Distrugerea și aruncarea României în războiul altora

Cercetătorul Mircea Vâlcu Mehedinți a editat, prin anii 2011-2012, patru volume documentare intitulate „Distrugerea și cucerirea României fără război”. Inspirat titlu! Câţiva ani mai târziu, un neica-nimeni, ajuns vizir cu firman merkelian peste Rezervația americană de la Marea Neagră, a emis un titlu de carte care poate completa pe cel al cercetătorului, dar în sens negativ: „Pas cu pas” (unul înainte și zece înapoi!). Deci vă rog citiți titlul complet al volumelor. Cine ar putea spune că „iubiții noștri conducători” (cozile de topor autohtone pe post de „aleși ai neamului”) fac glume nesărate nu sunt prea departe de realitate!. Deși România poate alimenta întreaga planetă cu sare timp de două-trei sute de ani, din salinele din România nu se mai extrage sare nici pentru consum propriu, nici pentru export. Însă, România importă sare de calitate îndoielnică. Cetățenii României bogateă (nu doar în sare), mănâncă „sare de Himalaya” extrasă din mina Khewra, din Pakistan, situată în apropierea Munților Himalaya. Dar asta-i cam de multișor poveste.

În toate salinele din „Westul sălbatic al Europei”, amenajarea de încăperi subterane – chipurile pentru excursioniști – a început cu peste 20 de ani în urmă. Deci, nimic nu este întâmplător. Nu am înțeles de la început pentru ce atâta efort „estetic”? Acum, știu pentru că aici, în țara nimănui, nemernicii ocupanți militari ai Țării suverane înainte de decembrie 1989, aduși cu statut de bază militară americană la Kogălniceanu de către timonierul fără scrupule Petrov și împuiați pe tot teritoriul fostei R.S.R., fac „legea” mai ceva decât au făcut-o înaintașii lor în Westul lor sălbatic, când au confiscat pământurile amerindienilor, iar pe aceștia, fie i-au ucis, fie i-au închis în „rezervații”.

În anul de grație 2024, în Rezervația România umblă vorba că, prin contribuția de netăgăduit a zburătorului de lux de la Cotroceni și a lacheilor oficiali a început noua serie de sacrificii pentru români. În Salina Turda românii nu mai au acces. Se vorbește că Salina Turda (în curând, poate și cea de la Ocnele Mari sau alta) și-ar fi schimbat „profilul”. Ar fi fost predată cu sare și bagaje americanilor care ar fi transformat-o în comandament, buncăr subteran anti rusesc cu stele albe, dungi roșii, fond albastru și zdrențe UE-iste. Așa o fi? Totul e posibil! Cert este că Salina Turda a fost folosită ca adăpost antiaerian și în cel de-Al Doilea Război Mondial și poate adăposti peste 800.000 de oameni, dar în țara lui Ștefan, Mihai, Ion și Nicolae doar cotropitorii care au cucerit reduta fără a trage un foc de armă pot intra cu „arme și bagaje”. „Iată încă o țintă pentru rachetele rusești Iskander și Kinjal…iar românii habar nu au ce li se pregătește”.

E vreo noutate? Nu! Întotdeauna, ocupanții comit crimele, dar de plătit, „turcu’ plătește!”. Adică opincarul român, vândut „Pentru un pumn de dolari” la talciocul de la Davos de către cei trei „escu” de după Ceaușescu și de parazitul trădător de țară, „Onanis”… cum l-a citat inocentul copil din emisiunea lui Virgil Ianțu[1]. Guvernele lor, cu pașale temporare alde Cîțu, Ciucă, Ciolacu… „Trei, Doamne și toți trei!” continuatori ai alde Roman, Năstase, Stolojan, Boc, Ponta, Călin Popescu-Tăriceanu, Ciorbea, Orban… reziduuri toxice ale Rezervației Ro, care și-au bătut joc de țară și de români.

România a fost cucerită „Pas cu pas” fără să se tragă un glonț. E doar o chestiune de timp până când Unchiul Sam, prin senilul neputincios Biden, ori, mai nou, prin vizireasa lor de rezervă Kamala Haris (altă marionetă W.E.F.) va trimite în Rezervația Ro un asasin calificat, o reiîncarnare a lui George Armostrong Custer, generalul ucigaș de piei-roșii. Sper că nu voi fi acuzat de rasism precum realizatorii magistralului film „Pe aripile vântului”, pentru că „pieile-roșii” în cauză, „amerindienii secolului al XXI-lea” suntem noi, românii, cei rămași fără de țară. Vă mai amintiți, în urmă cu doi ani, europarlamentarul Guido Reil chiar a comparat România cu Westul Sălbatic american… Ulterior și-a cerut scuze, dar porumbelul deja zburase.

P.S. Zilele trecute, când pe toate șoselele din România circulau convoaie militare, un ofițer român a făcut „imprudența” să scrie pe F.B., având în spate imaginea unui convoi militar însoțit de girofaruri ale Poliției și Poliției Militare: „La datorie, alături de aliați!”. Deși nu practic comentariile pe rețelele de socializare, mi-am permis să-i scriu: „Despre care «datorie» vorbiți, Domnule D.-S.? A atacat cineva România și noi nu știm? NU! Un „Președinte” iresponsabil, trădător de țară a aruncat România într-un război care nu este al nostru. Nu avea dreptul. Ceea ce se întâmplă azi în România este în afara Legii și a Constituției României. Ca să aibă valabilitate, acordul semnat de el ca individ (alături de alt reziduu al umanității), trebuia ratificat de Parlamentul României, ceea ce nu s-a întâmplat.

Datoria Armatei României este să apere Poporul Român, nu să fie slugă la străini sau să predea comanda „aliaților” așa cum a procedat Șeful Ștatului Major al Armatei României (aia care a mai rămas). Aliații, cum îi numiți dvs. nu sunt altceva decât niște agresori ocupanți. Românii vor PACE, domnule D.-S., nu vor război comandat de globaliști și declanșat de americani!” cu carne de tun românească. După cca. 30 de minute totul a dispărut: imagine, afirmația ofițerului, comentariul meu… „Quod erat demonstrandum” (dacă mai era nevoie), că „Tacerea e de aur!”. Iohannis, trădătorul de țară să fie chemat la judecata Poporului Român!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*