Când vom înțelege oare că reziliența din pnrr nu înseamnă nici măcar îndatorare, ci, de-a dreptul, înrobire?… Câte semnale trebuie să mai primim?… Câte sacrificii și umilințe?… Câte metode de supunere? Când vom accepta că sistemul pnrr nu a fost decât un mijloc „încaptivare”? De returnare și a garanței până la ultimul fir de nisip… În care, ceea ce ni s-a dat nu a fost folosit nici măcar ca mecanism pavlovian al domesticirii, cumințirii, liniștirii și supunerii, nici instrument de creare a unor dependențe (de finanțări viitoare) ori adicții… Ci, un mecanism prin care să se asigure prinderea noastră într-un cerc fără ieșire. Pentru că, în momentul în care vezi alăturate, oficial, guvernamental, slugarnic guvernamental la darea de seamă a raportului de țară către alții, a două instituții (deja concepte macroeconomice pentru viitorul nostru), pnrr și banca mondială este evident că lucrurile au fost puse special în această ordine. Una în care, după banii primiți ca un soi de reziliență captivă, de fapt, pentru a transforma țara într-un uriaș șantier, finanțarea lucrărilor va trebui făcută cu bani din alte surse. Căci, banii din pnrr se vor termina. Fie la propriu, pentru că nu vor fi fost de ajuns, fie la ordin, sub vari motive, pornirea războiului, nevoia umanitară de a-i sprijini pe alții și a ne săpa și îngropa pe noi. Or, banii pentru continuarea programelor de investiții vor trebui aduși de undeva, nu?!… Iar pentru continuarea investițiilor într-o țară care a fost distrusă, în care au fost rase din temelii toate „șuruburile” motoarelor economico-financiare industriale autohtone, dar și comerciale, în care ultima sursă de subzistentă financiară a țării, mediul de afaceri privat, a fost exterminat, vor fi necesare împrumuturi. Și nu, hienele financiare și cămătarii internaționali cu gulere albe nu s-au așezat acum la gura sacului pnrr ce stă să se golească. Erau acolo, pentru că erau parte a conceptului.
Și totuși, chiar dacă dezastrul este deja aici, nici un partid parlamentar românesc nu se va grăbi să acuze guvernarea trădătoare a țării pentru alăturarea, lângă sursa „gratuită” de bani a Europei (pnrr), costurile, nu ale refinanțării, ci finanțării continuării dezvoltării prin pnrr. Pentru că, alții ne-au trasat și condiționat alegerea obiectivelor de investiții, de dezvoltare, dar noi vom continua a le finanța prin instituțiile internaționale. Dar nici de acolo nu vor curge banii gratuit… Și nici gârlă… Poate „ca pe gârlă”, dar în modul de captare a unor comisioane de administrare de către guvernarea de țară a partidelor.
Iar un semnal clar îl avem chiar printr-un alt „succes” major al trădării și vânzării de țară de către actuala guvernare… Acela de a fi semnat cu banca mondială posibilitatea accesării a zece la sută din suma de bani neretrasă din împrumuturile BIRD. Zece, apoi douăzeci, jumătate și integral… Pentru că întotdeauna cifrele sunt doar niște cifre, nu?!… Și nu ele sunt „baza”, ci mecanismul creat și legalizat prin vehicularea lor… Acela de a ne împrumuta. Pentru că despre asta este vorba. Altminteri, ar fi explodat toate instituțiile de măsurare a unor indici oricum dictați politic, geopolitic și, mai ales, geostrategic… Pentru că nu pui ca premiză a acordării de împrumuturi unei țări guvernată de lotri posibilitatea accesării acestor bani (ca împrumut, nu gratuit, nu nerambursabil), însăși condiția existenței unei crizei de sistem a țării. „A unei crize/dezastru” așa cum sună amendamentul semnat de finanțele țării cu banca mondială a neviitorului nostru. Evident, doar dacă nu cumva așa a fost gândit mecanismul! Prin prezența la butoane a unei guvernări duale, dezastruoasă, decimatoare, holocaustică la adresa economiei și, curând, a ființei noastre (așa cum era ea cândva, măreață), și condiționată în a primi banii pentru investiții, după epuizarea celor din pnrr, prin implementarea scenariului „de lucru” a ceea ce știe ea să facă mai bine: împingerea țării într-o criză sau un dezastru sistemic și generalizat de incapacitate de plată…
În mod cert, cândva vom înțelege toate acestea… Dar să nu fie aceea înțelegere dată, nu de înțelepciunea de a vedea lucrurile ceva mai devreme, și a-ți crea mecanisme de apărare, ci prin însăși trăirea faptelor… A crizei de sistem de țară, a pauperizării de neam…
Lasă un răspuns