Dintr-o plimbare prin viaţa culturală a Iaşului nu trebuie să lipsească Muzeul „Mihai Eminescu”, o clădire a cărei semnificaţie este de o profunzime aparte, pentru românii care îl iubesc pe marele poet şi îi divinizează opera. Construcţia acestui muzeu este cel mai firesc lucru care se putea realiza pentru marele poet, fiind de datoria noastră să îi cinstim memoria şi să îi respectăm creaţiile. Astfel, o vizită a acestui muzeu reprezintă o mică incursiune într-o fărâmă din viaţa poetului nostru naţional, prin care avem posibilitatea să descoperim aspecte ale personalităţii sale geniale. Anul deschiderii Muzeului „Mihai Eminescu” este 1989, odată cu comemorarea a o sută de ani de la moartea poetului. A fost ales municipiul Iaşi ca și gazdă a acestui edificiu datorită importanţei deosebite pe care a căpătat-o acest oraş moldovenesc în viaţa poetului şi în creaţiile sale, fiind locul în care a locuit şi în care a publicat importante poezii, precum „Venere şi Madona”.
Interesant este că locul ales pentru Muzeul Mihai Eminescu nu este una dintre locuinţele poetului, ci Parcul Copou, locul de plimbare, de inspirație și meditație. Acest parc, vechi de peste 200 de ani, aminteşte de poet, care îndrăgea aleile sale pe care se plimba singur, sau uneori alături de Ion Creangă, un foarte bun prieten al poetului. Una dintre sursele de inspiraţie pentru poet este teiul din Parcul Copou, un tei argintiu de aproximativ 250 de ani, numit astăzi „Copacul îndrăgostiților”, care este cel mai vechi copac al parcului. Astăzi, acest copac încă mai supravieţuieşte, în mod surprinzător, fascinându-ne la gândul că a fost martor la plimbările poetului şi la momentele de inspiraţie ale acestuia, la realizarea unora dintre cele mai valoroase poezii, precum „Mai am un singur dor”, unde versurile: „Deasupra-mi teiul sfânt / Să-şi scuture creanga” sugerează importanţa acestui copac în sufletul lui Eminescu. Putem considera că Parcul Copou a fost ales ca locul ideal pentru ridicarea Muzeului „Mihai Eminescu”, aflat în componența Muzeului Literaturii Române din Iași. Înainte de a se deschide acest muzeu, s-a organizat o „Expoziţie permanentă a poetului”, într-o clădire situată în centrul Iaşului. De aici s-a născut ideea construirii unei clădiri speciale, pentru a cinsti memoria poetului, sarcina fiindu-i atribuită arhitectului Virgil Onofrei.
La intrarea în muzeu, sunt impresionante cele două turnuri, asemănate cu „Turnul Tezaurului” de la Mănăstirea Putna, care a fost numită de poet „Ierusalimul Neamului Românesc”. Turnul în vârful căruia se izolează poetul de lume și caută către cer inspirația este o imagine de basm, mirifică. Ca un Făt Frumos, ca un prinț rătăcitor și scrutător ce are nevoie de turn, ca verticală a locului, ca și fortăreață de apărare a visului plăpând ce se naște în secunda de inspirație, și poetul nostru național Mihai Eminescu avea nevoie de turnul său. Imaginea generală a muzeului – castel este emoționantă. Odată ce am cuprins cu privirea imaginea generală a muzeului la exterior, îndrăznim să trecem pragul. La parterul Muzeului „Mihai Eminescu”, se află două Săli, numite inspirit „Sala Destinului” şi „Sala de Artă”. Aici, vizitatorii pot admira o bogată colecţie de carte, din care fac parte cele mai vechi ediţii ale operelor sale, precum volumul intitulat „Poesii”, publicat de Editura Socec, în anul 1884. De asemenea, se află un volum de poezii traduse în limba engleză, numit „Poems” şi publicat în anul 1938 de Editura Grimm, precum şi o variantă în limba germană, din anul 1932, sau una în limba franceză din anul 1931. Colecţia de carte cuprinde toate apariţiile literare ale poetului, de la primul volum, până la ediţiile din zilele noastre, alături de monografiile dedicate vieţii lui, traducerile în alte limbi ale poeziilor şi comentariilor istorice şi filologie ale lucrărilor sale. Alături de colecţia de carte, Muzeul „Mihai Eminescu” oferă vizitatorilor şi o colecţie de fotografii, care conţine toate fotografiile referitoare la cariera literară şi viaţa poetului, atât în varianta originală, cât şi în fotocopii (Mihai Eminescu, Veronica Micle, fiicele sale). Este adevărat că poetul nu are multe fotografii, pentru că nu îi plăcea foarte mult să fie fotografiat, însă se poate vedea o fotografie a sa, din anul 1884, făcută la Iaşi, de către Nestor Heck. Mai sunt și scrisori ale lui Eugen Lovinescu, Mite Kremnitz, Iosif Vulcan etc. Lângă colecţia fotografică, poate fi admirată şi colecţia de artă, ce cuprinde sculptură, pictură şi grafică, create de artiști renumiți și dedicate poetului şi creaţiei sale. Astfel, se pot vedea 25 de creaţii grafice inspirate din operele lui Eminescu, realizate de către Done Stan, sau Ligia Macovei. Tot aici se află bustul poetului din bronz, realizat în anul 1935 de către sculptorul Richard Hette, sau un pian de epocă care a fost în posesia surorii sale, Aglaia, fabricat de către firma Fr. Ehrbar, în anul 1873.
Într-una dintre sălile acestea ar trebui să se proiecteze filme documentare despre viața marelui poet național, pentru ca impresia vizitatorului să fie una completă. La etaj există masca poetului, confecţionată din gips, însă pentru a urca la etaj, trebuie să păşiţi pe o scară care trece peste un bazin ce are o semnificaţie aparte; este simbolul „lacului albastru”, de o importanţă deosebită în poezia „Lacul” şi în creaţia eminesciană. Pentru a ne introduce în lumea creaţiilor sale, în care natura şi iubirea se împletesc într-o manieră desăvârșită, din direcţia bazinului din muzeu se aude un murmur de o sonoritate deosebită. Este oare o voce ce recită în surdină versurile eminesciene? Este sursa izvorului de inspirație? La etajul clădirii se poate vizita colecția „Istoria teatrului românesc”, ce înfățișează lumea spectacolului prin afișe, documente, fotografii, obiecte personale, costume purtate pe scenă de marii actori (Matei Millo, State Dragomir, Grigore Manolescu, Aristizza Romanescu, Aglae Pruteanu, Haricleea Darclée, Agatha Bârsescu, Miluţă Gheorghiu, Margareta Baciu etc.).
O expoziție specială o constituie cea de fotografie din patrimoniul Muzeului Literaturii Române din Iași. Este vorba despre artiști fotografi ai secolului al XIX-lea, început de secol XX. Aceasta prezintă o selecție de portrete ale marilor familii regale, personalități românești și europene de la 1850 și până în primele decenii ale secolului al XX-lea. Expoziția este organizată în funcție de două criterii (ateliere celebre și personalități ale lumii culturale, politice, artistice) și cuprinde 180 de exponate originale. Sunt prezentați mari artiști fotografi europeni și români: Félix Nadar, Mayer&Pierson, Gustave Le Grey, Abdullah Frères, Disdéri, Hans Hanftaengl, Paul Boyer, Carol Popp de Szatmary, Franz Mandy, Spirescu, Nestor Heck, M. Bisenius, Weiss, John Deiner. Printre personalitățile ilustrate în fotografiile originale din colecția MLR Iași se numără Mihai Eminescu, Ion Creangă, Veronica Micle (fotografie inedită), Yehudi Menuhin, George Enescu, Aurel Vlaicu, Constantin Nottara, Grigore Manolescu, Regele Carol I, Regina Elisabeta ș.a. Muzeul a fost renovat și reorganizat în anul 2014, întâmpinându-și vizitatorii cu suprize plăcute: condiții mai bune pentru exponate și reamenajări ale expozițiilor.
Pentru a simţi puţin din frumuseţea Parcului Copou şi a vremurilor de altădată, în care poetul se plimba pe aleile parcului, se poate vizita Muzeul „Mihai Eminescu” vara, atunci când înfloreşte teiul şi vă îmbie cu mirosul său deosebit de plăcut. Se pot oferi, printre alte suveniruri minunate, „fiole” cu parfum de tei, spre amintirea minunatelor efuziuni florale. Săpunuri, șampoane, crème, esențe, ceaiuri, din extract de tei ar putea să completeze gama de amintiri ce pot fi accesate de cei ce caută spiritual singular al poetului. Poți veni aici oricând, dar dacă îl vei vizita pe 15 iunie, atunci când, în fiecare an, se comemorează moartea poetului, unde oamenii care îl respectă merg în Parcul Copou, pentru a fi aproape de Teiul lui Eminescu, pentru a pune flori la bustul acestuia, aflat în fața teiului şi pentru a admira valoroasele colecţii prezente în muzeu. În minte cu versurile eminesciene dragi nouă, putem să facem o incursiune în această „anticameră” a geniului, care este Muzeul „Mihai Eminescu” din Iași. Vom pleca mai bogați sufletește și mai sesibili la atingerea inefabilului, iar muzele ne vor însoți pe parcursul acestei vizitei, ca buni îngeri păzitori…
Lasă un răspuns