În ultima perioadă, Ursula von der Leyen s-a lansat într-un interminabil turneu de promovare ca șef de stat sau de guvern. Nu e niciuna, nici alta. Uniunea Europeană nu este un stat care să aibă un guvern, ci o alianță de state suverane, o construcție juridică menită a asigura prin comerț și cooperare pacea, bunăstarea și caracterul democratic, pluralist, al Europei, pe baza valorilor și principiilor din tratate (adică: libertate, credință, națiune, familie, pace, bunăstare, echitate). Comisia Europeană are misiunea de a pune în aplicare deciziile luate de cei 27 de reprezentanți ai statelor membre ale UE și de Parlamentul European. Comisia Europeană nu este un guvern federal și, cu atât mai puțin, nu poate fi un supra-stat de natura fostei Uniuni Sovietice. În esență, Ursula v d L este cel mai înalt oficial din birocrația UE – nimic mai mult. Ursula von der Leyen are obsesii de țarină și conduce UE prin aceste obsesii. Se folosește de crize (naturale sau inventate) pentru a poza în salvator, fiind mereu în căutare de dușmani pe care să îi arate cu degetul pentru toate relele Uniunii, inclusiv pentru eșecurile sale. Ca orice lider autoritar auto-mandatat, care se lipește de putere pentru mai multe mandate, indiferent de legitimitatea și acceptabilitatea funcției sale, Ursula v d Leyen devine din ce mai (auto)izolată în cercul său restrâns de putere.
Potrivit unui recent raport al portalului UE Euractiv, accesul la etajul 13 al clădirii Berlaymont din Bruxelles, sediul Comisiei, va fi sever restricționat în viitorul apropat – chiar și pentru comisarii UE și înalții funcționari. Conform ziarului german Berliner Zeitung, Ursula v d Leyen a ajuns să se izoleze ca un monarh într-o fortăreață*. Etajul 13, unde locuiește UvdL și lucrează cei mai apropiați angajați ai săi, este acum accesibil doar cu lifturi speciale, așa-numitele „lifturi mov”. Știm asta din istorie: autocrații se izolează treptat și sunt cuprinși de paranoia, pe măsură ce li se prelungește nefiresc perioada de mandat sau de domnie. UvdL nu pierde nicio ocazie de a se pune în centrul atenției – se numește histrionism și poate avea accente patologice. Uneori, UvdL se pune chiar și în situații ridicole pentru a-și satisface setea de validare și expunere publică. Episodul cu avionul în care mergea către Plovdiv, care ar fi fost supus unei încercări de deturnare din partea rușilor, care ar fi acționat asupra GPS – ului este ceva ce vorbește de la sine… Evident, s-a dovedit a fi o minciună sfruntată, dar presa plătită din fonduri publice a dat extensie globală „știrii”, pe care Comisia Europeană nici acum nu a corectat-o, în ciuda armatelor de „fact checkers” care au împânzit mass media și social media. Autoritățile bulgare au negat atunci, în septembrie 2025, că ar fi fost vorba de o intervenție intenționată asupra sistemului de ghidare prin satelit, iar poziția oficială a bulgarilor a fost ulterior confirmată de experți. Financial Times, ziar cândva foarte credibil, a fost una dintre publicațiile care au preluat minciuna și au promovat-o drept adevăr și probă a ingerinței ruse. Ulterior, după ce s-a confruntat cu declarațiile oficiale ale bulgarilor și cu opinii ale experților în aviație, Financial Times a încercat să drege busuiocul. Experții citați de FT (ex. Agenția Europeană pentru Siguranța Aviației) au reamintit că interferențele GPS sunt frecvente în Balcani, iar asta se întâmplă fără a necesita o conspirație rusă. Datele oficiale bulgare arată o anomalie minoră, iar nu un atac sofisticat. Poziția CE a fost calificată drept alarmistă, fiind bazată pe suspiciuni neconfirmate.
Cu toate acestea, Comisia Europeană nu a retractat aberația cu ingerința rusă. Dar cât de credibilă este poziția Comisiei, care a mai mințit și cu alte ocazii și care vede ingerințe ruse peste tot? CE are acces la date clasificate (prin Agenția UE pentru Securitate Cibernetică), numai că Ursula von der Leyen însăși și CE au folosit incidentul pentru a promova așa-zisa reziliență UE în fața „războiului hibrid”, precum și în scopul promovării scutului (anti)democratic european. A făcut-o cu riscul de a decredibiliza Bulgaria, țară membră a UE și a Schengen… Evident, ca și în cazul acuzațiilor nefondate cu privire la „amicii Moscovei” care ar fi semnat moțiuni de cenzură în alte scopuri decât cele democratice, nici în acest caz CE nu a furnizat probe concrete. Este ridicol, dar „fact checkers” văd asta ca o… eroare procedurală, iar nu ca o minciună. Pe o scară de unu la zece, credibilitatea CE este, chiar și în accepțiunea propriilor fact checkers, undeva în jur de cinci… Evident, în ce mă privește, nu acord nici măcar 2, mai ales că Ursula v d Leyen a fost prinsă cu minciuna chiar oficial, de CJUE (în chestiunea Pfizergate), de comisia JURI a Parlamentului European (în chestiunea greșitei baze legale a programului SAFE, de înarmare) și de Curtea Europeană de Conturi (în chestiunea fondurilor publice de cca. un miliard de euro sifonați prin ong – uri de mediu în vederea mituirii unor euro-parlamentari).
