Constantin D. Stahi s-a născut la 14 noiembrie 1844, în Dobreni, Neamț și a fost un pictor și gravor român. Ca educație a urmat cursurile Școlii de pe lângă Biserica „Sfântul Ioan” din Domnești, în perioada anilor 1850 – 1854, după care s-a înscris la Seminarul din Socola în perioada 1854 – 1857. Urmează mai apoi Școala de arte frumoase din Iași având ca profesori pe Gheorghe Panaiteanu-Bardasare și G. Schiller.
Între anii 1871 – 1878 studiază la Facultatea de arte din München (Germania). Creația sa, alcătuită din portrete („Gheorghe Asachi” (1881); Vasile Alecsandri, capete de expresie, etc.), scene de gen și mai ales naturi moarte, se remarcă prin viziunea realistă, prin tratarea meticuloasă și prin deprinderea unui meșteșug solid. Dacă nu vedem foarte multe flori, vedem în schimb multe fructe.
Tablourile sale cu reprezentarea a multor fructe îmi dă senzația de prospețime și chiar pot spune că îmi face poftă să caut un asemenea fruct, pentru a-l mânca. În ansamblul operei lui C. D. Stahi natura moartă (dar câteodată cu produse proaspete) a devenit treptat un gen major și predilect, purtător de semnificații primare, modalitate specifică și originală de comunicare a artistului. Compozițiile cu fructe se individualizează prin simetrie axială, iar reflexele punctiforme de lumină scot în evidență forma, volumul și materialitatea fructelor.
Cromatic, asistăm la o corespondență subtilă, un amestec de nuanțe ce apar între fructele care ocupă centrul compoziției și fondul lucrării.
În multe dintre lucrările sale, în care apar chipurile oamenilor din popor (țărani din Moldova și din Bucovina), a reușit să redea pe lângă pitorescul costumelor și cadrul rustic în care trăiau aceștia. Cumva paralel cu Theodor Aman, Stahi a practicat gravura în aramă și xilografia, popularizând astfel operele unor pictori celebri spre cunoașterea generală.
Pictorul participă la zugrăvirea „Bisericii din Negrești” în perioada 1880-1891, unde realizează peste 80 de icoane, dar și auritul catapetesmei. Ca profesor și director al „Școlii de arte frumoase” din Iași (1892 – 1902), Stahi a fost unul dintre pedagogii de seamă ai învățământului românesc, creând noi și noi generații de artiști plastici ce au contribuit la evoluția acestei arte frumoase.
Constantin D. Stahi a decedat la 18 iunie 1920, în Iași.
Câteva din naturile statice ale artistului se află în expoziția permanentă a Muzeului de artă din Piatra Neamț, unde pot fi admirate în liniște.
Ca premii obținute de-a lungul carierei sale avem: Medalia de bronz acordată de Colegiul academic din München (1875); Medalia de bronz la Expoziția publică a Academiei de Arte din München pentru lucrarea „Cap de bărbat” (1876); Medalia de aur la Expoziția de arte și industrii din București (1880). Constantin D. Stahi a avut o carieră artistică meritorie, fiind fidel unui stil realist propriu ce ne face să îi admirăm tablourile și în ziua de astăzi, pentru lumini și pentru umbre, pentru culori și armonie.
