Cu o sută cincizeci de ani în urmă, Mihai Eminescu scria: „Noi, poporul latin de confesie ortodoxă, suntem în realitate elementul menit să încheie lanţul dintre Apus şi Răsărit”.
Comparativ cu sfârşitul secolului al XIX-lea, geografia fizică a poporului latin de confesie ortodoxă nu s-a deplasat. Unde am fost, de milenii, acolo am rămas. Însă am avut cumpene teribile, după constituirea statului unitar român independent. Faţă de independenţa României, Franţa a manifestat rezerve, iar Imperiul Otoman şi Anglia – ostilitate. Ulterior, România cât pe ce să fie captura de război a Germaniei, care ocupase două treimi din ţară. Cât pe ce să fie cuprinsă de sionism care plănuia crearea aici a Israelului european (un timp existase Republica Sovietică Socialistă Evreiască Botoşani). De aceste două mari tragedii am scăpat. În anii ’20-’30, economia României căzu în mâinile companiilor străine. După cel de al Doilea Război Imperialist de reîmpărţire a lumii, Imperiul britanic şi Imperiul nord-american au făcut România vasală (în mărime de 90 la sută) a Imperiului ruso-sovietic. Cu timpul, mai ales în epoca conducerii de către marele patriot-martir Nicolae Ceauşescu, gradul de supunere vasală a României faţă de Moscova se micşoră vizibil.
Practic, România a aparţinut românilor din 1953 (după curăţirea aparatului de stat şi de partid de principalii alogeni-realizatori ai holocaustului antiromânesc) până la sfârşitul anului 1989. După lovitura de stat, în esenţă contrarevoluţie, realizată de serviciile secrete ale marelui Imperiu de peste ocean şi ale celui ruso-sovietic, cu participarea activiştilor evrei din România, Ţara intră în procesul devorării prin privatizări nejustificate. Întreprinderile construite de români, cu trudă şi sacrificii, fie că au fost închise, fie că au încăput pe mâna mafioţilor, tâlharocraţilor şi a companiilor străine. Din categoria Lumii a Doua (Socialistă), Ţările Române au fost degradate prin dezindustrializare în categoria Lumii a Treia (colonizate, subdezvoltate).
„Integrarea României în Uniunea Europeană”, pătimită de Ţară în 2007, a fost a doua integrare a României în sistemul mondial capitalist. Prima pătimire-integrare, către începutul secolului XX, avu consecinţe economice dezastruoase. Juristul, savantul, scriitorul democrat român Constantin Stere a explicat criza profundă de la începutul secolului XX, în care se zbătea Regatul României, prin faptul că poporul român a fost integrat în sistemul capitalist ca popor dominat –slugă a popoarelor bogate şi puternice.
UE, de fapt, nu e o uniune democratică, ci una imperială-dictatorială. E un imperiu bicefal, cu Germania şi Franţa state dominante. Aceste state constituie nucleul bogat al capitalismului apusean. Periferia capitalismului apusean este alcătuită din ţări de mâna a doua (Grecia, Spania, Italia, Portugalia) şi ţări de mâna a treia (Bulgaria, România). Centrul jefuieşte periferia. Îi impune decizii păguboase intereselor naţionale.
Ultima impunere imperială – distribuirea către membrii UE a cotelor de imigranţi nelegali, atraşi de Germania în nucleul capitalist apusean, este o mină păgână cu riscuri majore. Centrul german cerne imigranţii ilegali, reţinând doar persoanele cu pregătire calificată (muncitori, ingineri, medici, maiştri ş.a.) şi împinge spre ţările de mâna a doua şi a treia plebea primitivă, pretenţios-agresivă.
Pot fi evocate şi alte impuneri imperiale acceptate de conducerea României. Toate denotă faptul tragic: România, după pătimirea „eurointegrării” a pierdut suveranitatea necesară funcţionării eficiente a statului.
Ieşirea din criza subjugării coloniale este una: restabilirea suveranităţii statului prin ieşirea din imperiul UE şi formarea cu R. Moldova a Comunităţii Statelor Române, ca spaţiu-tampon, echidistant faţă de Apus şi de Răsărit. „Lanţul dintre Apus şi Răsărit”, care ar coopera cu puterile, care i-ar garanta integritatea naţională şi drepturile suverane. Având perspectiva şi intenţia Reunificării Țărilor Române, la momentul oportun. Neapartenenţa proiectatei Comunităţi a Statelor Române la Imperiul Apusean ar diminua considerabil rezistenţa Imperiului Rus la proiectul Reunirii Moldovei de Est cu România.
Apropo, procesul modernizării nu necesită obligatoriu apartenenţa ţării la Imperiul UE. În afara UE s-au modernizat Japonia, China, „tigrii asiatici”…
Lasă un răspuns