Peştera lui Doboș (sau Peștera din Groapa lui Doboş) este situată în groapa cu acelaşi nume (dolină), dezvoltată pe stânga drumului minier ce duce la „Cooperativa din Runcuri” şi spre satul Poniţa, din comuna Roşia (jud. Bihor), pe platoul cunoscut pentru peisajul său de un pitoresc aparte. Descoperită în anul 1962 şi semnalată în literatura de specialitate de către T. Rusu (1968) şi I. Orășeanu (1983), Peștera Doboș a fost explorată şi cartată pe o lungime totală de 319,5 m, de membri C.S.A. Cluj-Napoca, în anul 1980. Intrarea de 3×5 m este orientată spre est și se deschide la baza unui abrupt calcaros, aflat pe latura de vest a unei gropi de eroziune de mari dimensiuni de forma unei pâlnii (210 X 250 X 50 m adâncime). Spre baza acestui abrupt se îndreaptă un curs de apă ce îşi are obârşia într-un izvor situat la sud de „Cooperativa din Runcuri”, dar şi toate apele de pe versanţii gropii respective. Curând după intrare, urmează o galerie strâmtă, puternic descendentă, dezvoltată în lungul unei diaclaze. În extremitatea acesteia apare un mic curs de apă ce se angajează în lungul unei galerii suborizontale, cu o lăţime medie de 1,5 mmetri şi o înălţime medie de trei-patru metri. După 60 metri, galeria de acces debuşează într-o sală alungită, frumos concreţionată, dezvoltată oblic pe direcţia de înaintare. Din această sală se desprinde spre dreapta, printr-o treaptă de doi metri, o galerie ascendentă, cu lăţimi cuprinse între patru și șase metri m, în care se remarcă de la început, un planşeu argilo-nisipos, iar apoi câteva gururi şi blocuri de prăbuşire, printre care se deschide un puţ de -15 metri.
Dincolo de blocuri se dezvoltă, pe dreapta, o sală circulară, frumos concreţionată, suspendată cu circa cinci metri, iar pe stânga se pătrunde într-o galerie cu o lăţime medie de un metru, lungă de aproximativ 50 metri, drenată de un curs de apă temporar ce dispare printre blocurile de la intrare. Din sală de confluenţă, golul subteran continuă spre vest cu o galerie descendentă, drenată de cursul de apă din galeria de acces, ale cărei dimensiuni scad treptat până la 1,5 x 1,0 m. După câţiva metri galeria se lărgeşte iar, pentru ca apoi, revenind la dimensiunile anterioare, să-şi schimbe brusc direcţia, spre sud—sud-vest, terminându-se, după circa 50 metri, cu un sifon impenetrabil. După cum este uşor de constatat din imaginea de pe harta peșterii, aceasta s-a format sub acţiunea apelor din izvorul amintit, care apare din gresii şi şisturi liasice, și a celor ce se adună de pe versanţii gropii cu acelaşi nume şi dintr-o dolină învecinată, spre care se îndreaptă afluentul subteran, de dreapta, din această peşteră. Părăsind Peștera Doboș, apele se îndreaptă spre colectorul principal din sistemul carstic Runcuri, unde apar, după ce trec pe sub o uvală şi câteva doline, prin activul nr. 7. Cavitatea este dezvoltată în roci carbonatice, la altitudinea de 465 metri, are o dezvoltare de 320 metri, o denivelare de 17 metri (-15 metri) (+doi metri), o lungime a traseului vizitabil de 200 metri. Durata unei vizite este de o oră. Mărimea maximă a grupului de vizitatori este de opt persoane. Peștera este deschisă în perioada 16 aprilie – 14 octombrie. Grad de dificultate: ușor. Peştera Doboş este o peşteră ce adăpostește ocazional două specii de lilieci, ambele protejate la nivel mondial datorită importanței lor pentru ecosistem.
Peştera Doboş este ideală pentru inițierea în speoturism. Pe cei doar 320 de metri ai săi, această peșteră, care face parte din rețeaua speoturistică a Pădurii Craiului, etalează sute de stalagmite şi stalactite, una mai frumoasă şi mai strălucitoare decât cealaltă. Atenţie, vizita este permisă numai în compania ghizilor de speoturism acreditați! Pentru a vizita peșterile speoturistice din Pădurea Craiului, turiștii trebuie să ia legătura cu un operator local, care le va face o ofertă de preț și va facilita vizita, în conformitate cu regulamentul de vizitare. Un ghid specializat îi va însoți pe toată durata vizitei, iar echipamentul individual de protecție va fi furnizat de către operatorii de turism activi în zonă. „O peşteră unică. Aş spune că e a doua cea mai dragă mie, după Ciur Ponor, peştera mea de suflet. Mică, dar interesantă. Curată, frumoasă, plină de formaţiuni atât de diverse încât imaginaţia omului nu le-a găsit încă un nume. E o peşteră şcoală, un loc obligatoriu pentru formarea speologilor adevăraţi”. (Gheorghe Brijan, „Speodava”, Ştei). Această peșteră este situată pe traseul de cicloturism T9 „Valea Roșiei în imagini”. Se poate ajunge la ea cu mașina pe ruta Oradea – Cluj (E60) prin Borod – Bratca – Damiș – Roșia. Sau pe ruta Oradea – Deva (E 79) prin Beiuș – Delani – Petreasa – Remetea – Căbești – Roșia. Puteți ajunge și pe jos, pe DJ 764 până în Cheile Albioarei, unde din apropierea cantonului silvic, se vor urma indicatoarele spre Tradițional Casa și Cătunul Runcuri. (G.V.G.)
Lasă un răspuns