştină Părintele Arsenie Boca.
În perioada detenţiei sale tatăl a lucrat ca muncitor cu domiciliu obligatoriu la Roman, cu confiscarea averii, mama a fost condamnată politic, o soră, studentă, în anul 5 la arhitectură, a fost condamnată politic trei ani, iar o altă soră, studentă la medicină, a abandonat şcoala, fiind adoptată de o mătuşă pentru a putea lucra ca asistent medical.
După eliberarea deţinuţilor politici, Dan Lucinescu se angajează ca sudor în 1963 la Şantierul Energo Montaj Bucureşti. Lucrează succesiv ca operator ultrasunete şi tehnician la trustul Energomontaj. Este autor al volumului „Tehnologii ultrasonice, magnetoscopice şi de analiză spectrală” (1968) și autor a patru invenţii brevetate în ţară şi în străinătate, cea mai importantă fiind focalizarea fascicolului de ultrasunete, care a permis apariţia aparaturii şi tehnicilor medicale bazate pe ultrasunete (determinarea sexului fătului, chirurgia bazată pe ultrasunete etc.). A publicat peste 300 de lucrări tehnice, elaborând tehnologiile de control nedistructiv (NDT) pentru grupul nr. 1 de la Centrala Nucleară Cernavodă şi indicatorii de calitate a imaginii (ICI). A deţinut timp de mai mulţi ani funcţia de şef al Laboratorului Central din Institutul Naţional de Motoare Termice din cadrul Ministerului Energiei.
Anul 1992 îl găseşte în fruntea Serviciului Investiţii Nucleare, de unde se pensionează și părăseşte ţara pentru a se stabili în Suedia. A fost membru al Uniunii Scriitorilor din România, Uniunii Scriitorilor din Suedia și al Societăţii Naţionale Suedeze NDT.
În ultimii ani de viață, a militat activ în ţară, pentru renaşterea conştiinţei naţionale, pe care o considera cel mai dureros lucru pierdut în cei 45 de ani de comunism şi devine membru fondator al Fundaţiei Creştine Părintele Arsenie Boca, văzută ca un instrument care să concretizeze renaşterea poporului român. A fost un apropiat al părintelui Arsenie Boca şi al părintelui Ilie Cleopa.
Lasă un răspuns