În discursul său de convingere a Parlamentului European pentru un al doilea mandat de președinte al Comisiei Europene, Ursula von der Leyen a pronunțat un clișeu utilizat în filmele americane cu (hiper)eroi: „Nu lăsăm pe nimeni în urmă”. La un moment dat a zis și că cei ce nu vor prinde trenul nu vor fi așteptați, dar asta nu s-a mai consemnat, că era în contradicție cu clișeul holiudian. Statistic, pe date Eurostat, în 2019, aproximativ 92,4 milioane de persoane din Uniunea Europeană (21,1 la sută din populație) erau expuse riscului de sărăcie sau excluziune socială. Notă: cele mai ridicate niveluri de risc de sărăcie și excluziune socială s-au înregistrat în Bulgaria (32,5 la sută) și România (31,2 la sută)… Excluziune socială înseamnă nimic altceva decât abandon, înseamnă a fi lăsat în urmă. A fi uitat pe peron… În primul său mandat, Ursula von der Leyen a lăsat în urmă aproape 100 de milioane de europeni. Ba mai mult, a reușit să adauge, la finalul anului 2023, încă 2,5 milioane de cetățeni abandonați pe peron. Dar datele oficiale ale Eurostat nu spun tot adevărul. Un recent sondaj la nivel european a relevat o situație mult mai gravă a sărăciei și sărăcirii. Sondajul a fost efectuat de Ipsos Franța, la solicitarea organizației Secour Populaire (ajutor popular). Aproape 3 din 10 europeni (29 la sută) spun că se află în prezent într-o situație precară când vine vorba de toate cheltuielile lor. Aproape unu din trei europeni (27 la sută) declară că îi este foame, dar sar peste o masă. Munca nu mai este suficientă: 35 la sută dintre europeni declară că veniturile din muncă nu le permit să-și achite toate cheltuielile. Mai mult de unul din trei europeni (34 la sută) au renunțat deja la tratamentul medical din cauza situației lor financiare. Mai mult de unul din trei europeni (31 la sută) spun că nu pot satisface nevoile de bază ale copiilor.
Așadar, o treime dintre europeni sunt săraci: fac foamea, sudează datorii de la un salariu la altul, își trimit copiii la școală fără cele necesare, nu se mai tratează medical… O treime din cei 460 de milioane de europeni înseamnă cca 180 de milioane de oameni. Oare acești oameni s-or simți abandonați în gară, privind trenul cum pleacă în goană la 20 de secunde după ce ei au ajuns gâfâind pe peron, cu copii, cu seniori, cu căței și purcei după ei? Oare or fi atât de mulțumiți să vadă că trenul pleacă plin de migranți, vagoane de bani pentru războiul proxy al SUS cu Rusia în Ucraina, continente de bani pentru combaterea fenomenului natural și astronomic al schimbării climei sau pentru „lupta” cu pandemiile visate de Bill Gates? Oare or fi conștienți că au plătit cu falimentul personal și ruina proprie salvarea de la faliment a băncilor, a producătorilor de medicamente și pesticide, a constructorilor de mașini care mint cu softul privitor la emisiile de faz cancerigen NOx, a companiilor big tech care umplu cu zeci de milioane conturile comisarilor europeni? În legătură cu România, că tot vin frigul, facturile triple și medicamentele la prețuri duble și că tot a făcut guvernul Iohannis – Ciucă – Ciolacu treabă excelentă cu pensiile și salariile profesorilor… În 2019, România avea, conform INS, rata riscului de sărăcie sau excluziune socială a fost de 31,2 la sută, afectând șase milioane de persoane. În 2023, a crescut la 38 la sută, afectând 7,2 milioane de persoane.
Așadar, guvernele lui Iohannis din 2019 încoace nu numai că au lăsat pe peronul gării 6 milioane de persoane care așteptau trenul de ani de zile – au mai adăugat un surplus de 1,2 milioane de persoane, cu tot cu copii, seniori, căței și purcei… Ironie neagră – statistica din 2023 nu conține sutele de mii de oameni care au sărăcit în 2024, în condițiile în care am fost „salvați” de la plandemir de minunații Șică Orban, Vasilică Câțu, Ciucă „al nostru” (cel cu patru milioane de euro aruncați pe o carte de poze) și Ciolacu, iar pensionarilor, cu puține excepții, li s-au înghețat sau redus pensiile… Ce anume a crescut în acești ani? Numărul sinecurilor la stat: peste 300 de mii. Salariile sinecurilor, pensiile speciale. Ajutoarele de stat pentru corporații. Profiturile băncilor care au împrumutat statul, aceleași care au fost salvate de stat de la faliment în anii 2009-2014, cu banii noștri. Miliardele…
