La ce le-a folosit evreilor instaurarea comunismului în Europa de Est?

– Domnule profesor Ion Coja, ați afirmat de mai multe ori că „dacă proiectul Israel în Palestina ar fi avut printre evreii normali succesul scontat de evreii sioniști și dacă, așadar, statul Israel se înființa după primul război mondial, al doilea război mondial nu mai izbucnea!” Vreau detalii. Vă ascult!

– Când discutăm de proiectul sionist care a dus la înființarea statului Israel trebuie să facem o distincție clară între liderii sioniști, care, în felul lor, erau niște visători, și marea masă a evreilor către care liderii sioniști s-au adresat propunându-le înființarea unui cămin național evreiesc, a unei patrii. Sioniștii au sperat ca proiectul lor să electrizeze evreimea și să declanșeze un val de colonizatori evrei în Palestina. Sioniștii obținuseră documentul Balfour, contau pe sprijinul marilor puteri, mai rămânea să se petreacă efectul natural și logic: aderența la proiect a câtorva milioane de evrei care să dea conținut uman ficțiunii numite Israel. Or aderența evreilor de rând la proiectul sionist a fost practic nulă. La 20 de ani de la obținerea sprijinului britanic, propaganda sionistă se dovedise total inficientă: numărul evreilor care și-au părăsit țara unde se născuseră și unde își aveau rostul lor, casa lor etc, plecând în aventura sionistă, era dezamăgitor de mic. Nu se putea pentru un număr așa de mic de evrei să proclami un stat nou! Palestinienii autohtoni erau într-o majoritate copleșitoare!

– Nu s-au gândit sioniștii să renunțe?

– Ar fi renunțat dacă erau oameni normali! Dar se simțeau legați de proiectul Israel încât au căutat orice soluție care să le ofere o șansă. Și le-a trecut prin freză o idee cu care se mai jucaseră ei: persecutarea evreilor! Să declanșeze pe unde se putea un regim de persecuții a evreilor, persecuții care să poată fi evitate de evrei numai prin părăsirea țării respective. Un asemenea regim putea fi instaurat cel mai ușor în Germania, unde lumea aflase de tratativele duse în secret de liderii evrei cu liderii britanici, prin care soarta Marelui Război a fost schimbată și Germania a ajuns să fie declarată învinsă și bună de plătit despăgubiri colosale.  Curentul anti-semit din Germania a fost stârnit de evrei și a avut o legătură foarte strânsă cu proiectul Israel. Statele Unite și Britania, de  exemplu, au refuzat primirea evreilor care plecau din Germania! Soluția aflată la îndemâna evreilor prigoniți era Palestina! Pe scurt și simplificând lucrurile, cam așa au plănuit sioniștii să se desfășoare persecuțiile anti-evreiești din Germania și alte țări în care locuiau mulți evrei! Inclusiv România! Rolul liderilor evrei sioniști în declanșarea celui de al Doilea Război Mondial e bine cunoscut!

– Ce folos puteau trage evreii din declanșarea celui de al Doilea Război Mondial?

– Folosul sionist poartă un nume arhi-cunoscut: Holocaust! Regimul de concentrare a unor civili indezirabili, capabili de activități anti-naziste, era de bănuit că va fi instituit de germani. Cam fiecare stat beligerant a organizat o asemenea structură represivă, de auto-apărare. La Auschwitz, de pildă, primii deținuți au fost polonezii recalcitranți sau opozanți pe față la regimul de ocupație germană. Mai târziu au fost aduși prizonieri ruși sau deținuți germani, inclusiv evrei germani sau din țările ocupate: Franța, Olanda, Ungaria! În paranteză fie spus, România a refuzat să asculte de sfaturile sau cererile venite de la Berlin în privința evreilor.

– De ce spuneți asta „în paranteză”?!

– Pentru că comportamentul românilor, al lui Antonescu, a fost unul excepțional, nu se înscrie în povestea standard a evreilor în anii aceia, 1939-1945. În limitele adevărului, povestea persecuțiilor contra evreilor a avut rolul de a sensibiliza omenirea, de a o pregăti să accepte apariția unui stat evreiesc, care să apere supraviețuirea neamului evreiesc. Soarta evreilor din România nu putea fi invocată ca un argument în favoarea acestei idei. Persecuțiile de care au avut parte evreii în România nu impresionau pe nimeni.

– Ce s-a întâmplat cu evreii eliberați din lagărele naziste?

– Iarăși așteptările sioniștilor au fost înșelate: evreii eliberați din aceste lagăre nu s-au înghesuit să ceară stabilirea în Palesina, în viitorul Israel. Majoritatea s-au întors pe la casele lor sau au decis să emigreze în Occident, în Statele Unite îndeosebi! Aici mai trebuie să facem o paranteză, cu privire la rolul multiplu jucat de holocaust, în măsura în care holocaustul a fost opera comună a naziștilor și a sioniștilor!

– Cred că aceasta este teza cea mai riscantă din tot ce ați scris dumneavoastră până acum. Este punctul cel mai vulnerabil din publicistica dumneavoastră: „holocaustul ca operă comună anaziștilor și sioniștilor”!

– Subiectul este prea vast ca să-l atingem în treacăt. Îl enunțăm fără să-l mai demonstrăm. Au făcut-o alții înaintea noastră. Nu suntem obligați să repetăm demonstrația! Așadar holocaustul a avut mai multe ținte, scopuri. Să le enumerăm: 1. exterminarea evreilor de proastă calitate, inutili în Israelul visat de sioniști; 2. sensibilizarea publicului, inclusiv a marilor decidenți planetari, pentru a fi de acord cu înființarea unui stat național evreiesc, care să-i apere pe evrei în viitor; 3. cererea de despăgubiri pentru evreii care au suferit abuzuri atât din partea Germaniei, cât și a altor guverne. Aici intră și România care a plătit și mai plătește despăgubiri pentru așa zisul genocid din guvernarea Ion Antonescu; 4. condamnarea prin lege a actelor și atitudinilor antisemite, antisemitismul devenind un păcat de moarte în țările așa zis democrate. Intră aici și interdicția de a pune sub semnul îndoielii producerea holocaustului, dimensiunile reale ale acestuia.

Revenind la subiectul nostru trebuie spus că holocaustul urma să creeze în mentalul evreiesc un avânt nestăvilit pentru colonizarea Palestinei, în vederea instalării statului Israel pe teritoriul Palestinei! Și din nou sioniștii s-au înșelat, afluxul evreilor eliberați din lagărele „morții” spre viitorul Israel fiind descurajant de mic! În aceste condiții liderii sioniști s-au gândit să apeleze la soluția extremă: instaurarea în țările Europei de est a unui regim politic pe care majoritatea evreilor să nu-l agreeze. De ce în țările din Europa de Est? Pentru că în aceste țări erau foarte mulți evrei, iar aceste țări erau deja ocupate de Armata Roșie care impunea instaurarea unor guverne pro-sovietice, adică pro-comuniste. Paralel cu instalarea acestor guverne s-a ridicat și „cortina de fier” între lagărul socialist și restul lumii. Asta însemna instituirea unor legi severe care interziceau părăsirea țărilor socialiste,fie și temporar, în scopuri turistice. Singurii cetățeni care puteau părăsi definitiv o țară socialistă erau evreii. Iar părăsirea țării de baștină se făcea pentru stabilirea în Israel a evreilor care făceau cererea de plecare, de renunțare la cetățenia dobândită la naștere. Abia așa s-a creat un curent majoritar printre evrei orientat spre Palestina, spre Israel. Iar această schimbare radicală s-a datorat regimului comunist instaurat în țările respective. Regim comunist apărut în istorie în toamna anului 1917, în Rusia, fiind opera evreilor din Occident și din Rusia țaristă.

Nu reușesc să vă urmăresc, să prind logica evenimentelor care s-au succedat!

Instaurarea regimului comunist în țările din Europa a urmărit și alte scopuri. Când evreii au organizat căderea monarhiei țariste și instaurarea regimului de dictatură populară nu cred că în mintea lor a fost și un gând pentru viitorul Israel. Mai degrabă la un nivel foarte înalt al ierahiei iudaice era vie viziunea acelui rabin din Praga pe care l-am citat de mai multe ori. O mai fac o dată!

Rabinul Reichorn din Praga, la 1896, despre planul de iudaizare a proprietăţilor funciare:

«în numele justiţiei sociale şi a egalităţii, vom împărţi marea proprietate la ţărani care, fiind lipsiţi de mijloace de exploatare, se vor adresa nouă, devenind datornicii noştri, iar capitalurile noastre făcându-se stăpâne, noi vom fi marii proprietari şi puterea va fi a noastră».

Mai deslușit spus, în strategia Sionului a acționat încă din secolul al XIX-lea o strategie politică care va promova „în numele justiţiei sociale şi a egalităţii”, adică în numele ideii comuniste, ideea ca „marea proprietate să fie împărțită la ţărani, țărani care, fiind lipsiţi de mijloace de exploatare, se vor adresa nouă”, adică băncilor evreiești, „devenind datornicii noştri, iar capitalurile noastre făcându-se stăpâne, noi vom fi marii proprietari şi puterea va fi a noastră”.

„Noi vom fi marii proprietari și puterea va fi a noastră!”

Deci acesta a fost scopul instaurării comunismului, dar și al căderii comunismului! Instaurarea comunismului a dus la des-proprietărirea celor ce, în termeni bolșevici, exploatau, ca proprietari, clasa muncitoare, inclusiv țărănimea săracă. Proprietatea privată a fost desființată de comuniști în folosul proprietății publice, a tuturor și a nimănui. În comunism proprietatea nu mai era a proprietarilor de drept, dar nici a evreilor, era impersonală, a poporului. Comunismul, proiectat de evrei, nu era decât o etapă a procesului de instaurare a puterii mondiale a evreimii. Mai era nevoie de un transfer al proprietății publice în folosul unor persoane private! Ceea ce nu se putea petrece sub un regim comunist!

Transferul de proprietate se putea face numai prin restaurarea proprietății private, iar principiul proprietății private, legitimarea ei, nu se putea face în comunism. Evreii, ca să devină „marii proprietari”, aveau nevoie de abandonarea comunismului și revenirea la respectul pentru proprietatea privată. Revenira la situația de dinaintea instaurării regimului comunist!

Aparent, aceasta a însemnat un act de dreptate: restituirea după 1990 a proprietăților deținute înainte de naționalizare, ceea ce s-a legiferat imediat după căderea comunismului. Numai că restituirea proprietăților s-a făcut incomplet, haotic, iar odată cu vechii proprietari au apărut și proprietari noi, care au profitat de meandrele legilor și au devenit mari proprietari funciar, mari întreprinzători industriali, economici, principalii beneficiari ai revenirii la societatea capitalistă.

Cazul României este concludent: românii, deși re-împroprietăriți după 1990, nu mai stăpânesc decât o mică parte din fondul funciar, restul a fost acaparat după 1990 de investitori străini, majoritatea evrei, cum tot evreii dețin majoritatea capitalurilor din economie, direct sau prin interpuși! Evreii au ajuns marii proprietari și puterea este a evreilor!, putem conchide. Conform planului multi secular la care au lucrat cu o abnegație fantastică. Jos pălăria! Sunt demni de toată admirația!

Inteligența evreilor este vestită, iar istoria recentă o dovedește cu prisosință. Au avut inteligența de a imagina un proiect realizabil prin care să dobândească o putere fără egal în istorie! Cui i-ar fi trecut prin minte un asemenea plan și cine s-ar fi înhămat, câteva generații la rând, la un asemenea proiect?!

Numai că în plan politic există două tipuri de inteligență care, de obicei se exclud: inteligența de a ajunge la putere și inteligența de a folosi această putere într-un mod util, benefic. Evreii, lucrând mult pe ascuns, în clandestinitate și deseori uzând de procedee ilegale și imorale, incorecte, au ajuns la bogăție, la putere, controlează în mare măsură destinele planetei. Au ajuns la guvernare!

Ajunși în această postură ei trebuie să renunțe însă la clandestinitate, la diversiuni, la minciună, la practici incorecte. Societatea trebuie condusă în mod transparent și eficient! Talentul, inteligența de a conduce, de a guverna, este cu totul altceva decât talentul de a ajunge la guvernare. Guvernarea este ora adevărului.

Este vorba de diferența dintre a demola și a edifica. E nevoie de inteligență și pentru a distruge, pentru a găsi punctele slabe ale adversarului, pentru a le exploata.

Când ajungi însă la putere, când ajungi să guvernezi, viclenia nu mai este bună la mare lucru. Guvernarea se face la lumina zilei, în văzul și pe înțelesul tuturor. Inteligența de a guverna, de a edifica, se pare că evreii nu o au! Au știut să dobândească puterea, au știut să-și distrugă adversarii, concurenții la dobândirea puterii, dar nu știu să folosească puterea într-un mod onorabil, benefic pentru omenire. De aceea această planetă, această omenire a ajuns în starea de degringoladă din ultimele decenii, stare de derută, de nesiguranță. Este efectul prezenței unui număr tot mai mare de evrei în conducerea planetei!

– Nu sunt sigur că am înțeles demonstrația dumneavoastră.

– Demonstrația mea se brodează în jurul unei idei pe care n-am mai întâlnit-o la alți comentatori: sioniștii dedicați trup și suflet ideii înființării statuluiIsrael au avut a se confrunta cu o realitate implacabilă: proiectul lor nu a avut un ecou prea puternic în lumea evreiască! Evreii care să vină în Palestina pentru a face posibilă proclamarea statului Israel au fost prea puțini. Pe la 1930 evreii sioniști realizează că îi paște eșecul și atunci apelează la soluții disperate: declanșarea războiului, holocaustul, cortina de fier, regimul comunist a cărui instalare îi va determina pe evrei să-și părăsească patria! În urma lor rămân să sufere populațiile autohtone care nu aveau nici o șansă să părăsească raiul comunist abandonat tocmai de cei care îl edificaseră: evreii!!

A consemnat N. Vancea