Arheologii bulgari ne surprind cu descoperiri interesante, una după alta. Cea mai recentă descoperire este cea din această vară când au scos la lumină mormântul unui războinic trac din secolul II î.Hr. (acum 2.200 de ani), înmormântat alături de calul său de luptă. Atât războinicul cât și calul aveau numeroase podoabe din aur și argint, cu o lucrătură fabuloasă, fiind astfel considerat cel mai bogat mormânt de luptător trac descoperit pe teritoriul Bulgariei. Descoperirea a avut loc într-un sit arheologic de lângă satul Kapitan Petko Voivoda din Topolovgrad, adică în sudul Bulgariei. Propriu-zis, o echipă de la Academia Bulgară de Științe, condusă de arheologii Vladimir Staykov și Deyan Dichev, sub supravegherea științifică a renumitei specialiste în tracologie Daniela Agre a efectuat o serie de săpături de salvare în vederea amenajării unui parc fotovoltaic în zonă. În timpul cercetărilor au fost descoperite o serie de movile antice.
Într-una dintre acestea arheologii bulgari au făcut această descoperire fascinantă. Scheletul complet al calului se afla în partea stângă a mormântului, o caracteristică a înhumării în lumea tracă. Scheletele erau bine conservate și specialiștii au identificat faptul că defunctul avea în jur de 35-40 de ani la momentul decesului. Posibil să fi fost ucis în luptă. Faptul că defunctul a fost un războinic este dovedit de o serie de artefacte descoperite în mormânt. Este vorba despre armele sale: trei vârfuri de suliță din fier, un umbo, dar și o superbă sabie tracă. Aceasta din urmă era o sabie, o armă cu o lamă curbă și lată, cu un singur tăiș pe partea interioară (precum falx dacica). Era utilizată pentru lovituri puternice de tăiere, despicare, decapitare și nu pentru împungere. În mâinile unui războinic priceput era o armă de coșmar capabilă să amputeze brațe, capete și să eviscereze. Cel descoperit la Topolovgrad este unul dintre multele morminte de războinici traci găsite pe teritoriul Bulgariei, un centru de putere al acestor puternice triburi din care făceau parte și geții, ca ramură nord-dunăreană. Defunctul avea o superbă coroană ceremonială din argint aurit, realizată special pentru înmormântare (din frunze, ca symbol al vieților trecătoare și al nemuririi). Asta arată faptul că era un războinic faimos și totodată un membru al elitei tribale din zonă. Totodată războinicul avea o mulțime de bijuterii lucrate cu o măiestrie aparte. Posibil să fi fost bunuri de import sau obiecte obținute din pradă de război. Este vorba despre o brățară, un inel și o fibulă. Toate din metal prețios. Nu mai vorbim de faptul că pumnalul cu lama curbă (de tip „sica”), avea mânerul încrustat cu aur și pietre semiprețioase. Bogăția ornamentelor acestei arme este considerată unicat și scot în evidență statutul aparte al defunctului. În plus, în mormânt mai erau și alte obiecte din aur, dar și vase din sticlă și ceramică, de cea mai bună calitate. Calul, la rândul său, avea un harnașament, dar și podoabe spectaculoase. Hamul calului avea medalioane de aur, argint și bronz, aurite și încrustate cu reprezentări în relief reprezentând scene din mitologia greacă. Este vorba despre muncile lui Heracle (apare lupta lui Hercule cu un gigant). Războinicului i s-a spus „Lordul din Sakar”, după lanțul muntos din sud-estul Bulgariei unde a fost găsit. „Lordul din Sakar” a trăit în jurul anului 150 î.Hr.. Obiectele de inspirație elenistică, de import sau din pradă, arată clar legătura din aceste regate tracice cu vecinii din lumea greacă. Tracii au servit ca mercenari pentru orașele-state grecești, au făcut comerț cu ei și de ce nu, au întreprins expediții de pradă împotriva acestora. Cert este că civilizația tracă a fost puternic influențată de cea elenistică. Așa cum și mitologia greacă a fost influențată de cea tracică.
Zeul Dyonisos, zeul vinului și al euforiei mistice, este o divinitate tracică. Cel mai renumit regat al tracilor sudici a fost cel al odrisilor. Regatul Odris a fost întemeiat în anul 470 îHr şi a atins cea mai mare strălucire şi putere sub conducerea regelui Sitalkes. Se spune că odrisii aveau peste 150.000 de războinici dintre care majoritatea erau călăreţi. De altfel odrisii şi-au însuşit cultura elenistică, renumită fiind capitala acestora de la Seuthopolis. Odrisii au făcut mult timp legea în Balcani, Tucidide spunând că erau o forţă militară considerabilă, fiind depăşită doar de cea a temuţilor sciţi. Mormântul „Lordului din Sakar” nu este singular în zonă. În anul 2024, echipele de arheologi bulgari au găsit și mormântul unei femei, tot cu un inventar bogat, datat la începutul secolului al II-lea î.Hr. În mormântul său au fost găsite: două perechi de încălțăminte din piele, perfect conservate; o ladă de lemn decorată cu aur, argint și pietre prețioase; numeroase obiecte din aur, bronz și sticlă. Deși mai puțin opulent decât cel al războinicului, mormântul femeii oferă indicii despre statutul său social și despre bogăția comunităților tracice din acea vreme. Pentru traci, secolul II î.Hr. a reprezentat o perioadă a apusului gloriei lor. Era momentul în care prezența romană era tot mai pregnantă în Balcani.
„Comorile din aur descoperite pe aceste meleaguri atestă viața spirituală bogată și societățile prospere care au existat aici”, a subliniat Evelina Slavcheva, președinta Academiei Bulgare de Științe. Întregul inventor funerar al celor două morminte, a „Lordului din Sakar” și al femeii trace a fost adus în expoziția „Strălucirea aurului elenistic. Suveranii Munților Sakar”, în perioada 13 august – 17 octombrie 2025, care este deschisă la Muzeul Naţional de Arheologie din Sofia. Pot fi astfel văzute cuțitul de fier acoperit cu aplicații de aur și pietre semiprețioase (tip sica), o brățară cu mici figurine turnate, un colier, un inel cu placă de fier, o cunună cu frunze de aur, aplicații de platoșă și mărgele care decorează hamuri de cai. Un accent în cadrul expoziției este pus pe un frontal masiv din aur, parte a unui ham de cai, cu o reprezentare a unui șarpe (renaștere), ce poate însemna cunoaștere, dar și metamorfoză. Pe coiful getic princiar de aur „cu ochi” de la Băiceni – Cucuteni se află un șarpe încolăcit sub scaunul conducătorului ce efectuează libațiunea sacră, ca semn a științei acestuia (naga). Stindardul dacic este un dracon cu cap de lup și corp de șarpe, iar brățările de aur dacice sunt tot în formă de șarpe. Faptul că șarpele își schimbă periodic pielea, îi conferea o doză de imortalitate, el „trecând” prin mai multe corpuri, așa cum se întâmplă și cu omul ce crede în nemurire. Prin armele descoperite și expuse, dar și prin simboluri, „Principele din Sakar” se dovedește a fi trac veritabil, iar expoziția „Splendoarea Aurului Elenistic: Conducătorul din Sakar”de la Muzeul Naţional de Arheologie din Sofia putea fi și cea a simbolurilor geto-daco-trace „scrise” în prețiosul aur, metalul solar al zeilor. La doar câteva ore de granița cu România, această descoperire spectaculoasă aduce în prim-plan bogăția culturală și spirituală a unei civilizații aproape uitate, dar care continuă să fascineze prin comorile sale ascunse.
