Poetul Național Nicolae Dabija ar fi împlinit 76 de ani, dar… Marii Poeți scriu pe înțelesul tuturor, dar cu un sens cutremurãtor de adânc și pãtrunzãtor pentru ființa umanã. Așa a scris Mihai Eminescu, așa a scris Grigore Vieru, așa a scris Nicolae Dabija în impresionanta sa chemare cãtre Țarã „Țara mea de dincolo de Prut, / Mi s-a dat poruncã sã te uit, / Cã te șterg din minte c-un burete, / Patria mea pusã la perete…” sau în memorabilul lui distih „Doru-mi-i de Dumneavoastrã / Ca unui zid de o fereastrã”. De ce sunt atât de sensibile, pãtrunzãtoare, versurile Maestrului? Poate pentru cã a scris cu pana trimisã de îngeri încã în adolescențã.
Maestrul Nicolae Dabija, a fost foarte apropiat sufletește de noi, cei de la Politehnicã, dar și noi de Maestru. „Doru-mi-i de dumneavoastrã ca unui zid de o fereastrã” era laitmotivul și motivul deselor noastre întâlniri „academice și mai puțin academice” de la Politehnicã, gãzduite de bunul prieten Ilie Manole la „Hanul lui Manole”.
Nelipsit în ultimii 15 ani la întâlnirile cu Maestrul era și bardul Mircea Zgherea. În opinia Maestrului, cel mai bine i-a cântat versurile interpretul de muzicã folc Mircea Zgherea, care a redat expresiv, cu profundã sensibilitate și trãire emoționalã mesajul filozofic al poetului: „Ce bine a fost când a fost rãu”, „De la noi și pân’la voi”, „Draga mea iubitã” ș.m.a. Pe 2 februarie 2021 la o astfel de întâlnire printre alte cântece Mircea Zgherea i-a cântat pentru prima oarã cântecul „Icoana” pe versurile Maestrului. Profund emoționat Maestrul a lãcrimat. La urmãtoarea întâlnire urma sã-i cânte varianta finalã. N-a mai fost sã fie. Peste puțin mai mult de o lunã Maestrul a plecat la ceruri. Multe din versurile Poetului au cãpãtat altã dimensiune prin aranjamente muzicale de excepție, cum este poemul simfonic Unirea cea Mare, muzica Eugen Doga, Cât trãim pe-acest pãmânt, Doina noastrã și multe altele. Cântece cântate pe versuri scrise cu atâta filozofie a vieții, cum putea doar Maestrul Dabija.
Nicolae Dabija mãrturisea deseori cã mai are de scris cãrți. Maestrul mai avea de scris cãrți, multe cãrți, impresionante cãrți, care urmau sã fie scrise în stilul sãu inconfundabil dabijian, dar… Au rãmas zeci de cãrți nescrise. A lãsat în urma sa sute de mii de îndurerați copii, tineri, studenți, educați în spiritul dabijian. Au rãmas zeci de mii de adoratori ai creației lui, ai spiritului lui patriotic. A lãsat în urmã un întreg tezaur literar, istoric, politic.
Cu adevãrat, dupã cum spunea și prietenul lui Nicolae Dabija, inginerul și poetul Vasile Puiu de la Bacãu, „Nicolae Dabija este poetul național al tuturor românilor”. Drept confirmare sunt zecile de cãrți de poezie, romane. Este romanul „Tema pentru acasã”, care a ajuns la zeci de ediții cu peste 100 de mii de exemplare vândute, fiind tradus în zeci de limbi.
Nicolae Dabija a fost un mare patriot, un mare politician. Așa cum Mica Unire de la 1859 a fost fãcutã de generația pașoptiștilor, Marea Unire de la 1918 – de minunata Generație a Unirii, așa în anii 90 deșteptarea românilor basarabeni, renașterea ei ca pasãrea Phoenix din cenușa rugului de peste 50 de ani de regim sovietic de deznaționalizare, a fost fãcutã de Generația Independenței, exponent de vazã al cãreia a fost și Nicolae Dabija. Personal, prin intermediul Literaturii și Arta, ajunsã în anii de glorie la un tiraj de peste 260000 ex., dar nu numai, a fãcut extrem de mult pentru redeșteptarea acestei așchii de popor român din Basarabia pânã în ultimele clipe ale vieții sale. Cât face în acest sens impresionantul sãu discurs ținut la Universitatea din Seul în fața a 1000 de studenți cu ocazia decernãrii Marelui premiu pentru Literaturã (2020), întitulat generic: „România și Republica Moldova – cele douã Corei ale Europei”. Cã nu s-a ajuns atunci la ReUnirea Basarabiei cu Țara nu e vina acestei generații. ReUnirea nu a fost doritã nici la București de conducerea de atunci, obedientã regimului sovietic.
O fire atât de sensibilã, atât de legatã de Istoria Neamului cum era Nicolae Dabija, nu putea sã treacã pe alãturi fãrã sã facã un popas la stația CUCUTENI, o strãveche culturã, una din civilizațiile, care a pus baza civilizației europene. În calitate de președinte al Forului Democrat al Românilor din Moldova, în 2006, în plin regim voronisto-comunist, cu 270000 de semnãturi colectate a depus cererea de aderare la Uniunea Europeanã. Începând cu 2007 a fost coorganizator al celor 15 ediții ale Simpozionului Internațional „Cucuteni 5000 REDIVIVUS: științe exacte și mai puțin exacte” (ideea genialã de constituire a acestui for științifico-cultural aparține bunului prieten de la Iași profesorului Lorin Cantemir), privit ca un club de discuții în stil platonian, unde își gãsesc locul persoane din diferite domenii ale științei și culturii. Pe 23 octombrie 2020 Maestrul își ținea cuvântul de deschidere la a XV-a ediție a Simpozionului, ediție care, în pofida situației pandemice, la propunerea Domniei sale a avut loc în regim mixt: on-line și cu prezența fizicã a unui grup restrâns într-o aulã a Universitãții Tehnice a Moldovei. Cuvântul de deschidere al Maestrului la edițiile simpozionului era unul original, ținut în adevãrat stil dabijian. Era ultimul cuvânt de deschidere la Simpozionul Internațional „Cucuteni…”.
Nicolae Dabija a fost un mare patriot al Universitãții Tehnice a Moldovei. Incredibil, dar era atașat sufletește de o Universitate cu profil real nu umanist. Nicolae Dabija a fost inginerul cuvântului, culturii, conștiinței naționale! Drept recunoștințã „Inginerului sufletului Neamului Românesc” pe 15 octombrie 2011 Universitatea Tehnicã a Moldovei a gãzduit un eveniment academic de excepție. Poetul, publicistul, scriitorul, omul cãrților și omul politic, cucutenianul, patriotul, academicianul Nicolae Dabija a primit onorul ºtiinþific ºi înaltele însemne – titlul academic, toca ºi mantia de Doctor Honoris Causa al Universitãții Tehnice a Moldovei (era prima Universitate din Basarabia, care-l aprecia dupã merit cu aceastã înaltã distincție!). Înaltul titlu academic i se acorda „pentru întreaga activitate literarã, publicisticã, culturalã, ºtiinþificã, pedagogicã (ºi ca autor de manuale) cu impact remarcabil asupra tinerei generaþii, Nicolae Dabija fiind numit „Inginer al sufletului Neamului Românesc””.
Vã Multumim Maestre pentru ca v-am avut alãturi de noi și ne-ați încântat cu prezența Dumneavoastrã și cu prestația extraordinarã. „…Darã dincolo de moarte, țarã-a mea, / Nu mã pãrãsi, nu mã lãsa − / Când chema-mã-va la Dânsul, Dumnezeu, / Te implor sã spui cã sunt al tau…”, scria marele poet și patriot cu durere în suflet de Neam în ruga sa cãtre Țarã. Țara i-a auzit ruga. Acum, când a fost „chemat la Dumnezeu” Țara spune cã e al ei, al ei Poet Național, al ei Mare Patriot.
Lasă un răspuns