Moş Crăciun
(Gerar)
Fulguşorii-puişorii
Cloştilor cereşti,
Ţiuind adună zorii
Pe la dalbele fereşti.
Se aude pân” departe
Clopot alb, viscolitor,
Moş Crăciun pe înserate
Iute-i tare de picior.
Viscoloaicele îl mână
Să ajungă pe la toţi,
Moşul cu toiagu-n mână,
Bocnă, bate pe la porţi.
Moş Crivăţ
(Făurar)
Făurar un crivăţ naşte
Troienind poteci şi moaşte,
Sfinţii dârdâie în cer,
Coperindu-ne cu ger.
La un semn, crivăţul tace
Şi se lasă-o lungă pace,
De departe, de din hături
Ning aprinsele omături.
De-ţi frig lacrimi pe obraz
Şi cad viscoliri din ceas,
Strigă ora cea târzie:
Un veac nou să ne învie!
Moş Brânduş
(Mărţişor)
Încă soarele-i cu dinţi
Şi zăpada-n trei catrinţe,
Dar Brânduşa, ca un prinţ,
Se răscoală-n suferinţe.
Moş Brânduş cu herghelia
A aprins de-amnar făclia
Şi se face cald-călduţ,
Ghiocei ies sub brăduţ.
Iar în Valea cea Adâncă
Pârăiaşe-ncep să plângă
Şi din plânsul lor mustos
Mugureşte-ncet un os.
Moş Păpădie
(Prier)
Puzderii razele-s pieziş
Şi iese şarpele din ou.
O fi şi el în luminiş
Primăvăraticul ecou.
Drepţi ca lumânarea, plopii,
Îşi presimt hipertonia,
În lucernă zece dropii
Au de furcă cu chimia.
Vânt zănatec iar adie,
Vine dalb, Moş Păpădie
Să ne aducă iar şi iar
Fâlfâit de Clopotar.
Moş Florar
(Armindeni)
Sub streaşină o rândunică
Clădeşte casa ei cea mică,
Doi grauri leneşi şi hoinari
Parcă ar fi nişte hornari
În fracuri negre şi slinoase
I-aduc ciripeli insinuase,
Iar ea îşi caută de treabă,
Ducând un pai ca pe o salbă.
Moş Florar , de dimineaţă,
Laudă a ei prestanţă,
Ca rânduneaua păsări nu-s, –
Apă-i dete răstignitului Iisus.
Moş Cireşar
(Cercei pentru fete mari)
S-au pârguit cireşii
Din seve amărui,
Pe gulerul cămeşii
Un pic de ploaie nu-i.
O capră-şi paşte barba
Din colte-ngălbenit,
Un joc de-a baba iarba
Din secete-a plesnit.
E vreme tristă de Apoi
Şi Domnul iese la răriş,
Declară iarăşi un război
Din galben luminiş
Şi-aduce albe ploi.
Moş Grânar
(Luna lui Cuptor)
De sub căciula Lunii
Un galben stol prelins
Ca-n flacăra minunii
În spice grâu a scris.
Cald, cumetre, ca-n cuptor,
Zice-un iepure ştrengar
Şi-o luă iute la picior
După unul Moş Grânar.
Iar bătrânul înspre moară,
Gârbovit de sacii grei,
Parcă n-ar duce povară,
Ci-un şirag de colăcei.
Moş Gustar
Pe dealuri cam pleşuve
Cu ierbi uscate-n ochi,
Trecut-au trei etuve
Să-i cureţe pe plopi.
În linişti de-nserare,
Nu inişti înfloresc,
Ci greierii pe zare
Un cântec născocesc.
Ei au prilej de aventură
Că e sezonul nupţial
Şi toţi ca unu-n fundătură
Visează cuplul ideal.
Moş Pomar
(Răpciune)
Ca gloria din ruguri
Se stinge viaţa-n fruct,
Portalurile-n struguri
Petrec înc-un defunct.
Dar e Răpciune cald
Cu poame încă dulci
Şi unul Ţepeş Vlad
Nu vine cu porunci
Să bage în ţăpoaie
Pe cei hapsâni năuci
Ce strică şi jupoaie
Plămânii mei din lunci.
Moş Brumărel
(Bruma-i roua cărunţită)
E toamnă iar pe caldarâm
Şi eu privirile-mu dărâm
Căci vin şi vin din alt tărâm
Gropari de frunze şi de fân.
Se-aşează frunza în mormane
Şi brumele în brumăriu decor,
Pe jilav trunchi adorm eu anii
Şi paseri n-am pentru un cor.
Se-ngroapă toate în pământ,
Ore se-ncâlcesc în minutare.
Din cer aud puhoi bocind
De parc-asist la-nmormântare.
Moş Brumar
(gutuile se scutură de puf)
De porţi şi-ascute vântul săbii,
Din streşini picură cu vrăbii.
Vântul se căzneşte-n moină,
Poarta-i veche ca o doină.
Steaua doarme somn de plumb
Sub o glugă neagră de porumb.
Diavolul îngheaţă arome pe petale
Şi crizantema-i cu dureri de şale.
Sunt orfane şi sunt seci
Cântece de prin poteci,
În poiana dintre ulmi
Legănate-s două culmi.
Moş Andrei
(Udrea)
Rămâne codrul negru şi chilug,
Iar căprioare zvăpăiate
Sfielnic pojghiţa distrug
De pe izvoare îngheţate.
Nebănuite frumuseţi se scurg
Din cerul ca sumanul de cioban
Şi toamna ne aruncă-n crug
Să-mbătrânim încă c-un an.
Nebănuite frumuseţi se-adună
Ca într-un ciur de fulguire,
Lupul muşcă-avan din lună—
Mai s-ar da spre gâtuire.
Lasă un răspuns