Tatăl nostru,
Carele eşti pretutindeni
Pe aici pe aproape,
În flori de armindeni,
În focuri şi ape,
În stoluri şi harpe,
În lăsături de hârtoape,
În smârcuri şi groape,
În şesuri şi vale,
În cântec de jale,
În viori şi cavale
În fierul din zale,
În regi, haimanale,
În rodii, curmale…
În slăvi nelumeşti,
În glorii cereşti
În spumă de ceaţă
Şi‑n grai de verdeaţă,
Mai eşti uneori
Prin ghem de fiori.
Prin pântec rotund
Cu fătu‑n afund,
De cer şi pământ
Ce‑ţi cere descânt
Să mergi neoftând
Pe urme de gând
Prin spaţii terestre
Şi cosmice ferestre,
Prin tot ce‑i minune
Şi curge‑n genune
Ca un noroi
De satanic gunoi.
Doamne, mă iartă,
Te afli şi‑n piatră,
Piatră‑ncolţită
În muguri de mintă,
Piatră de mină
Cu lapte‑n lumină,
Piatră‑n desubt
Cu mări ce s‑au supt,
Piatră‑n afară
Cu praf ce omoară,
Piatră de piatră,
Doamne, mă iartă..
Propteşte‑mă
Doamne,
În ierni
Şi în toamne,
Că tu pretutindeni
Ne eşti,
În nouri cereşti,
În vieţi îngereşti,
În frunză şi stea,
În ochiul de foc,
În lumina din strop,
În mine‑n adânc,
În fir de părâng,
În dorul ce‑l plâng,
În umărul stâng,
În care se strâng
Inimi şi tang,
Zbucium de crâng,
Ram în răsfrâng,
Pelin cu nătâng,
Ţesut de paing
Şi multe de toate
Flori colorate.
Veche e casa
şi pragul e vechi
flutură coasa
ca la priveghi.
Nimeni pe-afară,
nimeni în cer,
numai scara
lui Lucifer.
Este trecutul,
nu e prezentul
vine cu scutul
Marele Absentul.
Lasă un răspuns