Parada militară…

Președintele, cel care era și Comandantul Suprem al Armatelor, părea cioplit dintr-o bucată de gheață, cel mai probabil o bucată din icebergul care scufundase Titanicul. În fața lui, cu genunchii tremurând, părea că-și dă ultima suflare Ministrul Apărării, un bătrânel cu aspect de filatelist amator, cel care cunoștea totuși firea despotică și plină de hachițe a șefului său suprem. Ochii înghețați ai președintelui se opriră o clipă asupra victimei, iar gura sa rosti sacadat:

– De Ziua Națională organizezi o paradă militară impresionantă, de natură să arate lumii forța noastră combativă!

Probabil din cauza deteriorării sistemului cerebral ministrul reuși să scâncească:

– Dar, Excelență, precum bine știți, nu sunt fonduri și nici resurse umane nu prea…

– Ieși! Președintele era vestit pentru exprimările sale laconice, dar foarte respectuoase, mă rog, prin comparație…

Ministrul dispăru ca într-un număr de magie, iar când ajunse în biroul său reuși să și gândească:

– Bă, da` mare bou mai sunt! Păi, asta-i treaba apeviștilor, să se ocupe ei de paradă, nu eu care sunt totuși ministru, nooo!?

În consecință, trimise un ordin prin care șeful Marelui Stat Major era convocat a doua zi la cabinet. Într-adevăr a doua zi, la ora opt, cei doi se aflau față în față, iar ministrul spuse:

– Ai aici ordinul prin care vei organiza parada în acest an, de Ziua Națională. Șeful suprem dorește ceva cu totul și cu totul deosebit așa că ai grijă cum îți programezi treburile!

– Dom` ministru, da` nu știți că nu avem nici măcar trupe, că de tehnică nici nu mai vorbesc! Cu ce să facem paradă?

– Vezi că Ziua Națională e peste două luni, așa că dacă nu te descurci e mai bine să te ceri de unul singur în rezervă!

– Și bani de unde dom` ministru că și cu soldele suntem în urmă, nu le-am mai plătit de trei luni!

– Asta cu banii e ușor de rezolvat, numai că tu și încă vreo câțiva pe care îi știm cu toții vor trebui să scoată ceva din bănci, mă refer la comisioanele de la achiziții, șpăgile de la angajări și tunurile date cu hrănirea ori echiparea personalului, că de șmenurile cu combustibilii nici nu mai vorbesc! Ce părere ai?

– Dom` ministru m-ați convins, cred că vom putea organiza o paradă așa cum își dorește Președintele!

– Știam eu că ești om de înțeles! La treabă!

Aflat în mașină în drum spre sediul Statului Major, generalul dădu un telefon astfel că la sosire era așteptat deja de cei trei comandanți ai categoriilor de arme: infanterie, marină și aviație. Îi invită în biroul său, decuplă sistemele de supraveghere și spuse scurt și foarte clar:

– De ziua națională organizăm o paradă militară de mare anvergură menită să arate lumii forța noastră combativă, dar și hotărârea de nestrămutat de a ne apăra țara cu orice preț. Clar?

– Șefu dacă asta-i o glumă io n-o-nțeleg bre! Comandantul infanteriei era recunoscut pentru dezarmanta sa simplitate.

– Nicule, noi ne cunoaștem din școala militară și știi că, în ceea ce te privește, nu pot să mizez pe simțul umorului, deci cum nu ai văzut pe nimeni râzând închipuie-ți că e ceva serios! Cu atât mai serios cu cât dacă nu facem o treabă bună ne putem depune demisiile și în mod sigur nu vom avea pensiile cuvenite ci numai belele cu procurorii anticorupție. Știți la ce mă refer!

– Păi dacă-i așa cum dracu’ facem că nu avem nici de unele?

– Eu v-am convocat ca să vă dau sarcinile nu sfaturi! Deci pentru paradă ieșiți cu o mie de militari echipați stoc, treizeci de avioane, cincizeci de tancuri, cincizeci de auto amfibii, tot atâtea transportoare blindate și autotunuri, o sută de camioane de luptă cu trupe de comando și dacă mai am nevoie de ceva vă spun la momentul oportun. Amirale, tu, pentru că nu trebuie să ieși cu vreun vapor pe traseu, vei veni cu școlile tale de scafandri și cu cele de deminare în costume specifice. Minim cinci sute de membri, la fel în mașini de intervenție. Voi vorbi cu pompierii, dar și cu trupele de jandarmi că și ei au tot felul de uniforme de luptă foarte interesante.

– Șefu’ să moară mama bre da` noi nici dacă s-ar porni războiul nu avem atâta personal și nici tehnică. Poate aviația sau marina mai au câte ceva, da` infanteria, doar știi…
– Păi și cam cu câți oameni crezi că poți ieși, Nicule?

– Având în vedere faptul că deficitul de personal depășește 50 la sută și că majoritatea trupelor apte de serviciu sunt în alte teatre de operațiuni, iar din ce mai rămâne o treime sunt civili că așa e legea, cred că putem scoate la paradă cam o sută de indivizi, deși mă întreb dacă mai știu să defileze. Iar tancuri ori amfibii, dacă le scoatem și pe cele din revizii și reparații cred că avem cinci, poate șase, deci…

– Da` voi la aviație cu câte aeronave puteți ieși că doar am cumpărat de curând patruzeci de bucăți?

– Păi, dacă socotim că aeronavele de vânătoare pe care le-am achiziționat recent au cam patruzeci de ani de exploatare, cred că sunt două care pot zbura însă cum nu avem combustibili și nici piloți pregătiți nu cred că ne putem baza pe această categorie, însă putem veni cu trei aeronave rusești din cele pe care le folosim la parașutaj, unul de transport trupe sau mărfuri și mai pot vorbi cu cei de la aviația sportivă poate ies și ei cu câteva din aeronavele lor că dau bine pentru spectatori.

– Amirale?

– În școlile de scafandri sau în cele de comando maritim avem doar instructorii mai bătrâni că de mai bine de trei ani nu am mai putut angaja nici un tânăr deoarece fondurile au fost tăiate drastic și nici entuziasm pentru acest gen de activități nu mai există. Cât despre tehnica militară de transport aceasta a fost dată la casare fiindcă depășise de zece ori termenele de garanție și ocupa loc degeaba în parcul auto. Ca să nu mai spun că și costumele de scafandru, inclusiv cele autonome, sunt de multă vreme ciuruite din cauza apelor acide sau a lipsei de materiale de protecție. Deci dacă vrem să avem și scafandri la defilare poate vorbim cu cei din cinematografie poate au ei actori și costume adecvate…

– Voi mobilizați tot ce puteți gândindu-vă că de asta depinde viitorul vostru și al familiilor voastre! Eu voi încerca să iau legătura cu aliații noștri că poate ne ajută ei cu ceva trupe și tehnică. Oricum va trebui să folosim la maximum prezența fanfarelor întrunite, a baloanelor tricolore și a stegulețelor care vor fi înmânate gratuit participanților.
Cert este că de Ziua Națională, președintele, solemn precum un stâlp funerar, primea raportul din partea comandantului paradei ținând-o tandru de mână pe prima doamnă și uimind în felul acesta întreaga planetă care nu mai văzuse așa ceva la o ceremonie militară.

Apoi a început defilarea! Câteva plutoane de trupeți care nu puteau ține cadența, câteva mașini de luptă ale trupelor olandeze staționate pe teritoriul țării, altele de la americani, câteva avioane tot de la ei, au trecut și cele trei avionete de la aviația sportivă, ceva trupe ale francezilor, dar și ale polonezilor multe baloane colorate în culorile drapelului, stegulețe fluturate de copii și o excelentă prestație a fanfarei care a interpretat cu multă dăruire marșul de ieșire din dispozitiv. Cum prima doamnă s-a declarat foarte încântată, domnul președinte a fost și el mulțumit drept care i-a avansat la gradul următor pe cei implicați în această organizare de excepție menită să arate lumii… mă rog, să arate lumii!