Unul dintre principiile care stau la baza conduitei mele în societate este păstrarea distanței și a respectului pentru viața privată a oricui; fie acesta om politic sau „muritor de rând”. De această dată, gravitatea angajamentelor nocive pe care actualul șef de stat iresponsabil le-a luat în nume propriu, angajând România în caruselul jocurilor periculoase pentru Neam și Țară mă obligă să amintesc că „excepția documentează regula”. După comedia autopropunerii și auto ratării dorinței indolente de acces la șefia N.A.T.O., cu tupeul care-l caracterizează, citind strâmb ce i s-a pus pe prompter (altfel n-ar putea emite cuvinte, doar sunete stridente evadate printre măsele sau tăceri bâlbâite à la Ciucă), Cațavencu de Cotroceni și-a umflat pipota și a silabisit slugarnic la recenta adunătură de la Washington D.C. așa cum i s-a dictat din culise și cum a perceput în casca din ureche: „Apartenența noastră la N.A.T.O. a constituit baza pentru dezvoltarea țării noastre, iar în prezent România și cetățenii săi beneficiază de cele mai solide garanții de securitate din toate timpurile (nici Stan și Bran nu ar reuși să provoca atâta haz amar – n.a.) […] Consolidarea securității Ucrainei (amanta lui declarată – n.n.) și a Republicii Moldova (de ochii lumii – n.a.) înseamnă, până la urmă, sporirea propriei noastre securități (a și a securității întregului spațiu euroatlantic („câinele moare de bătrânețe, iar prostu’ de grija altuia” – n.a.) […] Un Summit al deciziilor de substanță, menite să apere valorile care unesc cele două maluri ale Atlanticului și în final, să ne asigure securitatea […]”.
În anul 1991 putea fi vizionat un film-dramă plin de tensiune și răsturnări de situație al cărui titlu – „Sleeping with the Enemy” – era la fel de sugestiv cu situația actuală a personajului negativ care-i terorizează pe români de aproape un deceniu. Lui Cațavencu de Cotroceni i se rupe inima de grija amantei sale oficiale – Ucraina: „… donăm Patriot, ajutăm Ucraina, Republica Moldova pentru că putem (pentru că așa i i-au ordonat Bilderbergii – n.a.) și pentru că așa e corect. Și cred că toată lumea înțelege această afirmație foarte bine. România s-a transformat dintr-un stat care se ruga de toată lumea să o sprijine într-un stat care poate să exporte securitate. România a devenit mai sigură, mai puternică și mai implicată în ultimii zece ani”. Măi, Cațavencule, referitor la ultima afirmație, dacă ar mai trăi, ai avea curajul să-i spui așa ceva lui Ceaușescu… râd și curcile când te-aud.
În timp ce românii sunt străini în țara lor, cu salarii și pensii de lumea a treia, cu un nivel de trai sub limita normalului, la coada Uniunii Europene, refugiații ucraineni – unii, posesori de bolizi de lux, că nu orice muritor ucrainean și-a permis să treacă granița -, sunt beneficiari ai unor „drepturi” bănești și gratuități la care românii nici măcar nu visează: asistență medicală gratuită, acces direct la servicii de urgență, medicamente gratuite, alocații pentru copiii lor de zece ori mai mari decât cele pentru copiii românilor… Alte miliarde de euro sunt alocate pentru instruirea piloților „ucraineni” (a se citi mercenari) pe teritoriul României. Semnarea actului de la Washington de către Iohannis și Zelenski nu este altceva decât o declarație de război la adresa Rusiei. „Qui prodest?” Nu României!
Întrebare firească: Cațavencule de Cotroceni, vrei ca pentru asta Putin să felicite România? Concluzia: Cațavencu de Cotroceni ne-a săpat groapa cu cinism și ipocrizie, pentru că de Ursul Mișa nu vom scăpa niciodată. Mare dreptate avea generalul Mircia Chelaru când spunea: „Rușii au fost întotdeauna la ușa noastră! Am trăit cu ei în coaste și vom trăi cu ei în coaste cât timp vom mai exista ca țară! Voi, ăștia care visați ca Ucraina să câștige războiul și rușii să se retragă cu coada între picioare și să își ceară scuze! Voi ați terminat vreo școală pe bune?! Ați făcut istorie?! Rușii nu s-au retras cu adevărat niciodată, de nicăieri!”.
Fără aprobarea poporului român prin referendum național, aruncătorul de paltoane și umblătorul hai-hui fără rost, din Brazilia pân’ la Piramidele din Egipt pe banii lui Gheorghe, Ion, Vasile din Țara lui Ștefan cel Mare, Mihai Viteazul, Ion Antonescu și Nicolae Ceaușescu, promite cadou amantei sale declarate – Ucraina – marea cu sarea. Dar nici marea, nici sarea nu-s ale lui, ci ale românilor cu care el nu are nimic în comun, dându-le brânci într-un război care nu-i al nostru. De data asta îl condamnă chiar lejeritatea emiterii de imbecilisme periculoase, afirmații iresponsabile și promisiuni care ar îngrozi orice urs carpatin aflat în căutarea ghinioniștilor. Românii nu au fost întrebați dacă doresc participarea la un război alături de statul terorist care-i asuprește pe frații lor rămași sub ocupație ucraineană. Și nici nu vor fi întrebați vreodată. Era doar chestiune de timp, iar „timpul” a venit odată cu summit-ul N.A.T.O.-75, când inevitabilul s-a produs. Românii sunt chemați la arme „Suntem oficial combatanți!” grăiește un mesaj primit recent. „Printr-un gest de transparență necaracteristic, președintele Iohannis a publicat integral «Acordul privind cooperarea în domeniul securității între Ucraina și România»”. Documentul a fost semnat de cele două marionete (Zelensky și Iohannis) în marja summit-ului N.A.T.O. de la Washington. Iată paragraful din acordul de securitate care anunță catastrofa: „În cazul unei noi agresiuni ruse împotriva Ucrainei sau în cazul unei escaladări semnificative, la cererea oricăruia dintre participanți, participanții se vor consulta în termen de douăzeci și patru (24) de ore, bilateral sau prin intermediul altor canale pe care ambii le consideră adecvate, pentru a stabili măsurile adecvate necesare pentru a contracara sau descuraja agresiunea sau escaladarea”.
Cine te-a împuternicit Cațavencule să semnezi actul criminal alături de Zelenski? Dacă mai există legislație în România, acest individ trebuie chemat în fața instanței pentru a da seama pentru permanentele sale încălcări ale Constituției României. Este absolut necesară judecarea sa de o instanță corectă, inclusiv examinarea stării sale de sănătate și – dacă rezultatele o cer – să fie internat într-un așezământ pentru bolnavi mintali. Dacă nu, să-și primească pedeapsa cuvenită pentru faptele comise, mobilizat și trimis să lupte cu rușii în linia întâi.
În altă ordine de idei, oare cum se împacă madam Carmencita cu preferințele infidelitățile publice care cochetează vizibil cu curcubelizarea soțului legitim? Oare Alinuța ce părere o avea despre amanta oficială declarată a celui care a ratat întâlnirea cu ursul? L-aș vrea pe amantul oficial al Ucrainei față-n față cu fratele blănosului care a ucis recent o tânără sub privirile neputincioase ale prietenului ei. Având în vedere că, tot recent, aflat peste marea gârlă, referindu-se la ultima ispravă a ursului carpatin, amantul oficial al Ucrainei a declarat ca să se afle-n treabă: „Da, cred că s-a ajuns prea departe. Sunt foarte îngrijorat […] Sâmbătă am fost și eu pe un traseu din Munții Bucegi și după puțin timp să aflu că foarte aproape de locul în care m-am aflat s-a întâmplat această nenorocire. Îmi pare foarte rău pentru victimă și pentru familia ei. Îmi pare foarte rău și pentru România, pentru că avem resurse naturale incredibile și nu prea știm să le gestionăm cum trebuie”… Gura păcătosului adevăr grăiește! Le dăm altora pe degeaba sau facem jocurile „Marilor Resetatori” și ale ocupantului militar – „partenerul strategic”.(…) Impresionanta ultimă replică a celebrului roman best-seller al scriitoarei americane Margaret Mitchell (până neo-marxiștii au declarat romanul ca fiind „rasist”), cu care talentata și regretata actriță Vivien Leigh încheie la fel de celebrul film „Pe aripile vântului” este: „Tomorrow is Another Day!” – E și mâine o zi! Poate, măcar acum, în al doisprezecelea ceas se vor trezi românii! Nu vor mai merge la abator ca oile la tăiere.
P.S.: Pentru cei care s-au rugat cândva să vină americanii. Au venit pe 4 aprilie 1944 ca să ucidă civili în București. De reținut este că, în S.U.A., democrația se face cu arma. Abraham Lincoln și John F. Kennedy au dovedit-o. Recent, fostul președinte american Donald Trump, aflat la un miting electoral a scăpat cu viață din tentativa unui asasinat nereușit. De-aia nu candidează Cațavencu la Casa Albă. Zice-se că actualul senil (scuze, președinte) ar fi zis: „Cum? Au greșit ținta?”… dar de la el ne putem aștepta la orice… Trăim în lumi diferite.
Lasă un răspuns