Radu Moga Mânzat a fost un sculptor român, apreciat și recunoscut inclusiv de marele nostru artist plastic Constantin Brâncuși. Operele sale stau dovadă „arderii” interioare pe care a avut-o în scurta sa carieră de artist, având numeroase opere ce încă înnobilează și înfrumusețează plaiurile noastre românești. S-a născut la 8 octombrie 1906, în Sibiu, a fost un profesor de desen la Liceul „Avram Iancu” din Brad și sculptor, realizator a numeroase lucrări în bronz, în majoritate busturi de personalități. Radu Mânzat a rămas orfan în urma sinuciderii tatălui său. Mama sa s-a recăsătorit cu inspectorul de la căile ferate din zona Zarandului, Moga, care i-a fost lui Radu un al doilea tată. În liceu a arătat talent la desen, astfel că după absolvirea liceului s-a înscris la Școala de Arte Frumoase din București, secția sculptură, unde i-a avut profesori pe Ion Jalea și Oscar Han, marii sculptori. După absolvire, în 1929, a fost profesor de desen la Arad, iar din 1931 profesor de desen și caligrafie la Liceul „Avram Iancu” din Brad. Simultan s-a ocupat de sculptură, realizând în special sculpturi în bronz.
În anii interbelici, autorităţile locale şi comunităţile din mai multe oraşe ale Banatului şi Ardealului, provincii proaspăt reunite cu ţara-mamă, au comandat numeroase monumente pentru glorificarea unor eroi naţionali sau locali. Cele mai multe lucrări au fost realizate între anii 1931-1945, ani frământaţi de numeroase crize şi evenimente, în care ecourile războiului de întregire a neamului nu se stinseseră încă, iar pe de altă parte propaganda şi acţiunile maghiare pentru revizuirea Tratatului de la Trianon au provocat o puternică reacţie în societatea românească şi au incitat şi mai mult elanul patriotic al românilor. Comenzile unor lucrări de artă cu încărcătură naţională erau atribuite unor artişti recunoscuţi şi apreciaţi în zonă, iar Radu Moga-Mânzat era unul dintre aceştia. Sculpturile sale împodobesc şi astăzi grădinile, parcurile centrale şi locuri publice ale unor oraşe precum Brad, Lugoj, Deva, Sibiu, Caransebeş și imortalizează chipuri ale unor bărbaţi cu totul remarcabili din ţinuturile de la nord de Carpaţi, a căror personalitate a influenţat adânc istoria şi cultura românească. Criticii l-au considerat un mare portretist, de orientare clasicistă, capabil să surprindă principalele trăsături fizice, dar şi morale ale personajelor pe care le-a modelat, potrivit imaginii consacrate de opinia publică, dar şi într-o viziune proprie care poartă întotdeauna amprenta originalităţii. Sculpturile sale redau figuri uşor de recunoscut, cărora le-a dat întotdeauna expresia vigoarei, a trecerii în universalitate. Însuşi Constantin Brâncuşi l-a considerat pe Radu Moga „un artist mare şi autentic”, un nume înscris definitiv în patrimoniul cultural românesc.
Pentru opera sa, în anul 1937 Regele Carol al II-lea l-a recompensat cu Ordinul „Meritul Cultural clasa a II-a pentru Artă” și a mai primit și Diploma de Onoare a societății ASTRA Din 10 noiembrie 1943 a fost declarat ca făcând parte din Corpul Artiştilor Plastici. Din cauza bolii, după 1942 n-a mai putut sculpta, iar în curând nici să mai predea la liceu. S-a stins la doar 44 de ani, în 1950, la Brad, în Hunedoara. Sculpturile sale vorbesc și astăzi de talentul său, de personalitatea puternică care l-a purtat pe aripile artelor, spre împlinirea grabnică a destinului. Dintre aceste sculpturi și monumente aducem în amintire și nemurire: • Bustul lui Nicolae Hențiu din Săliște, (1934), cod LMI SB-III-m-B-12604; • Bustul lui Crișan din Brad, în două exemplare, unul în incinta societății Mica (dispărut?), celălalt în fața Liceului „Avram Iancu” (1934), cod LMI HD-III-m-B-03481; • Bustul lui Avram Iancu de la halta Țebea, actual la Baia de Criș, (1934), cod LMI HD-III-m-B-03484; • Basoreliefuri pe soclurile unor troițe, ca Troița de la Mihăileni, (1934), cod LMI, Troița de la Curechiu (1934), cod LMI HD-IV-m-B-03493; • Monumentul lui Ion Vidu din Lugoj, (dezvelit 24 iunie 1934), cod LMI TM-III-m-B-06320; • Monumentul Eroilor de la 1916-1918 din Lugoj, (dezvelit 9 iunie 1935), cod LMI TM-III-m-B-06321; • Bustul lui Traian Grozăvescu din Lugoj, (1936), cod LMI TM-III-m-B-06319; • Monumentul lui Coriolan Brediceanu din Lugoj, (1937), cod LMI TM-III-m-B-06318; • Bustul lui I.G. Duca din Lugoj, (1936), topit după al Doilea Război Mondial și înlocuit cu monumentul ostașilor sovietici; • Bustul lui Ion C. Brătianu din Lugoj, (1937), topit; • Bustul lui Alexandru Mocioni din Lugoj, (1937), topit; • Bustul dr. Iuliu Iosif Olariu din Caransebeș, (1936), cod LMI CS-III-m-B-11240; • Statuia lui Decebal din Deva, (dezvelită 6 august 1937), cod LMI HD-III-m-B-03478; • Bustul lui Mihai Eminescu din Sibiu, (1938), cod LMI SB-III-m-B-12591; • Bustul lui Gh. Popa de Teiuș din Arad, (dezvelit 1 decembrie 1938), cod LMI AR-III-m-B-00667; • Bustul lui Ioan Rusu-Șirianu din Arad, (dezvelit 1 decembrie 1938), cod LMI AR-III-m-B-00668, dispărut în 2014; • Bustul lui Mircea V. Stănescu din Arad, (dezvelit 1 decembrie 1938), cod LMI AR-III-m-B-00669.
Sculptorul a realizat și trei lucrări de artă, respectiv: Idilă, Maimuța cu mâna (pe creangă) și Nud, două dintre acestea aflându-se la Muzeul Brukenthal din Sibiu. În magazia Liceului „Avram Iancu” din Brad s-a găsit un mulaj în ipsos pentru alt bust al lui Avram Iancu, atribuit lui Moga. De asemenea, în 1943–1944 a mai realizat un mulaj pentru o altă statuie a lui Decebal, care a fost trimis la turnat, fără a se ști soarta lui. Din păcate, multe lucrări ale sculptorului s-au pierdut ori au fost date la topit, căci personalităţile pe care le reprezentau căzuseră în dizgraţia regimului comunist. Câteva statuete, de mai mici dimensiuni, lucrate în ultima parte a vieții, pe când era bolnav, se mai păstrează în posesia familiei. Posteritatea recunoscându-i adevărata valoare și talentul, l-a numit „Cetățean de onoare post-mortem al orașului Brad” (pe 19 mai 2003), iar o stradă din acest oraș îi poartă astăzi numele.
