În organizarea Ministerului Culturii – Centrul Cultural Topliţa, în parteneriat cu Fundaţia Naţională pentru Românii de Pretutindeni, Centrul European de Studii Covasna-Harghita şi Episcopia Ortodoxă a Covasnei şi Harghitei, în perioada 12 – 16 august a.c., s-a desfăşurat cea de XI-a ediţie a Universităţii de Vară de la Izvoru Mureşului – Harghita.
Timp de trei zile, în prezenţa a peste o sută de participanţi, au fost puse în dezbatere numeroase probleme importante ce privesc viaţa românilor din ţară şi ale celor trăitori dincolo de hotarele actuale ale României, unele dintre acestea fiind socotite drept ,,explozive”, referindu-se la realităţile dramatice din comunităţile româneşti de multe ori mascate ori nebăgate în seamă de presa românească ca şi de autorităţile statului român. Iată câteva dintre acestea:
– Drepturile minorităţilor din România vs. Drepturile minorităţilor româneşti din jurul frontierilor şi din Balcani. Cine este discriminat?;
-Unirea Basarabiei cu România, obiectiv major al românilor. Dar al României?;
– Comunităţile româneşti din vecinătate şi din Balcani între deznaţionalizare şi integrare europeană;
– Şcoala şi Biserica românească din jurul frontierelor, din Balcani şi din Diasporă, ca factor de păstrare a identităţii etnice;
– Implicaţiile regionalizării asupra românilor din Covasna, Harghita şi Mureş;
– Autonomia teritorială pe criterii etnice a aşa-zisului Ţinut Secuiesc – actualizare a experimentului stalinist al Regiunii Autonome Maghiare;
– Românii romano-catolici din Moldova în faţa presiunilor de maghiarizare;
– Politica partidelor faţă de românii din zonele multietnice şi pluriconfesionale din România;
– Istoria românilor de pretutindeni, ca parte a istoriei naţionale etc.
La dezbaterea acestora au luat parte lideri ai comunităţilor româneşti din jurul frontierelor şi din Başcani, lideri din Basarabia, demnitari ai statului român, membri ai Parlamentelor din Bucureşti şi din Chişinău, lideri de opinie din cele două state româneşti, jurnalişti, studenţi, lideri ai Formului Civic al Românilor din Covasna, Harghita şi Mureş, cercetători, profesori universitari etc. La deschiderea lucrărilor, luni, 12 august a.c., a ţinut să fie prezent şi preşedintele României, domnul Traian Băsescu, care a dorit, probabil, să-i asculte pe unii dintre cei amintiţi mai sus şi să se convingă de adevărurile auzite de la aceştia. Şi a avut ce auzi. Foarte puţine bune. Fiindcă statul român, în fruntea căruia se găseşte dumnealui, aproape a uitat că ar trebui să aibă grijă şi de fiii săi, trăitori pe alte meleguri străine, nu din vina lor, ci a avenimentelor istorice se s-au petrecut indiferent de voinţa acestora. Ba a uitat şi de fiii săi din interiorul graniţelor, trăitori chiar în centrul geografic al României, în aşa-zisul ,,ţinut secuiesc”, deveniţi un fel de monedă de schimb în târguielile josnice de pe tarabele politicianiste şi electorale.
Părintele Boian Alexandrovici, din Timocul sărbesc, i-a amintit de faptul că cei peste 350 de mii de români, din cele peste 150 de sate pur româneşti de pe Valea Timocului, nu au nici şcoală, nici biserică în care să se roage lui Dumnezeu în limba română, că aceasta este cultivată doar în familiile care nu au uitat încă că sunt români, iar acestea sunt tot mai puţine. Fiindcă atât guvernul sârb, cât şi biserica sârbă duc o politică de permanentă deznaţionalizare. Iar vechiul dicton ,,divide et impera”, prin împărţirea arbitrară şi artificială a românilor din Serbia în vlahi şi români, se desfăşoară cu destulă eficienţă. Astfel, încet, încet, românii timoceni, ca şi cei din Voivodina, vor dipărea, în ciuda angajamentelor luate de Serbia pentru a fi primită în U.E.
Scriitorul şi publicistul patriot Vasile Tărâţeanu, din Cernăuţi-Ucraina, membru de onoare al Academiei Române, i-a spus şi el preşedintelui că de la o zi la alta urmaşii lui Ştefan Voievod trăiesc tot mai greu şi se tot împuţinează, sub acţiunile permanente ale ultranaţionaliştilor ucraineni, mult mai intoleranţi decât ruşii. Dacă înainte de 1990 existau în Bucovina de nord 120 de şcoli în limba română, acum numărul lor a ajuns la doar 70. Şi vor fi şi mai puţine, dacă patria lor istorică – România – aproape i-a dat uitării. De ani de zile ei cer înfiinţarea unei filiale a Institutului Cultural Român la Cernăuţi, dar totul a rămas la nivelul promisiunilor. La procesul deznaţionalizării contribuie eficient acelaşi dicton de care aminteam, fiindcă şi aici se vorbeşte despre ,,români” şi despre ,,moldoveni”, uitându-se cuvintele lui Eminescu: ,,suntem români şi punctum”!
Dramatică este şi situaţia românilor din Bulgaria, ţară membră a U.E., dar care nu recnoaşte, practic, existenţa niciunei minorităţi. Dr. Igor Gheorghiev a spus nişte realităţi cutremurătoare, anume că românii din Bulgaria se bucurau de drepturi cu mult mai multe când exista ,,jugul otoman” decât acum, când trăiesc în ,,democraţia bulgară”, în care nu au nici şcoală, nici biserică, nici presă în limba română! Iar aceste triste realităţi sunt bine cunoscute şi de autorităţile române, fiindcă dumnealui aproape trăieşte un fel de sentiment ,,nesimţire” pentru că este nevoit să le tot repete de zeci de ani!
Deloc roză este şi situaţia românilor din Ungaria, în numele cărora a vorbit doamna Gabriela Elekes, preşedinta Uniunii Femeilor Ortodoxe din Ungaria. Se aruncă şi aici praf în ochii celor ce ar trebui să vadă că aşa-zisele ,,autoguvernări” româneşti nu sunt decât apă de ploaie, că procesul de deznaţionalizare a minorităţilor, coordonat chiar de stat, a fost şi a rămas deosebit de eficient. Intervenind, domnul Eugen Popescu, preşedintele Fundaţiei Naţionale pentru Românii de Pretutindeni, a arătat preşedintelui că statul român ar trebui să se implice direct în rezolvarea problemelor legate de moştenirea Fundaţiei Gojdu, lăsată, prin testament, Bisericii Ortodoxe Române din Transilvania şi nicicum nu poate fi acceptată o ,,făcătură” a unei fundaţii mixte româno-maghiară. De asemenea, ar trebui clarificată şi împotrivirea îndârjită a guvernului ungar faţă de ridicarea unei statui, la Gyula, a sfântului mitropolit Andrei Şaguna, al Bisericii Ortodoxe din Transilvania, câtă vreme minoritatea maghiară din România a ridicat, în Transilvania, zeci, poate chiar sute de statui şi alte monumente închinate unor personalităţi sau evenimente, unele fiind simboluri ale iredentismului maghiar.
Purtătorul de cuvânt al românilor basarabeni a fost deputatul Valeriu Săhărneanu. În numele acestora el şi-a exprimat, în faţa preşedintelui României, o singură dorinţă: aceea ca patria-mamă să-i aducă la sânul său! Să fim o singură naţiune românească, într-o singură patrie românească. Fiindcă, aşa cum cei ce au făcut unirea din 1918 – se pare că aceia au fost mai buni români decât cei de azi şi, sigur, mai curajoşi – au crezut că ,,există o singură naţiune, cea română”, aşa credem şi noi, cei de azi. ,,De aceea, singurul nostru proiect naţional viabil, este acela ca anul 2018 să constituie punctul final al drumului pe care ne-am angajat noi cei din forţele proeuropene: unirea! Noi vrem ca România să fie şi patria noastră!”
Ultimul vorbitor pe care preşedintele Băsescu a mai avut răbdarea să-l mai asculte a fost dr. Ioan Lăcătuşu, unul dintre liderii importnaţi ai românilor din ,,secuime”. El l-a infirmat că, datorită procesului de deznaţionalizare, ce se desfăşoară neîntrerupt încă dinaintea lui 1918, numărul românilor trăitori aici s-a redus, numai în ultimile două decenii, cu peste 20 la sută. La aceasta a contribuit şi fenomenenul de intoleranţă şi discriminare etnică la care sunt supuşi românii. Se impun măsuri care să stopeze această situaţie în care românii sunt discriminaţi în propria lor ţară. ,,Nu cerem altceva decât să avem şi noi aceleaşi drepturi pe care le au etnicii maghiari din această zonă geografică a ţării”! De aceea, o regionalizare pe criterii etnice, în condiţiile în care românii, chiar minoritari în cele trei judeţe, ei reprezintă totuşi 40 la sută din populaţia acestora. ,,Nu se poate face o regionalizare etnică fără ca cineva să nu ne întrebe şi pe noi, dacă suntem sau nu de acord.” Ioan Lăcătuşu a mai cerut autorităţilor statului român să stopeze numeroasele acţiuni antiromâneşti ce se organizează an de an în Transilvania, căpătând un caracter tot mai iredentist, extremist şi antiromânesc! ,,Prea se plimbă indivizii de acest fel, veniţi de la Budapesta, unii oficiali, alţii mai puţin oficiali, prin Transilvania, preum Vodă prin lobodă, cum se spune, făcând ce le trece prin cap, fără să-i tragă cineva de mânecă”.
Ce le-a răspuns preşedintele, veţi putea afla într-un alt articol.
Lasă un răspuns