Motto: „Toată sarea vieții constă în protestul împotriva nedreptăților” (A. P. Cehov)
Introducere în tema pocăinței
În anul 2015, când am fost invitat la întâlnirea cu cititorii, în biblioteca raională din Ialoveni, am văzut că biblioteca avea un sediu prea spațios, atipic bibliotecilor. Multe încăperi. De ce? Mi se explică: recent s-a mutat, aici a funcționat mulți ani o școală-internat pentru copii cu dizabilități. Foarte utilă copiilor. Cu pedagogi special pregătiți, cu bucătari, educatori, personal medical, săli de clasă pentru 10-14 copii cel mult, dormitoare, sală de mese, săli de tratament (băi, masare, kinetoterapie, proceduri de electroterapie). Totul pe loc. Programe speciale, inventar special. Dar a venit „poruncă de sus”: școlile-internat speciale să fie închise, personalul – disponibilizat, copii cu cerințe speciale – trimiși la părinții lor ca să urmeze studiile în școlile obișnuite de cultură generală. Îndeplinirea poruncii de sus a generat o serie de probleme serioase. În primul rând, pentru copii cu dizabilități. Cică trebuia de făcut „pedagogia incluziunii”.
Am fost uimit, cum reforma a înrăutățit situația acestor copii. M-am interesat apoi la diferiți pedagogi despre efectele „pedagogiei incluzive”. Am colectat un suficient volum despre consecințele negative ale „reformei incluzive”. În baza acestor informații, am scris studiul cu titlul „Diversiunea incluziunii handicapaților”, în care am explicat semnificația medicală a termenului medical „handicap”. Materialul a fost acceptat fără obiecții la conținut de către „Făclia”, unde a fost tipărit la 1.04.16. Când colo, vara, primim citație la Judecătoria Centru Chișinău. Un ong cu denumire cam lungă (Asociația obștească „Centrul de asistență juridică pentru persoane cu dizabilități”) ne învinuia „de instigare la discriminarea persoanelor cu dizabilități”. Simultan, ong-ul condus de dl Meșter V. expediase la Poliția Centru o cerere de urmărire penală a lui V. Pastuh-Cubolteanu (autor) și T. Rusu (redactor și proprietar al „Făcliei”) pentru „instigare la discriminare”.
Ofițerul de urmărire penală de la Poliția Centru, la care a nimerit compunerea-cerere a ong-ului dlui Meșter, a citit studiul „Diversiunea incluziunii hahdicapaților”, dar nu a găsit acolo niciun „apel la discriminare”. Ofițerul se arătă nedumerit de ce ong-ul s-a adresat la poliție cu o învinuire neîntemeiată. La plecare: „Uitați și duceți-vă liniștiț la lucru!”.
Dosarul pârâtorului a intrat pe rol la Judeătoria Chișinău Centru. V. Meșter a postat în internet și pe facebook pâra sa, cu interpretarea eronată a textului meu, solicitând: 1. Îndepărtarea din site-ul meu personal și din biblioteci și nimicirea ziarului pedagogic „Făclia” din 1.04.16; 2. aducerea de scuze publice de către autorul studiului și de către redacția ziarului pentru „instigarea la discriminarea persoanelor cu dizabilități”.
Am făcut apel, în internet, alăturând studiul despre consecințele negtive ale desființării școlilor internat speciale și introducerii „pedagogiei incluziunii” ca persoanele cu studii superioare să aprecieze conținutul articolului „Diversiunea incluziunii hahdicapaților”. În toate răspunsurile – cca 30, retrimise instanței de judecată – primite de la pedagogi, scriitori, ofițeri, administratori de cursuri, avocați, nimeni nu depistase în text „instigare la dicriminare” .
Iată patru dintre recenziile primite (se află în dosar). De la dna Georgeta Iorgu, profesor de matematică: „Eu nu văd o „instigare dla discriminare” în articol, cât mai degrabă o critică a tendințelor noilor diriguitori ai învățământului spre a slăbi sistemul de învățământ”.
De la dl Ion Diviza, scriitor, redactorul revistei „Intellectus”: „În textul articolului Dvs., care e judicios, bine intenționat, n-am depistat în text nicio „instigare la discriminare. Consider că argumentarea din textul articolului este favoranilă cauzei instruirii în conformitate cu necesitatea și dreptulcopiilor cu disabilități de a beneficia de condițiile adecvate prevăzute de pedagogia specială tradițională. „Pedagogia incluzivă” pare a fi un experiment care, prin implicațiile pe care le are asupra procesului educațional și lezarea dreptului copiilor cu handicap-psiho-fizic, poate fi înțeleasă ca o dversiune menută să diminueze gradul de instruire a elevilor de cultură generală, conducând la o nivelare a pregătirii acestora, la creșterea numărului de elevi mediocri, „o forță de muncă brută (ieftină și nu intelectuală”, precum bine a remarcat dl C. A. Mihalache”. Recenzia a fost publicată într-un număr al „Făcliei”.
De la dna Elena Manea, ofițer: „Acela care vă cataloghează ca instigator la discriminarea persoanelor cu dizabilități,este o persoană rău intenționată atât împotriva persoanei dumneavoastră, a conținutului f.f.f. bine documentat și sintetic prezentat, cât și aupra întregului proces de învățământ… Articolul nu face obiectul acuzării ce vi se aduce, din contră, eu vă felicit pentru interesul dvs pentru calitatea învățământului”.
De la dl Oliviu Tocaci, avocat din baroul București : „Articolul pe care mi l-ați trimis nu poate să fie calificat ca incitare la discriminare decât de cineva care este de rea-credință”. Această recenzie, în anexă la materiale luării de poziție ca avocat, a fost trimisă de către dl O. Tocaci pe adresa Judecătoriei Centru Chișinău și redacției „Făclia”.
Un avocat din România, al cărui nume nu l-am reținut, ca recenzie non-verbală mi-a expediat poza unei persoane cu gura astupată cu bandă adezivă de scoci, de la ureche la ureche.
La ședința instanței Judecătoriei Chișinău Centru din 22 martie 2016, dna magistrat A. Catana s-a adresat domnișoarei E.Stajila (reprezentantei cu procură a ong-ului reclamant) și nouă – reclamaților cu propunerea să mergem la înțelegere, să facem câte un pas înapoi de la pozițiile avute până atunci: ong-ul lui V. Meșter retrage pretenția ca să fie aduse scuze publice, reclamații sunt de acord ca articolul să fie înlăturat din biblioteci. Tustrei am declarat că suntem de acord.
Imediat, eu am rugat dna programatoare care plasează scrierile mele pe site -ul meu personal ca să scoată din site studiul. L-a scos. Dl T. Rusu a trimis depeșe în republică cu Hotărârea Judecătoriei Centru ca „Făclia” din 1.04.16 să scoasă din colecție și nimicită.
La 21 iulie 2017, dl V.Meșter s-a adresat la Curtea de Apel Chișinău cu cererea, în care solicita: a) casarea parțială a Hotărârii Judecătoriei Chișinău sediul Centru din 22 martie 2017, pe dosarul subsemnatului și a „Făcliei”; b) emiterea unei noi Hotărâri privind obligarea „pârâților de a cere scuze publice pentru conținutul discrminatoriu și ofensator al articolului publicat…”.
Noi, apelanții am primit citația ca să ne prezentăm pe 12/09/17 la Curtea de Apel Chișinău, la ora 15.00, în sala nr.9. Ni se solicita, în citație „expunerea poziției în formă scrisă”. Eu am expus poziția mea pe 2 pagini, dl T.Rusu avea de gând să aducă poziția domniei sale citită la 22/03/17 la Judecătoria Centru. Dl T.Rusu m-a invitat să ne ducem împreună la Curtea de Apel, cu mașina sa. De acord.
Schimbarea de macaz a dlui T. Rusu
Pe data de 12.09, la orele 12, dl T. Rusu m-a telefonat și mi-a spus următoarele: 1. Nu va merge la Curtea de Apel Chișinău (invocând că e foarte ocupat); 2. A expediat mesaj telefonic Lenuței (așa o numise pe E. Stajila), prin care i-a comunicat că este gata să ceară în ziar scuzele publice solicitate de dl V. Meșter.
Eu, la orele 15, la Curțea de Apel, unde eram pentru prima dată și nu cunoșteam modalitatea lucrului acestei instanțe, am deschis ușa sălii nr. 9 și am văzut sala aproape plină cu lume. Am așteptat 15 minute, din sală nu a ieșit nimeni. Apoi, ușa se deschise, ieși dra E. Stajila („Lenuța”, cum o alinta dl T. Rusu), care îmi spuse: „Ce stați aici? Hotărârea a fost deja luată!” . Și plecă.
Buimăcit de cele auzite de la E. Stajila, am mers printre lumea adunată în sală. Una dintre magistrate mă observase și întrebă cine sunt. I-am răspuns: sunt citat ca apelat, la orele 15, în dosarul „Făclia”, am adus expunerea scrisă a poziției. Doamna judecător: „Gata. Hotărârea a fost luată. Ea poate fi contestată în instanța superioară în termenul de două luni”. Hotărârea a inclus satisfacererea pretenției dlui V. Meșter care în esență, urmărește prejudicierea imaginii mele publice, în vederea marginalizării și scoaterii în afara vieții sociale.
Plecai acasă înfiorat de macazul de 180 de grade a dlui T. Rusu, care mă privase de posibilitatea contestării Hotărârii Curții de Apel în instanța Curții Supreme de Justiție (CSJ). Iar dacă, din greșeală, CSJ nu ar fi casat acea Hotărâre incorectă, rămânea posibilă adresarea cu pângere la CEDO – Comisia Europeană a Drepturilor Omului (pentru plângerea la CEDO este obligatorie trecerea cazului prin cele trei trepte ale justiției din țară). CEDO a restabilit dreptatea multor cetățeni de la noi, nedreptăți de strâmbătatea justiției autohtone. Lumea e la curent cu strâmbăciunile din R. M: „Comisarul superior al ONU pentru drepturile omului Zeyd Raad al-Huseyn, în discursul său la deschiderea a celei de a 36-a sesiuni a Coniliului pentru drepturile omulu a exprimat îngrijorare în legătură cu cazurile de persecutare a jurnaliștilor (…) din Moldova”. Macazul lui T. Rusu m-a blocat la injusta Hotărâre a Curții de Apel.
Pe la orele 17, dl T. Rusu mă telefonă și îmi spuse: articolul dvs din 1.04.16 este incorect, instigator. Acum scriu scuzele publice. Am s-o telefonez pe Lenuța să-mi dea textul de scuze, care le-ar place lor.
Scrierea scuzei publice
Dl T. Rusu va publica scuzele dictate de Lenuța din ong-ul dlui V. Meșter, eu voi scrie scuzele dictate conștiința mea. Reieșind din faptul, că un număr de cca 23-24 -26 de persoane cu studii juridice au înțeles greșit textul studiului medical-pedagogic „Diversiunea incluziunii hahdicapaților”, îmi cer scuze pentru că ei nu au înțeles conținutul acestui studiu.
Lasă un răspuns