Două Americi. Dar nu cea de Nord și cea de Sud. Cele două Americi din SUA și lupta lor pe viață și pe moarte. Și cum o doctrină apărută și izgonită din Europa s-a întors de unde a plecat și a otrăvit generații. Ați auzit probabil foarte des afirmația potrivit căreia „Progresismul s-a născut în America”. Dar adevărul este altul. Progresismul s-a născut în aceeași țară care a dat lumii și comunismul, și nazismul: Germania. După primul război mondial, doi marxiști, „tatăl 1” și „tatăl 2” ai ceea ce numim astăzi „progresism”, cu tot cu „corectitudinea politică” a discursului ideologic, Antonio Gramsci și Georg Lukacs, au început să vadă lucrurile diferit și au ajuns la concluzia că până în momentul în care democrația nu va fi luată ostatică și distrusă, până când oranduirea capitalistă nu va fi eliminată, adevăratul comunism nu va putea fi atins. În jurul gândirii acestor doi oameni avea să se nască ceea ce astăzi numim „Școala de la Frankfurt”. Grans I a fost mazilit de Mussolini, dar fratele lui întru marxism a continuat… Dar sa vedem cum a început să crească tumora… În 1918 Georg Lukacs, membru marcant al Partidului Comunist, a devenit Ministru al Culturii în Ungaria. Știind că nu poți schimba mentalitatea adulților atât de ușor, el a marșat pe îndoctrinarea copiilor. Așa a apărut ceea ce el a numit „terorism cultural” și ceea ce a dus astăzi la ce numim „cancel culture”. Lukacz a încurajat introducerea în școli a ideii că morala creștină este un nonsens demn de batjocură. Copiii erau expuși la forme de pornografie și li se prezentau beneficiile sexului liber, ale imoralității, ale promiscuității. Vi se pare cunoscută metoda? Bineînțeles că da, acestea sunt „valorile” băgate în cap copiilor în toate „țările civilizate” progresiste. Planul lui Lukacz a dat însă greș, măsurile luate de el au scandalizat opinia publică, iar Georgy a părăsit și postul de ministru, și Ungaria. Făcuse destule… După război participase activ inclusiv la persecuția intelectualității care nu aderase la comunism. În 1956 a redevenit ministru în guvernul comunist Imre Nagy. Vederile sale erau cât pe-aci să îi aducă o condamnare, dar a scăpat pe ultima sută de metri făcându-și „autocritica”. Tatăl no:1 al progresismului actual îl considera pe Stalin „un mare tactician”. Lukács afirma că „Distrugerea revoluționară a societății e unica soluție. O asemenea răsturnare de proporții mondiale a valorilor nu poate avea loc fără anihilarea vechilor valori și crearea unora noi de către revoluționari”.
Scopul lui prioritar, declarat de nenumărate ori, era „distrugerea fundamentului familial și civilizațional creștin al Occidentului și crearea omului nou prin terorism cultural și educație sexuală.” Tot nu vă sună niciun clopoțel în cap?! Ei, și în anul 1929, toți adepții cei mai importanți ai terorismului cultural s-au adunat la Frankfurt, unde avea loc „Săptămâna studiului marxist”. Membru de bază al mișcării, Lukacs l-a prins în mreje pe un marxist, foarte tânăr și foarte bogat, care se numea Felix Weil, care, foarte incantat de ideile lui Lukacs, a sponsorizat înființarea și funcționarea „Institutului pentru Cercetări Sociale” (ce seamănă cu Grupul pentru Dialog Social, nu?!) numit mai târziu „Școala de la Frankfurt”. Iar în scurt timp, sub noua conducere a lui Max Horkheimer, teoreticienii actualului progresism au înțeles ca revoluția dorita de ei nu putea fi făcuta de către proletariat, acesta fiind lipsit de educație. Și așa le-a venit ideea ca e neapărat nevoie de intelectualitate pentru noua lume și noua oranduire pe care și-o doreau. Știți cum astazi toți progresiștii se declara „victime” și cum familia normală este înfierată? Ideile acestea nu sunt americane, ci pur europene, fătate în capetele psihopate ale celor de la Școala de la Frankfurt, care au formulat teza potrivit căreia toată societatea era distrusa psihic și psihologic de către instituțiile civilizației occidentale, iar prima instituție „distrugătoare” este familia însăși! E, acum ați înțeles?! Venirea naționalist-socialiștilor la putere în 1933 a dus la ușchirea strategică a băieților de la Școala de la Frankfurt în SUA – fiind majoritar evrei marxiști, noul regim le era total neprielnic.
Și așa au ajuns semințele toxice ale progresismului actual în America. O Americă liberă, care i-a primit cu brațele deschise și pe care au început să o otrăvească din interior, încet-încet. S-au aciuat la Universitatea Columbia, unde au reînviat Școala de la Frankfurt și s-au pus vartos pe treabă. Au conceput „Teoria critică”, primul dintr-o serie de materiale care infierau cu avant revolutionar stâlpii de bază ai societății – așa au devenit (public) familia, morala, democrația, legea și libertatea de exprimare „cei mai mari dușmani ai omului”! Apoi au scos „Personalitatea autoritară” în care asumarea rolurilor naturale ale bărbaților și femeilor au fost declarate „prejude căti”, ba chiar „precursoare ale fascismului”!
Și au muncit din greu, ideologic, împărțind societatea în „agresori/opresori” și „victime”. Unde „opresorii” erau conducătorii – adică bărbații caucazieni. Și cum funcțiile de conducere erau ale lor, a devenit „clar” faptul că nedreptatea era produsă de apartenenta la un sex sau altul, așa că și genul a devenit „un construct social”. Fie vorba între noi, când aud/văd sintagma asta, îmi ies bube! Iar de la „constructul social” la „genul fluid”, plus celelalte zeci de „genuri” nu a mai fost decât un pas. E, toate ideile cu revoluția sexuală, mișcarea flower-power, libertinajul si promiscuitatea sexuala, împărțirea societății în două paturi – de „victime” alcătuite din femei, negri și homosexuali și „călăi” – nu sunt americane. Ele au fost aduse, sadite, cultivate cu atenție, hranite insistent, pana au ajuns la ceea ce cunoaștem astăzi drept „progresism”. O ideologie care nu are absolut nimic în comun cu progresul, ci cu o forma de guvernare bazată pe anormal, ilogic, nenatural – o tumoră care a cuprins și corupt nu doar o parte din America (democrata, asa-zis liberală pentru ca nu e deloc liberală în sensul european al cuvântului), ci s-a reîntors de unde a plecat și a fost iarăși sădită spre intoxicare…
Prin urmare, progresismul nu e o invenție americana, ci un diavol care s-a instalat în SUA și a profitat pentru a se transforma în legiuni exact de valorile de bază ale libertăților civile pe care ei, progresiștii, le vor eliminate.
