Pare tot mai evident că această altfel de revoltă a statelor europene chiar nu a fost prevăzută de clica „despotisimă” (dar nu neapărat și „generalisimă”) de la Bruxelles… „Reacțiunea” unor țări, până mai ieri, paria, care vor doar să asigure binele, bunăstarea și continuitatea națiunilor lor în viitor… Și fără vreun gând de „Exit” din UE, pentru a nu risca pierderi masive și penalități ce le-ar bulversa bugetele ca state eventual nonUE. În fond, de ce să trântești o ușă, riscând să-și prinzi nu doar degetele în pragul destrămării, într-un fel sau altul, a actualei forme „juridice” a UE (o formă juridică prin acceptarea statelor, agasant de asemănătoare cu statutul formațiunii ilegitime al UDMR -ului la noi), când poți să preiei din acea formă aproape coruptă a UE, cumpărând-o?!… Pentru că asta fac statele acelei Europe a Reconstrucției de mâine… O Europă din care noi lipsim (pentru temeinicia atitudinii noastre, nu-i așa?!) încă de azi… Și nu este greu de conturat „nucleul” acestei următoare formule „UE”… Care va putea funcționa ca un tot unitar, lucru pe care Bruxelles -ul nu l-a asigurat…
Suntem, practic, în fața unei acțiuni „de aur” a recapturării Europei din și prin ea însăși… Și nu doar a unor părticele din ea… Iar greșeala teribilă a Bruxelles -ului a fost tocmai aceea de a fi ignorat poate cel mai important drept suveran al statelor membre: decizia privind cantitățile de aur pe care să le cumpere pentru propriile rezerve naționale!… Aici a pierdut Bruxelles -ul Europa (de mâine)… Prea centrată pe strivirea libertățile individuale, pe mașinațiunile cu feluritele „urgențe” (precum achizițiile impuse statelor membre, de la serurile antiCovid, medicamentele decise central ca drept de folosire și vaccinuri, la muniția și armamentul donat Ucrainei, pentru a fi reimportat pe bani grei), UE nu a realizat importanța propriei protecții prin impunerea unei obligații de obținere a acordului Uniunii de către fiecare stat membru care voia să cumpere aur pentru propriile rezerve de stat… Iar, acum, acest val al achizițiilor de aur de către unele state ale UE, cu precădere cele din zona „mărginașă”, mereu de limes ca drepturi europene în viziunea Bruxelles -ului, a devenit un adevărat tsunami…
Și avem cel puțin două întrebări esențiale… De ce achiziționează aur aceste membre, până mai ieri, aproape la propriu „cenușăresele” Europei și de unde au ele banii necesari unor achiziții masive de aur? Pentru că vorbim, totuși, de tone: Polonia – 67 de tone, Cehia – 16 tone, Ungaria – 14 tone… Întrebări care, deloc distopic, își găsesc răspunsul în reconfigurarea Europei de mâine… Cu un nou nucleu, într-un contur dat de statele membre poate chiar în ordinea achizițiilor de aur, și cu surse de finanțare a acestor achiziții, cel puțin în cazul uneia dintre ele, suficient de evidente pentru a estima impactul de mâine, pentru noua Europă, dacă nu direct al Rusiei, cel puțin al BRICS -ului… Pentru că toate cele trei noi puteri ale economiei de mâine, când economia va trasa și noile contururi de state, și chiar de mici imperii, folosesc aurul adus în propriile rezerve de stat pentru a realiza investiții uriașe (prin achiziții aproape directe) în Europa, de la cea mai agresivă, ca acțiune, Ungaria, la celelalte două, împreună conturând preluări masive deja din ceea ce se poate numi infrastructura de mâine a cel puțin unei părți a Europei…
Că aceste investiții, și mai ales cantitățile uriașe de aur aduse în propriile rezerve naționale vor constitui și filele de imersiune ale BRICS -ului (și ale Rusiei, dar și ale Chinei) în Europa, nici nu mai trebuie considerată o simplă ipoteză… Ci, de drept, chiar acel „aglutinator” ce va forța aducerea altor state pe linia unei axe pe care Bruxelles -ul a trasat-o singur, aproape despicând Europa… Pentru că, prin acțiunile pe care le-a luat recent și Belarus, evident pe planul de impunere Rusia-BRICS, contrapunând practic sancțiunilor UE contra Rusiei o adevărată barieră fizică (de netrecut față de „sancțiunile” din hârtii!) prin interzicerea accesului TIR -urilor de marfă dinspre Europa (ca punte spre China), până și prezența acesteia la masa de mâine devine o certitudine… Și, nu neapărat într-o lesă prinsă de jilțul Moscovei… Ba, o acțiune aproape similară achizițiilor masive de aur ale statelor din aproape grupul Visegrád de până mai ieri (mai puțin a Slovaciei, deocamdată!) o găsim și în partea „emancipată” a Nordului european… La nivelul unei Norvegii care, e drept, nu cumpără aur, dar, în schimb, a decis suspendarea acelui „cod etic” prin care (și-)a blocat investițiile economice în statele-paria și cele acuzate de Bruxelles a le fi ținut partea. Și chiar dacă Norvegia nu este membră a Uniunii Europene, o asemenea atitudine are un mesaj specific, pentru că ea are o relație strânsă cu UE, prin Spațiul Schengen, participând concret la piața unică (și nu doar permițând libera circulație a bunurilor, serviciilor, capitalului, persoanelor)…
Aceasta a început a fi dară Europa de mâine… În care noi riscăm, nu doar să nu ne mai găsim nici măcar pe masa împărțelilor (pentru că suntem acum, acolo!), ci să nu mai fim de loc… Și asta pentru că, nu numai că nu am achiziționat minime cantități de aur la rezervele de stat (și nu am cumpărat, fiind ținuți sub marota aurului pe care ni-l va recupera Bruxelles -ul, deși, la cât s-a vândut din țara asta, puteam să devenim primul depozitar de aur al noii Europe, cea de mâine), nu doar că nu am asigurat fluxuri de investiții în restul UE, de pe care să ne întoarcem drepturile de resurse, de producții, dar ne-am lăsat și cumpărați, și încă pe nimic, de aceia ce trasează deja Europa de mâine… Căci, acesta este tristul adevăr: nu am cumpărat nimic pentru viza „de aur” a Europei de mâine, ci doar (ne)am vândut pe fleacuri…
