Localitatea Corund din Harhita este un adevărat magazin de artizanat, de haine tradiționale și obiecte din ceramic, de la un capăt la altul, înșirat de o parte și de alta a șoselei principale. Poți opri pentru un suvenir: un bocanc ghiveci de floare, sau un pitic de grădină. Pe lângă obiectele unicat, localnicii oferă turiștilor spații de cazare moderne, binecunoscutele și gustoasele preparate ungurești, în special kürtöskalács autentici, rumeniți pe jar, presărați cu mult miez de nucă. Corundul este cea mai mare și renumită localitate din Ținutul Sării, fiind satul care stă pe un munte de sare și pe un deal de bijuterii. El se situează lângă drumul naţional 13A, la 11 km de Praid, 18 km de Sovata, 29 km de Odorheiu Secuiesc şi 80 km de Miercurea-Ciuc. Nu poți separa numele Corund de ceramica populară, acesta fiind centrul olăritului din Transilvania. La ieşirea nordică din localitate, spre Praid, pe drumul DN13A, se găseşte Dealul Melcului (declarat ca Rezervaţie Naturală Geologică), unde a fost amenajat și „Muzeul de Aragonit”. Muzeul este singurul de acest tip din România, sau chiar din Europa. Într-un anumit fel se aseamănă cu Muzeul Sării de la Slănic – Prahova, Muzeul Chihlimbarului de la Colți – Buzău, Muzeul aurului de la Brad, sau Muzeul Petrolului din Ploiești. Cu toatele „vorbesc” despre bogății subsolului patriei noastre și modul în care acestea au fost exploatate. „Aragonitul este un mineral cristalizat pe bază de calcar depus de către apele minerale sărate, bogat în calciu carbonat. Această apă umple găurile subterane şi depune calciu carbonat în fisuri, iar straturi carbonatice, fiind sub presiune, se cristalizează”, spun specialiștii muzeului de aragonit.
Legat de zăcământul de aragonit de la Corund, putem spune că acesta este unic în lume şi prin faptul că aici aragonitul se găseşte la suprafaţă, în formă masivă, nefiind în mină, la fel ca în alte zone ale Europei, precum Cehia, nordul Italiei sau Slovacia. Muzeul a fost amenajat în fosta uzina de şlefuire a aragonitului, vizavi de Dealul Melcului. Aici sunt prezentate istoria şi tehnicile de prelucrare a acestui minereu, la fel şi piesele rezultate în urma şlefuirii chiar în acea incintă. Aragonitul reprezintă un mineral format din carbonat de calciu cristalizat la presiune mare. În urma prelucrării, aspectul se modifică radical şi poate fi folosit în realizarea diverselor obiecte decorative, extrem de elegante. Câteva din acestea se pot găsi ca şi exponate ale muzeului: seturi de instrumente de scris (tocuri, călimări, suporturi, etc.), ceasuri, vase, cutii de bijuterii și deasemenea, diferite bijuterii valoroase etc. Obiectele erau, în special, adresate cumpărătorilor înstăriţi, întrucât se vindeau cu un preţ ridicat. Uzina de şlefuire a aragonitului a fost deschisă în 1914, după ce în 1908 minereul a fost descoperit în zonă de către geologul ceh Knop Vencel. Uzina a funcţionat mai mult de 30 de ani exploatând zăcământul existent aici, până în 1948, sub supravegherea familiei Knop. Ulterior, după o pauză, aceasta a fost deschisă în 1950 în perioada comunistă, însă din cauza folosirii dinamitei în procesul de exploatare, resursele locale au fost distruse destul de repede.
Totuși ceea ce face ca acest loc să fie unul „regal” este și faptul că însăşi Majestatea Sa, Regina Maria, ar fi comandat şi deținut de aici, în anul 1934 – pe vremea când venea în această zonă la băi cu familia regală – o bijuterie sculptată din această piatră rară, pe care regina și-a dorit-o foarte mult. „Este un suport pentru bijuterii speciale ale Majestăţii Sale. A venit cu schiţele proprii și a dat comanda pentru când trebuie să fie gata piesa”, povesteşte muzeograful Pal Zoltan, un om – enciclopedie, îndrăgostit de aceste locuri, care explică lucrurile și poveștile locului cu dedicare, pasiune și răbdare. Tot din mâinile oamenilor care șlefuiau cu pricepere și cu răbdare aragonitul – oferindu-i strălucirea care-l făcea irezistibil – s-au lucrat câteva garnituri pentru scris, comandate chiar de Gheorghe Gheorghiu – Dej, primul lider al României Socialiste, dar și o fructieră pentru Georgi Dimitrov, primul ministru al Bulgariei între anii 1945-1949.
Muzeul de Aragonit se recomandă a fi vizitat împreună cu Rezervaţia Naturală Geologică Dealul Melcului pentru a înţelege, în mod complet, întregul proces de apariție a aragonitului, a procesului de extragere a acestuia din zăcământ și a întregului proces de prelucrare şi finisarea a acestuia, având astfel o perspectivă de ansamblu asupra stadiilor de existenţa a aragonitului – de la exploatare şi până la obiectele finite. Dealul Melcului este o rezervație geologică de 8 ha. Aceasta reprezintă o zonă (fostă exploatare minieră) în perimetru căreia se găsesc două formațiuni geologice și importante depozite minerale de aragonit, calcit, coralite și depuneri de travertin. Este considerat cea mai mare ocurenţă de aragonit din România, având statut de protecție națională încă din 1980.
Studiul aragonitului din zonă datează din secolele XVIII – XIX. János Bányai (1938) susţine că aceste depuneri de carbonaţi s-au format prin procese de precipitare din soluţii sărate, carbogazoase cu temperatura scăzută. Caracteristica acestor depozite constă în faptul că se precipită din soluţii sărate, bicarbonatate. În arealul rezervației se află un izvor natural (cu emanații de hidrocarburi) ce formează la ivirea din stâncării, un con cu depuneri de culoare albastră-verzuie. Ivirea de apă de la Dealul Melcului se prezintă sub forma unui izvor natural, activ, cu scurgere lineară. La baza depunerilor carbonatice iese la iveală apa, barbotând gaze cu miros de hidrocarburi. Apa ce se scurge în evantai îşi construieşte în continuu un con de aragonit de culori diferite. Aici se pot accesa și bazinele cu apă sărată și alte minerale, benefice pentru sănătate. Se spune că dealul „de aragonit” ar fi avut forma unui melc la începuturi, dar prin exploatarea acestui mineral, forma inițială a fost pierdută. Dar avem acum Muzeul unicat și traseul turistic ce poate fi parcurs pe Dealul Melcului.
