Și totuși, cultură ori nu, măcar mai aveam ceva… Nedrept istovind lucirile de luminare ale Luceafărului, de la care ne-am întors fața exact în ziua în care trebuia să-l onorăm doar pe el (dar am ucis noi în ziua de Crăciun, ce dacă mutilăm, torturăm și ucidem iar?!), am pus peste 15 ianuarie atât de străveziile, sărăcăcioase de-a dreptul și adesea ridicole și pline de umorile grobianismului, presupuse acte de cultură „moderne”. „Contemporane”, dar nu cu genialitatea, ci doar cu mârlănia, ipocrizia, fariseismul, sărbătorind ziua culturii, an de an, ca noi pași înspre dezeminenizarea și deculturalizarea de tot ceea ce este românesc.
Și a venit și acest an al „aniversării” culturii naționale prin plămădirea, dar nu din lut, ci din resturi de orgolii, frustrări și pasiențe nesatisfăcute altfel, a unei asociații megapatronat din structuri puse otova din cultură, turism, industria evenimentelor (cu nunți și botezuri, cu tot, asta da „cultură”!) și fitness… „Alianţa pentru Cultură, Turism, Evenimente şi Fitness”… Aici a ajuns cultura noastră națională… La nunți, botezuri și fitness… Or, măcar dacă aveam și câteva asociații agricole să bifăm o explicație a unui ultim sens dat culturii într-un alt „Doom” mutilând limba română pentru a servi zidirea unui turn babel pentru deromânizarea și desprinderea din noi înșine…
Și nu, nu a fost suficient!… De ziua culturii naționale, chiar înaintea academicienilor și a unor oameni de cultură care să salveze, măcar formal, prin discursuri, adesea aceleași, aspectul unei zile a culturii, dezeminenizate dar măcar a noastră, am avut parte de un lider al politichiei maghiare iredentiste care ne-a mugit despre ziua culturii naționale ca zi a sărbătorii culturale a tuturor: „români (dar preferabil mai puțini, nu?!), maghiari, sași sau romi”… Deși, ordinea trebuia să fie, măcar la sfârșitul listei, alta pentru că țiganii au produs cu mult mai mult în cultură decât unguretul și sașii…
Dar limba politicianului maghiar nu a slobozit din întâmplare… Pentru că imediat a fost promovată și o expoziție „tematică” organizată la Târgu Mureș, „Dincolo de halatul alb” – improvizații digitale despre ceva pandemic pe șapte panouri electronice, o manifestare tot despre nimic dar menită a sărbători „ziua culturii naționale (15 ianuarie) și ziua culturii maghiare (22 ianuarie)”. Că ei își păstrează identitatea… Și nu este vorba că într-o mare de expozanți maghiari abia și-au găsit loc și două pietricele românești aruncate pe fundul apei, dar la felul în care știu să-și impună zilele „lor”, având deja una a culturii maghiare în timp ce tot ce e românesc piere (da, piere, și nu doar ca vestigii și documentare istoriografică, dar și cultural), să nu ne mire dacă la ceasul următoarei zile a culturii naționale, ziua Eminului va fi parte a unei săptămâni maghiare, „de pe 15 până pe 22 ianuarie”… Că așa s-a potrivit…
