În Bulgaria, la Șumen se află un mare monument al creatorilor acestui stat (fondatorii). Când l-am vizitat elevii bulgari ce terminau liceul au venit aici să facă fotografiile de album, lângă statuile eroilor lor. Am fost impresionat de acest gest. În România avem un monument impresionant ce apare în câmpie, pe drumul dintre Deva și Arad. Te oprești și-l privești cu o stare de respect, de onor, de mândrie națională. Este singur în câmp și așteaptă…să nu-l uităm! Este „Monumentul Eroilor de la Păuliș”, un monument dezvelit în 1974 în amintirea ostașilor căzuți în Lupta de la Păuliș purtată în zilele de 13-20 septembrie 1944. Lucrarea a fost realizată de arhitectul Miloș Cristea în colaborare cu sculptorii Emil Vitroel și Ionel Muntean, în urma câștigării unui concurs național, și a fost distinsă cu „Premiul Uniunii Arhitecților”. Monumentul se găsește pe câmpia dintre localitățile Sâmbăteni și Păuliș, pe locul în care, în septembrie, 1944, forțele militare române au oprit înaintarea trupelor hortyste spre Transilvania. În anul 1944, o mână de elevi de la Școala Militară de Subofițeri au reușit să reziste unui inamic numeric mult superior, demonstrând curaj și determinare. Lupta s-a încheiat doar cu sosirea marilor unități românești, iar monumentul de la Păuliș servește drept simbol al dăruirii și sacrificiului celor care au luptat aici.
Monumentul este înscris în Lista monumentelor istorice din județul Arad. Două aripi gigantice se înalță către cer. Soldatul de bronz stă nemișcat între ele, ca o santinelă aflată la datorie. Vedeți, sunt momente în viața unui popor când însăși identitatea, coloana sa vertebrală este pusă în pericol. Astfel de clipe creează posibilitatea ca unii oameni să-și arate curajul, nebunia sau poate…doar dragostea pentru semenii lor. Așa s-a întâmplat cu eroii detașamentului Păuliș! În septembrie 1944, un grup de tineri subofițeri de la Radna sprijiniți de câteva unități de întărire mai experimentate au avut parte de bătălia vieții lor. Pentru mulți a fost prima și ultima! Erau atât de tineri! De abia atinseseră vârsta majoratului sau erau cu unul sau doi ani mai mari. Aveau doar mitraliere și arme ușoare. Inamicii erau de 8 ori mai mulți! Înarmați cu avioane, cu tancuri și blindate. Inamicii se îndreptau amenințător spre Defileul Mureșului și trebuiau opriți. Militarii comandați de generalul Alexandru Petrescu aveau o misiune imposibilă: să țină piept trupelor horthyste și armatelor Reich-ului care ocupaseră Aradul deja. Împreună tinerii fără prea multă experiență în luptă au înfăptuit o minune! Cele 1808 de suflete care vibrau la unison au ținut piept inamicilor până la sosirea camarazilor. De curajul lor a fost nevoie pentru ca frontul să fie apărat! După acel episod au trecut mulți ani. Unii au dat uitării sacrificiul detașamentului Păuliș. Alții nu!
Astăzi, la intrarea în Păuliș un monument uriaș îi omagiază și acum pe tinerii militari. Cele două lame de beton simbolizează aripile curajului și victoriei care i-au însuflețit pe oameni în mijlocul iadului. În fața lor se află statuia din bronz a ostașului victorios. De fiecare dată când mergi pe drumul care leagă Deva de Arad, omagiul în aer liber îți aduce aminte de acel episod crucial din istoria poporului român. Și liniștea care împresoară monumentul a fost câștigată tot atunci, și cântecul privighetorii, și cel al greierilor ascunși la firul ierbii. Parte din cerul albastru și mirosul de grâu copt la soare le avem tot de atunci. Și poate copiii noștri vor regăsi drumul către exemplele meritorii ale istoriei noastre…
