Anul revoluționar 1848, programat și susținut de către forțele oculte ale vremii, din Franța până în Polonia, s-a manifestat și în Imperiul Habsburgic. Popoarele asuprite din acest imperiu s-au ridicat la luptă pentru eliberare națională și pentru obținerea unor drepturi sociale. Atunci, în anii revoluționari 1848-1849, poporul maghiar a avut două obiective principale: eliberarea de sub dominația austriacă a Casei de Habsburg și anexarea Ardealului la Ungaria.
Revoluția din Ungaria a fost condusă de jurnalistul evreu slovac ori german sau maghiar Lajos Kossuth (care a trăit între anii 1802-1894) și a avut ca principale centre revoluționare orașele Bratislava și Pesta-Buda. În ziua de 15 martie 1848, la îndemnul lui Kossuth, un grup de tineri care făceau parte din „Societatea celor 10” avându-l ca purtător de cuvânt pe poetul Alexandr Petrovics (cu tată sârb și mamă slovacă) al cărui nume a fost maghiarizat, în anul 1842, în Sandor Petofi (1823-1949) au întocmit un program de revendicări în 12 puncte, dintre care unul prevedea alipirea Ardealului la Ungaria. Dintre toate provinciile din Imperiul Habsburgic, revoluționarii maghiari au ales și au acționat, inclusiv pe calea armelor, numai pentru anexarea Ardealului la Ungaria.
Poetul Sandor Petofi a intrat în armata hovezilor, a urcat până la gradul de maior și a ajuns aghiotant al generalului polonez Joseph Bem care a comandat armata maghiară din Ardeal. Această armată maghiară, cu sprijinul grofilor și localnicilor unguri, în anii 1848-1849, a săvârșit cel mai mare Holocaust din timpul revoluției maghiare. Au fost uciși cu bestialitate peste 40.000 de români și au fost incendiate aproape 300 de sate românești cu tot cu biserici. În memoria lor, ca primar al municipiului Cluj-Napoca, am amplasat o uriașă placă bilingvă (în limbile română și engleză) din bronz, pe clădirea de pe str.Avram Iancu nr. 20, unde a existat hotelul Biasini în care s-au întâlnit revoluționarii Nicolae Bălcescu și Petofi Sandor. În fiecare an, în perioada mandatelor mele de primar, împreună cu Armata Română am organizat manifestări comemorative și am depus coroane de flori cu panglică tricoloră la această locație, la placa care amintește trecătorilor despre atrocitățile săvârșite de revoluționarii unguri împotriva românilor.
Revoluția maghiară a fost înfrântă în vara anului 1849 de către armatele austriece și cele rusești. După înfrângerile de la Szeged și Timișoara ale armatei maghiare, ca să scape de spânzurătoarea austriacă, Kossuth Lajos s-a deghizat în valet al unui conte polonez și având două pașapoarte, unul maghiar și unul englez, a reușit să fugă în Turcia, apoi în Anglia și, în final, a ajuns în S.U.A. (în anul 1852). Armata maghiară s-a predat armatei Rusiei în ziua de 12 august 1849, în apropiere de Arad, la Șiria (Vilagos).
Din ordinul împăratului Franz Joseph, la 6 octombrie 1849, 13 generali din armata revoluționară maghiară, inclusiv cei care au comandat uciderea a peste 40.000 din Ardeal și incendierea satelor românești, au fost executați la Arad (nouă prin spânzurare și patru prin împușcare). Cei 13 generali (de origine germană, armeană, croată, sârbă și unii, probabil, maghiară) sunt considerați în Ungaria eroi ai revoluției și sunt comemorați în fiecare an, de 15 martie, inclusiv la Arad unde Guvernul Năstase, în anul 2004, a reamplasat grupul statuar al celor 13 mari criminali împotriva românilor, autori ai Holocaustului din anii 1848-1849.
După Marea Unire de la Alba Iulia din 1 Decembrie 1918, la presiunea opiniei publice românești, a fost demontat „monumentul Ungaria mare” de la Arad (al celor 13 generali) și în anul 1925 Guvernul liberal al României a hotărât să doneze Ungariei grupul statuar. Din păcate, acea hotărâre de Guvern nu a fost finalizată, iar Guvernul P.D.S.R.-U.D.M.R., condus de Adrian Năstase și cu alogenul Răzvan Teodorescu ministru al Culturii, au restaurat grupul statuar de la Arad și l-au rebotezat „Statuia libertății”, din „Ungaria mare”.
În Ungaria, în 15 martie este zi de sărbătoare națională, ziua maghiarilor de pretutindeni, dar mai puțin a maghiarilor din Austria, Germania, S.U.A., Franța, Israel, Marea Britanie, Spania, Italia, Federația Rusă și multe alte țări unde trăiesc comunități de unguri. În aceste țări etnicii maghiari nu organizează adunări publice și mitinguri, nu poartă drapele ale Ungariei și steaguri ale Ungariei mari, nu ascultă cuvântări ale membrilor Guvernului de la Budapesta prin care sunt asigurați că sunt sprijiniți dacă pretind autonomie teritorială și folosirea limbii maghiare ca limbă oficială. În afară de România, în niciuna din țările lumii unde trăiesc și etnici maghiari, mai ales în țările vecine Ungariei, Primii-miniștri nu adresează mesaje de felicitare minorității respective. În țara noastră, începând cu guvernarea P.N.Ț.C.D.-U.D.M.R., din anul 1996, toți premierii au transmis, cu ocazia zilei de 15 martie, mesaje de felicitare adresate maghiarilor pentru Holocaustul împotriva românilor și incendierea a circa 300 de sate românești, cu tot cu biserici. Pentru celelate două zile naționale ale Ungariei din fiecare an (la 20 august și 23 octombrie) Premierii României nu au mai transmis mesaje de felicitare pentru minoritatea maghiară din țara noastră, singura care nu a recunoscut și nu recunoaște Marea Unire de la 1 Decembrie 1918, care nu este loială Poporului Român și Statului Român, care sfidează Drapelul nostru național, care nu respectă Limba Română, limba oficială a țării unde trăiește! Frunda Gyorgy (care se numea Gheorghe până în anul 1990) fostul senator al U.D.M.R. și consilier personal al premierului alogen Victor Viorel Ponta a declarat că: „A devenit o vanitate să nu se învețe limba română în liceele maghiare. Se zice că așa suntem maghiari autentici, dacă nu știm limba română”.
Se știe că în perioada 1996-2019, când U.D.M.R. a participat și participă la guvernarea României, pentru minoritatea etnică maghiară ziua de 1 Decembrie, Ziua Națională a Poporului Român este considerată zi de doliu, cu toate că spre sfârșitului anului 1918 românii nu au omorât unguri, înainte de Marea Unire de la Alba Iulia. Mai mult, Guvernul de la Budapesta nu a transmis niciodată mesaje de felicitare Poporului Român cu ocazia zilei naționale de 1 Decembrie! Același Guvern maghiar a interzis diplomaților acestei țări să participe la recepțiile organizate de 1 Decembrie la București și la Ambasadele României în lume, mai ales la Budapesta.
În acest an, manifestările de 15 martie organizate de Ungaria și U.D.M.R. în România au avut o amploare mai mică, cu excepția municipiului Oradea. Au fost mai puțini participanți maghiari, iar din Ungaria a fost unul dintre vicepremieri la Arad și la Oradea, iar la Târgu Mureș a fost ministru de Externe al acestei țări. Cea mai mare manifestare antiromânească de 15 martie a.c. a avut loc la Oradea, a durat întreaga zi și au participat multe mii de etnici maghiari și cetățeni veniți din Ungaria. La aceste manifestări au participat și au luat cuvântul și Prefectul județului Bihor și președintele P.S.D. Bihor. Seara zilei de 15 martie a.c. s-a încheiat la Oradea cu un marș cu torțe a cărui lungime a fost de peste un kilometru și la care au participat și trupe de husari.
Mai mica amploare a manifestărilor antiromânești de 15 martie a fost astfel planificată de la Budapesta cu scopul de a nu se trezi bănuieli în rândurile românilor pentru ziua cea mare, așteptată de o sută de ani de maghiari, ziua declarării autonomiei teritoriale a Ardealului și alipirea la Ungaria, programată pentru 1 iunie 2019 cu participarea Papei Francisc. În cuvântarea de la Târgu Mureș și de la Oradea, în ziua de 15 martie a.c., președintele U.D.M.R. Kelemen Hunor a declarat că așteptarea de 100 de ani a maghiarilor se apropie de sfârșit!
Din păcate, Parlamentul, Președintele și Guvernul României, instituțiile de forță ale Statului Român sunt cuprinse de somnul cel de moarte! Numai ieșirea pașnică a românilor în stradă, la maifestații publice îi va trezi pe toți cei responsabili la realitate și îi va determina pe aceștia să acționeze pentru apărarea integrității teritoriale a României!
Având în vedere Adevărul istoric și pentru a opri manifestările antiromânești organizate de Ungaria și U.D.M.R. pe teritoriul României, mai ales în localități din Ardeal, pentru sărbătorirea celor care au săvârșit Holocaustul împotriva românilor, în anii revoluționari 1848-1849, este obligatoriu ca Parlamentul de la București să adopte o lege privind declararea zilei de 15 martie ca Zi de Doliu Național în România!
Lasă un răspuns