Romanii au venit în Dacia cu gândul să rămână, nu să plece. De la început în spatele trupelor de asalt se aflau inginerii ce planificau și construiau drumurile și fortificațiile necesare unei colonizări imediate. Urmau desigur bucătăriile de companie necesare și atelierele de reparații a echipamentelor militare, „lanțurile” de comunicare și aprovizionare permanente. Zonele ce au fost atacate și apărate cu insistență de dacii liberi și aliații lor au fost cedate în timp (castrele din Valea Teleajenului, cedate după cca. 30 de ani și așezarea zonei de graniță imperială pe traseul Rucăr – Bran). De aceea se poate vorbi astăzi de un adevărat „limes” roman ce a avansat ca un pinten în pieptul continentului European. Începând cu tabere „ușoare” (de marș) și terminând cu castre fortificate cu ziduri de piatră, numărul acestor este destul de mare și dovedește forța de impact ce a lovit regatul dac și armata acestuia. Multe din aceste fortificații au dispărut prin demantelare și eroziune naturală. Doar tehnicile moderne de detectare face să apară harta acestor locații importante. Una dintre aceste locații ascundea vestigiile fortificației romane Salsovia (aproape de Mahmudia). Acestea sunt amplasate în Dobrogea pe un promontoriu la baza căruia se află apele fluviale ale brațului Sf. Gheorghe. Cetatea a funcționat drept castru militar încă din prima jumatate a sec. III (menționată în „Itinerariul Antonini” și „Tabula Peutingeriana”), ulterior, apare ca anexă la Legiunile militare romane. La sud de cetate, pe un platou întins, în epoca romană se afla o așezare civilă apărată din trei părți de văi naturale, cu maluri abrupte. Castrul a fost, foarte probabil, distrus în vremea lui Valens.
Locuirea este reluată în epoca feudal-timpurie (după probabila distrugere a castului în vremea lui Valens), în apropierea cetății dezvoltându-se o așezare rurală, mărturie fiind monedele datate în sec. XI. Zidurile cetății antice, groase de 2 m, au fost afectate până în zilele de astăzi atât de factorii naturali de eroziune cât și de efectele celui de-al doilea război mondial și de extragerea pietrei de către localnici în diverse scopuri. Ca urmare a unor prospecțiuni arheologice desfășurate în anul 2004, în partea de Nord a sitului, în interiorul cetății, a apărut fundația unui zid de piatră cu lățimea de 0,8 metri. În absența unor cercetări arheologice sistematice informațiile despre istoria cetății sunt insuficiente. Dacă dorești să vizitezi cetatea, aici pe braţul Sfântului Gheorghe, dealurile şi Dunărea creionează un peisaj superb. Este locul perfect pentru o excursie în aer liber, unde te poţi deconecta de infernul urban, unde poţi pescui, sau unde îţi poţi petrece timpul liber alături de prieteni, în jurul unui foc de tabără, şi unde poţi înnopta cu cortul. Puţini ştiu însă că unul dintre dealurile ce desparte localitatea Mahmudia (căci despre ea vorbim), de Delta Dunării, ascunde cetatea construită în secolul III, extrem de importantă din punct de vedere istoric, cu numele Salsovia. Când intri în localitatea Mahmudia, dinspre Tulcea, eşti întâmpinat de un panou mare şi impunător, ale cărui informaţii te copleşesc: „Vizitaţi Cetatea Salsovia.”
Cetatea a servit drept castru militar şi, ulterior, a fost anexă a Legiunilor militare romane. În Cetatea Salsovia se spune că a fost ucis împăratul roman Licinius (263-324 d.Hr.), din ordinul lui Constantin cel Mare. Indicatoarele care te îndrumă spre cetate te fac să crezi că vei ajunge în faţa unui adevărat izvor istoric nescris, a unei fortificații impozante. Realitatea însă este cu totul alta. Drumul până la destinaţie este destul de greu de parcurs. Apoi, după ce admiri minute bune peisajul, te întrebi: „Şi cetatea?”. Din păcate, situl arheologic este acoperit de pământ şi tot ce poţi admira este un vîrf de deal. Atunci când instituţiile abilitate vor lua măsurile necesare pentru descoperirea Cetăţii Salsovia, atunci numărul de turişti care vor vizita localitatea va creşte considerabil (vezi evenimentele şi festivalurile care aduc mii de turişti la Cetatea Enisala, din Sarichioi).
Descoperirea cetăţii şi amenajarea acesteia corespunzător, dar şi investiţiile în infrastructură ar merita toate eforturile, mai ales în condiţiile în care reprezentanţii Primăriei Mahmudia sunt dispuşi să contribuie cu tot ce este necesar pentru demararea lucrărilor, în limita posibilităţilor. Mahmudia este o localitate dezvoltată şi cochetă din judeţul Tulcea, în comparaţie cu „surorile” Nufăru şi Turcoaia, spre exemplu, ale căror cetăţi (Proslaviţa, respectiv Troesmis) au fost deja descoperite de arheologi, dar care sunt vizitate de un număr redus de turişti. Posibilitatea de a vizita Cetatea Salsovia şi nu un simplu deal, aşa cum arată acum, ar creşte considerabil numărul de turişti din localitatea Mahmudia, care se bucură de un potenţial turistic foarte dezvoltat. Până atunci putem să trecem și această cetate pe lista „Limesului roman”, așteptând fondurile necesare pentru o cercetare amănunțită a sitului, o conservare și reconstituire necesară spre a oferi turiștilor și iubitorilor de istorie șansa creării unei imagini a cetății Salsovia de acum aproape 2000 de ani. (G.V.G.)
Lasă un răspuns