Din crugul anului terestru

Moş Crăciun

(Gerar)

Fulguşorii-puişorii

Cloştilor cereşti,

Ţiuind adună zorii

Pe la dalbele fereşti.

 

Se aude pân” departe

Clopot alb, viscolitor,

Moş Crăciun pe înserate

Iute-i tare de picior.

 

Viscoloaicele îl mână

Să ajungă pe la toţi,

Moşul cu toiagu-n mână,

Bocnă, bate pe la porţi.

 

Moş Crivăţ

(Făurar)

Făurar un crivăţ naşte

Troienind poteci şi moaşte,

Sfinţii dârdâie în cer,

Coperindu-ne cu ger.

 

La un semn, crivăţul tace

Şi se lasă-o lungă pace,

De departe, de din hături

Ning aprinsele omături.

 

De-ţi frig lacrimi pe obraz

Şi cad viscoliri din ceas,

Strigă ora cea târzie:

Un veac nou să ne învie!

 

Moş Brânduş

(Mărţişor)

Încă soarele-i cu dinţi

Şi zăpada-n trei catrinţe,

Dar Brânduşa, ca un prinţ,

Se răscoală-n suferinţe.

 

Moş Brânduş cu herghelia

A aprins de-amnar făclia

Şi se face cald-călduţ,

Ghiocei ies sub brăduţ.

 

Iar în Valea cea Adâncă

Pârăiaşe-ncep să plângă

Şi din plânsul lor mustos

Mugureşte-ncet un os.

 

Moş Păpădie

(Prier)

Puzderii razele-s pieziş

Şi iese şarpele din ou.

O fi şi el în luminiş

Primăvăraticul ecou.

 

Drepţi ca lumânarea, plopii,

Îşi presimt hipertonia,

În lucernă zece dropii

Au de furcă cu chimia.

 

Vânt zănatec iar adie,

Vine dalb, Moş Păpădie

Să ne aducă iar şi iar

Fâlfâit de Clopotar.

 

Moş Florar

(Armindeni)

Sub streaşină o rândunică

Clădeşte casa ei cea mică,

Doi grauri leneşi şi hoinari

Parcă ar fi nişte hornari

 

În fracuri negre şi slinoase

I-aduc ciripeli insinuase,

Iar ea îşi caută de treabă,

Ducând un pai ca pe o salbă.

 

Moş Florar , de dimineaţă,

Laudă a ei prestanţă,

Ca rânduneaua păsări nu-s, –

Apă-i dete răstignitului Iisus.

 

Moş Cireşar

(Cercei pentru fete mari)

 

S-au pârguit cireşii

Din seve amărui,

Pe gulerul cămeşii

Un pic de ploaie nu-i.

 

O capră-şi paşte barba

Din colte-ngălbenit,

Un joc de-a baba iarba

Din secete-a plesnit.

 

E vreme tristă de Apoi

Şi Domnul iese la răriş,

Declară iarăşi un război

Din galben luminiş

Şi-aduce albe ploi.

 

Moş Grânar

 

(Luna lui Cuptor)

De sub căciula Lunii

Un galben stol prelins

Ca-n flacăra minunii

În spice grâu a scris.

 

Cald, cumetre, ca-n cuptor,

Zice-un iepure ştrengar

Şi-o luă iute la picior

După unul Moş Grânar.

 

Iar bătrânul înspre moară,

Gârbovit de sacii grei,

Parcă n-ar duce povară,

Ci-un şirag de colăcei.

 

Moş Gustar

 

Pe dealuri cam pleşuve

Cu ierbi uscate-n ochi,

Trecut-au trei etuve

Să-i cureţe pe plopi.

 

În linişti de-nserare,

Nu inişti înfloresc,

Ci greierii pe zare

Un cântec născocesc.

 

Ei au prilej de aventură

Că e sezonul nupţial

Şi toţi ca unu-n fundătură

Visează cuplul ideal.

 

Moş Pomar

(Răpciune)

Ca gloria din ruguri

Se stinge viaţa-n fruct,

Portalurile-n struguri

Petrec înc-un defunct.

 

Dar e Răpciune cald

Cu poame încă dulci

Şi unul Ţepeş Vlad

Nu vine cu porunci

 

Să bage în ţăpoaie

Pe cei hapsâni năuci

Ce strică şi jupoaie

Plămânii mei din lunci.

 

Moş Brumărel

 

(Bruma-i roua cărunţită)

 

E toamnă iar pe caldarâm

Şi eu privirile-mu dărâm

Căci vin şi vin din alt tărâm

Gropari de frunze şi de fân.

 

Se-aşează frunza în mormane

Şi brumele în brumăriu decor,

Pe jilav trunchi adorm eu anii

Şi paseri n-am pentru un cor.

 

Se-ngroapă toate în pământ,

Ore se-ncâlcesc în minutare.

Din cer aud puhoi bocind

De parc-asist la-nmormântare.

 

Moş Brumar

(gutuile se scutură de puf)

De porţi şi-ascute vântul săbii,

Din streşini picură cu vrăbii.

Vântul se căzneşte-n moină,

Poarta-i veche ca o doină.

 

Steaua doarme somn de plumb

Sub o glugă neagră de porumb.

Diavolul îngheaţă arome pe petale

Şi crizantema-i cu dureri de şale.

 

Sunt orfane şi sunt seci

Cântece de prin poteci,

În poiana dintre ulmi

Legănate-s două culmi.

 

Moş Andrei

 

(Udrea)

Rămâne codrul negru şi chilug,

Iar căprioare zvăpăiate

Sfielnic pojghiţa distrug

De pe izvoare îngheţate.

 

Nebănuite frumuseţi se scurg

Din cerul ca sumanul de cioban

Şi toamna ne aruncă-n crug

Să-mbătrânim încă c-un an.

 

Nebănuite frumuseţi se-adună

Ca într-un ciur de fulguire,

Lupul muşcă-avan din lună—

Mai s-ar da spre gâtuire.

 

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*