O prezență deosebită în fauna României este râsul. Cu un chip special, dar o apariție timidă în apropierea oamenilor, râsul trece aproape nevăzut și neștiut prin pădurile noastre încă existente. Râșii sau lincșii (Lynx) sunt un gen ce cuprinde patru specii de feline sălbatice de mărime medie. Toți sunt considerați ca făcând parte din genul Lynx, dar unele autorități îi clasifică să facă parte din genul Felis, căruia îi aparține pisica sălbatică și pisica de casă. Caracalul, numit uneori râs de pustiu sau râs de deșert, este considerat ca făcând parte din genul Caracal. Din toate patru speciile de râși, doar râsul iberic (L. pardinus) este evaluat la lista roșie a IUCN ca specie pe cale de dispariție. Celelalte, în ciuda faptului că au fost vânate în mod necontrolat în secolele XIX și XX, rămân să fie în afara oricărui pericol de dispariție la nivelul mondial, fiind totuși amenințate în unele țări. Specialiștii țin să menționeze faptul că denumirea sa de râs își are originea în limba slavă, dar cuvinte înrudite se pot găsi spre exemplu în cehă (rys), poloneză (ryś) și rusă (рысь / rysi). Dicționarul Etimologic Român, opunându-se părerii populare, nu prezintă nicio legătură între acest cuvânt și verbul a râde. Pe cealaltă parte, cuvântul linx este un împrumut mai recent din franceză, care mai are origine în limba latină și este derivat de denumirea științifică lynx. Statutul în care se găsesc toate speciile de râși este foarte variat. Râsul eurasiatic, râsul roșu și râsul canadian sunt prezentate de populații destul de mari pentru a asigura continuitatea speciei. Râsul iberic este pe cale de dispariție, doar 1.111 râși din această specie mai trăind în Peninsula Iberică conform unei estimări din 2021. Râșii eurasiatici trăiesc în multe arii ale Europei și Asiei, ceea ce a rezultat în a doua denumire a lor – râșii eurasiatici. Toată populația din această specie este estimată la 55.000 de indivizi, din care majoritatea trăiește în Rusia. În țările Europei Centrale, de-a lungul Carpaților, există o populație mare, dar amenințată, izolată și nestabilă a acestor feline. În afară Rusiei, cea mai mare populație a râșilor se găsește în România, numărul indivizilor atingând 2.050 în 2001.
Încercări de a reintroduce râsul au avut loc în Slovenia și Elveția. De curând și câțiva râși „românești” au fost naturalizați în pădurile din Germania. Râșii canadieni (numiți și polari) se pot găsi în partea septentrională a Americii de Nord, mai ales în Canada și Alaska, dar și în restul Statelor Unite ale Americii. În ciuda vânătorilor, râsul canadian în Canada nu este amenințat de oameni, reținând majoritatea arealului său. În Statele Unite este pe cale de dispariție. S-a încercat fără succes reintroducerea speciei în statul New York în anii ’80. O altă încercare, terminată cu succes, a avut loc în 2002 în Colorado. În părțile centrale și meridionale ale Americii de Nord există o mare populație a râșilor roșii. Ei trăiesc pe aproape întreg teritoriul Statelor Unite, în afara regiunii de centru-est. În Canada, se pot găsi în partea de sud, părăsită mai înainte de râșii canadieni. Se raportează și existența unei populații în Mexic. Nu sunt amenințate nicăieri, chiar dacă lipsesc datele exacte despre numărul indivizilor în Mexic.
Râșii au mărimea asemănătoare cu cea a câinelui. Au între 70 și 150 centimetri lungime, cu coadă relativ scurtă, de 5–25 centimetri. Vârful cozii la toate speciile este de obicei negru, iar în vârful urechilor sunt smocurile de peri negri, ceea ce îi deosebește pe râșii de alte feline. Culoarea perilor este diversificată și depinzând de specia și condițiile climatice, variază între castaniu și bej sau chiar alb. De asemenea, toți râșii au perii albi la piept, pântece și partea interioară a gambelor. Greutățile maxime raportate se găsesc între 50 și 58 kilograme, dar în mod normal reprezentanții niciunei specii nu depășesc greutatea de 30 kilograme. Ca toate felinele, râșii au gheare ascuțite și retractile care ajung lungimea de patru-șase centimetri. Râșii trăiesc aproximativ 20 ani. Cei mai mari sunt râșii eurasiatici, având 80–150 centimetri lungime și o greutate de 18–30 kilograme. Urmează cei iberici, cu 85–120 centimetri și 13–25 kilograme și ambele specii americane care au aceleași valori de lungime (70–120 centimetri) și de greutate (9–15 kilograme). Râșii mici sunt uneori confundați cu pisicile sălbatice în ciuda faptului că fac parte din genuri separate. Toate speciile de râși sunt carnivore, prădătoare și teritoriale, iar arealul lor ocupă de la o sută la aproximativ 2.000 km², însă speciile europene au teritoriul limitat din cauza activității umane. Se pot găsi mai ales în păduri din regiuni muntoase, dificil accesibile, bogate în vânatul potențial. Râșii sunt capabili să se cațăre, dar de obicei vânează la nivelul solului. Râșii nu acceptă vulpile și pisicile sălbatice în compania lor și le îndepărtează, prezentând un comportament ostil față de ele. Râșii sunt activi noaptea. Prada lor tipică constă în diverse animale forestiere și cele care trăiesc în câmpuri, cum ar fi șoareci, iepuri, cerbi, saigale, coluni și diverse specii ale păsărilor. Uneori consumă și animale domesticite, cum ar fi găini, rațe, gâște, curcani, oi ș.a.m.d., atacând chiar câini când se simte primejduit. La nevoie este necrofag, deși în mod obișnuit îngroapă prada pe care nu a putut-o mânca. Râșii se mișcă repede și fără zgomot, ceea ce le permite să atace prada pe neașteptate. Pot și sări la o distanță de patru-șase metri în orice direcție. Auzul și mirosul râșilor sunt foarte dezvoltate. De asemenea, ca majoritatea pisicilor, râșii pot vedea bine seara și noaptea. Toate speciile râșilor se împerechează în timpul primăverii timpurii, în martie și aprilie. Fiindcă sunt animale solitare, împerecherea nu are loc in fiecare an. Ciclul estral la femelele durează 10-15 zile, iar sarcina — 65-90 de zile, depinzând de specie, după care se nasc doi-patru pui, orbi pentru aproximativ două săptămâni. Alăptarea durează relativ mult, până la șase luni. Puii se despart de mamă când au doi ani de vârstă, cu scopul de a se pregăti pentru prima împerechere. Este foarte dificil de observat obiceiuri de împerechere ale râșilor din diverse cauze, mai ales raritatea animalelor, efectul vânătorilor intensive, ori marelor areale unde ele trăiesc. Râsul este al treilea mare prădător al Europei, după urs și lup. Are un trunchi scurt, picioare lungi și labe foarte bine dezvoltate, cu care alearga foarte eficient prin zăpadă. Smocurile din vârfurile urechilor îi conferă aspectul său atât de cunoscut. Felina are văzul și auzul extrem de fine, fiind capabilă să detecteze o pradă mică în zăpadă de la zeci de metri distanță.Râsul este un carnivor extrem de discret, care trăiește izolat și se ferește de contactul cu oamenii. Apare de-a lungul lanțurilor muntoase din sud-estul și centrul Europei, dar și din nordul sau estul continetului, până în pădurile boreale ale Rusiei, apoi Centrul Asiei și platoul Tibetan. În Europa trăiesc circa 9.000 – 10.000 de râși, iar dintre aceștia, circa 2000 de indivizi trăiesc în pădurile de pe teritoriul României, figurând pe lista animalelor strict protejate.
Râsul trăiește și vânează solitar, pe teritorii pe care nu tolerează nici un alt animal adult, mai ales de același sex. Teritoriul lui variază în funcție de sursele de hrană și de densitatea populației de râși în arealul respectiv. Adulții masculi se țin la distanță unii de ceilalți prin marcarea teritoriului. Partenerii sexuali sau mama cu puii comunică printr-un mieunat melodic care străbate distanțe lungi. Ca și celelalte carnivore mari, respectiv ursul și lupul, râsul este indicator al unui ecosistem sănătos și echilibrat. Supraviețuirea speciei este pusă în pericol de braconaj, dar mai ales de prezența și activitățile umane care îi invadează din ce în ce mai mult habitatul. Extinderea așezărilor umane, defrișările, lucrările de infrastructură (autostrăzi, pârtii de sky), resorturile turistice, vânarea excesivă a animalelor care constituie baza trofică a râsului, deranjarea habitatului, toate aceste presiuni asupra speciei periclitează menținerea unei populații viabile și sănătoase de râși. (G.V.G.)
Lasă un răspuns