Și, nu cu mult după ziua de mâine, deja cea doar a migranților și, cel mai împovărător în declinul civilizațional al „bătrânei Europe”, doar a migranților considerându-se ei aici nativi… Pentru că, acolo, va fi consemnat punctul începutului sfârșitului: colapsul civilizațional al Europei. Al „bătrânei Europe” care se va stinge o dată cu ultimii ei nativi… Pentru că, migranții „de azi” (dar și cei ani anilor și deciziilor greșite, eronate, apoi de trădare și de vânzare a însăși conștiinței europene, din, deja!, trecutul Europei așa cum o știam), nu vor aștepta câteva „generații” pentru a se considera de drept nativi ai Europei. Poate și ca parte a următoarei mari pandemii ce a cuprins lumea: cea a nerăbdării… Și căreia îi poate fi subsumată inclusiv această creștere vertiginoasă, pandemic globală, a frustrărilor și violenței omenirii… Despre acea Europă vorbește documentul „unchiului Sam”: strategia de securitate națională a SUA. Fără a fi măcar un document futuristic; pentru că se întâmplă deja aici… Fără a fi acel următor mare val al istoriei, „dezcivizilaționarea” de mâine… Pentru că, iarăși, deja a început… Acel viitor e aici, ba, el a început cu mult înainte chiar de ziua de ieri… Iar acest document al Statelor Unite doar consemnează, în termenii încă filosofici și ușor meditativi, realitatea zilei de mâine. Pentru că nu vom mai vorbi despre măcar o Europă „a ultimilor nativi”… Nici despre una a acestora și primele valuri „dezcivilizaționare” ale migranților… Vom vorbi, în scurt, timp doar despre Europa lor: a migranților, ca următoare valuri, și a migranților deja „nativi”…
De fapt, într-un tuș alb-negru, direct, tăios, dar deloc cinic din perspectiva unui ultim mare avertisment, „unchiul Sam” trasează linia de mâine a Europei, între Europa ultimilor nativi și EuopaNonUE, a migranților… Aici se așază și viziunea asupra rolului viitor al Alianței NATO. Inclusiv ca model după care vor fi contextualizate toate organizațiile Statelor Unite din Europa… Un NATO al Europei ultimilor nativi, filosofic și politico-filosofic, o Europă a națiunilor și suveranismului, în declin și stingere demografică, și Europa NonUE, cea a migranților… Pentru că Statele Unite pregătesc conversia rolului NATO, de la un tot aplicabil Europei, la o structură național-individuală. Un NATO, partener strategic doar statelor ce vor respecta condițiile impuse de „unchiul Sam”, naționalismul, suveranismul, demnitatea, regăsirea valorilor tradiționale urmând a se regăsi „la și altele”, de bază, esențiale, definitorii fiind asumările bugetare, economice, comerciale cu SUA, ca partener unic strategic, iar, din cealaltă parte a Europei, nu doar „bruxeleză”, ci factual nonUE, cea a migranților și (curând) migranților nativi, SUA urmând a-și retrage diligențele, forțând, iată, acel proces de transfer a actualelor structuri militare către o Europă incapabilă să-și definească rolul de mâine (ori să-și asume o declarație pentru viitor similară Statelor Unite). O Europă din nou prinsă pe picior greșit, chiar dacă Bruxelles-ul jubila că va rămâne cu un mare atu american, pentru că, în mod real, va rămâne cu o carcasă militară, fără input -ul fundamental al logistici militare, acel „military intelligence” definitoriu. Pentru că acela nu poate fi transferat, poate fi doar asimilat dintr-un corpus existent aici. De aceea, restul „darului” american (cam grecesc, filosofic spus, desigur!) va avea un termen de epuizare morală și funcțională destul de scurt. Pentru că armele, dacă nu ruginesc, se perimează. Or, Statele Unite vor mai asigura partea „vie” a diligenței NATO doar partenerilor strategici (redefiniți drept „clienți captivi”), doar acelor state ce își vor asuma individual o asemenea continuitate…
Practic, documentul strategic al Statelor Unite arată că economia Uniunii Europene a avut un declin substanțial, de la 25 la sută din PIB -ul global, în 1990, la 14 la sută în prezent, totuși, un regres care pălește în comparație cu decăderea existențială a însăși democrației în statele membre, cu pierderea atașamentului față de valorile tradiționale, de limbă, de cultură, de istorie, naționaliste și patriotice, dar și cu acțiunea Bruxelles -ului de îngrădire a libertății de opinie, de alegere, de conștiință și credință. Or, toate aceste politici vizând migrația, sănătatea, economiile statelor membre, fiscalitatea, îndatorarea lor, și a democrațiile lor în esență (prin acțiunile de constrângere a statelor spre o identitate dictată de Bruxelles), precum și pervertirea identității naționale a statelor membre, au dus Europa în acest prag al colapsului din punct de vedere civilizațional European-tradițional, „unchiul Sam” subliniind că, dacă nu-și va schimba politicile promigrație, în mai puțin de două decenii, Europa civilizațiilor va dispărea… Și, aș adăuga eu, va dispărea ea, nu Rusia… Sau, cel puțin, se va distruge înainte de a fi distrus ceea ce și-au propus toți acei demenți ce au condus-o spre prăpastie…
