Există ceva adevăr în ceea ce spun ei acum… Pentru că, vorba aceea, gura păcătosului, în cele din urmă, „sifonează” tot… Tot ceea ce nu am vrut noi să auzim, să vedem, să conștientizăm… Nici măcar în momentul în care au vrut ei ca noi să vedem toate acestea… Nu neapărat să le și înțelegem… Ci să le vedem cu un colț al ochiului, așa, în trecere, printre ani, printre jocurile lor politice budapestano-austro-olandezo-„dâmbovițene”, printre pandemii și războaie… Să le zărim ca fiind acolo pentru a nu fi luați, peste ani, prin surprindere că ele vor fi, nu doar „acolo”, ci de-a dreptul peste noi… Căci, atunci, în momentul luării „pe neașteptate”, am mai fi putut poate da cumva într-un soi de clocot… Dar, de acum, oricât s-ar mai încinge mămăliga noastră, mare brânză nu mai pune nimeni pe ea… Tragic, nici măcar noi… Și atunci, să nu ne mire că se laudă în gura mare că, „dacă nu ne-ar fi sprijinit ei”, nu am fi intrat în Schengen… Acum, spun „dacă nu ne-ar fi sprijinit”, mâine-poimâine or să ne zică: „De nu și-ar fi dat acordul”… Pentru că tărășenia Schengenului le-a fost lor mai de folos… Și, în mod tot mai evident, au tras și ei de sforile olandeze și austriece pentru a ne flutura „împotrivirea” acestora… Speculând inclusiv interesele punctuale (punctual… portuare) ale Olandei, Austriei, iar lista „curge”, pentru infrastructuri și resurse energetice (existente, dar și ceea ce nici nu am început a exploata măcar) totul pus pe o adevărată bursă de devalorizare a României față de ea însăși… Iar faptul că au jucat poate cărți blătuite cu „oponenții” accesului nostru în Schengen nu ar mira; ar fi doar o parte din saga aderării mascând jocurile pe care le făceau ei în coasta noastră și, mai apoi, tot mai adânc în ființa noastră….
Și da, ungurii se laudă acum cu Schengenul cum nu am făcut-o nici măcar noi… Pentru că au jucat o carte prin care, prin această aderare, România a pus la pământ o frontieră, lăsând granițele de izbeliște aidoma lui 1989… Și nu, nu este vorba de aceea cu bulgarii, vecinii pe care ne puteam baza de mulți ani pentru un Schengen mai mic (cu Grecia), dar care nu ar fi fost de folos nici Budapestei, nici Vienei, nici altor cancelarii visând la reîntregirea lor ca următorul mare „imperiu” din Europa, ci pe aceea de unde s-au scurs la noi doar probleme și provocări… Blenoragii revizionist iredentiste… Sigur, acum înțelegem de ce guvernanții și politicienii noștri nu au plusat pentru acel „pas” comun cu Bulgaria și Grecia, care ne putea scoate dintre jocurile de șah ale „turelor” morilor de vânt și „nebunilor” strivind între dinți codițe de lalele… Iar astăzi ungurii jubilează… O spun chiar fără ocoliș: intrarea noastră în Schengen a înlăturat de facto granița care mai frâna (fizic) din escapadele revizioniștilor de la Budapesta pe meleagurile Transilvaniei… Iar treaba este că nu se vor opri aici… Nici din afișarea satisfacției, nici din continuarea jocurilor postSchengen… A mutărilor de care au ei nevoie… Pentru că am scăpat de acel Schengen doar pentru a se putea construi altul… De data aceasta, în țara noastră, tăindu-ne în două… Căci ungurilor nu le ajunge că nu mai au practic o graniță fizică în care poate să se mai opintească… Ei vor să traseze una la sudul pământurilor rupte, răpite în vremuri pentru a-și asigura conturul „mare”… Le mai trebuie doar „pretextul” pentru a cere în CE un protectorat asupra Transilvaniei. mecanismele de a „pune” o graniță între ei și parte din România, pentru noi, există probabil bine conturate în aceleași cancelarii… Aproape că au spus-o tot ei în feluritele acțiuni din Transilvania, când au început a vorbi despre asigurarea limbii maghiare și nevoia unui protectorat… În fond, și Schengenul este tot un protectorat, nu?!… Așa că, mișcarea lor pentru a-și motiva declararea în CE a unui protectorat al Budapestei peste Ardeal nu este deloc în van… Mai ales când Bucureștiul ne-a trădat și ne trădează de atâtea decenii… Și când cancelariile occidentale caută și ele să muște din tot ce pot (resurse, infrastructuri)… Iar pretextul pentru a reclama „necesitatea” protejării minorității maghiare, devenită, în scriptele lor de la Bruxelles, ditamai comunitatea, va fi oferit de planul UE de a ne da bani pentru a primi sute de mii de migranți… Sigur, nu va pune „neam” de migrant expulzat din Europa bruxeleză piciorul în Ardeal, dar invadarea restului României, practic colonizarea noastră, va crea motivele intervenției Budapestei pentru a-și proteja comunitatea, valorile ei culturale, chiar și economice și alte bla-blauri…
