Pictorul Ştefan Câlţia, care împlineşte anul acesta 82 de ani, a prezentat pe 10 mai, acum doi ani la Palatul Culturii din Iaşi, expoziţia „Obiectele restaurării”. Vernisajul expoziţiei „Ştefan Câlţia. Obiectele restaurării” a avut loc de Ziua Regalităţi, în prezenţa artistului. Expoziţia este curatoriată de Alexandra Manole şi Matei Câlţia şi organizată de Asociaţia Galeria Artep. „Aşezăm naraţiunea expoziţiei Obiectele restaurării în jurul unor puncte centrale în arta lui Ştefan Câlţia, acele puncte legate de obiectualitate şi readucerea în discuţie a unor valori. Ne dorim ca parcursul prin expoziţie să fie unul care să reinstaureze bucuria şi înţelegerea faţă de loc, oricare ar fi acela, faţă de peisaj, de pictură şi grafică drept medii artistice, de meşteşug ca element al educaţiei. Includem aşadar elemente în legătură cu care vă invităm să ascultaţi reflexii ale artistului, dar şi ale celor preocupaţi de valorile expuse în arta lui, având convingerea că expoziţia este un spaţiu de privire, învăţare şi dialog”, ne îndemnau curatorii acestei expoziţii.
Vizitatorii au putut vedea lucrări ce cuprind o perioadă de peste 45 de ani de creaţie, dar şi obiecte colecţionate de artist, de la un fragment de troiţă cu Iisus Hristos de sfârşit de secol al XVII-lea, la vasele de glăjărie reproduse anul trecut, până la obiecte folosite de voluntarii Asociaţiei Monumentum, în cadrul Şcolii de vară de restaurare de la Şona. Cea mai recentă expoziţie a pictorului în Iaşi a fost „Ştefan Câlţia. Glăjărie. Apropierea de un meşteşug”, deschisă la Galeria Artep în decembrie 2021.
Alte expoziţii importante au mai fost: „Uroborus. Ştefan Câlţia”, Muzeul Naţional de Artă al Moldovei, Chişinău, octombrie 2019, „Obiecte grăitoare” la Muzeul Colecţiilor de Artă din Bucureşti, 2017; „Locuri” la Muzeul de Artă, Timişoara, 2012-2013, „Şapte poveşti cu Ştefan Câlţia”, la Galeria Posibilă şi Galeria AnnArt, Bucureşti, 2006; „Vânzătorul de aripi” la Muzeul de Artă CCluj-Napoca, 2006; „Voyages Transylvaniens” la Muzeul Brukenthal, Sibiu, 2006. Expoziţia „Ştefan Câlţia. Obiectele restaurării” este organizată de Asociaţia Galeria Artep cu sprijinul Fundaţiei Ştefan Câlţia şi al Galeriei Posibilă. Fundaţia Ştefan Câlţia îşi concentrează atenţia pe relaţia pe care opera artistului o creează cu comunităţile, stimulând îndeosebi în satul Şona proiecte de înţelegere şi folosire a patrimoniului. Galeria Posibilă este o galerie de artă din Bucureşti înfiinţată acum peste 20 de ani care promovează proiecte de artă în relaţie cu peisajul.
Ștefan Câlția s-a născut la 15 mai 1942, în Brașov, România, fiind cel de al doilea copil din cei șase ai lui Aurel și ai Paraschivei, născută Stinghe. Curând, după aceea, familia s-a mutat la Făgăraș. Și-a petrecut o mare parte a copilăriei la Șona, satul bunicilor, situat pe malul drept al Oltului, lângă Făgăraș, spațiu geografic și afectiv ce va fi prezent în diverse moduri și în arta sa. Între anii 1955-1963, urmează cursurile Liceului de Arte Plastice și Muzică din Timișoara, avându-l ca profesor pe graficianul Julius Podlipny. Între anii 1964-1970, este student al Institutului de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu” din București, absolvind ca șef de promoție, la clasa Profesor Corneliu Baba. A fost coleg cu nume importante ale artei plastice românești: Cornel Antonescu, Zamfir Dumitrescu, Mihai Cizmaru, Sorin Ilfoveanu și Sorin Dumitrescu. A făcut parte, alături de Zamfir Dumitrescu, Sorin Ilfoveanu, Cornel Antonescu, Wanda Mihuleac, Victor Teodorov, Mihai Buculei, Napoleon Tiron, Bata Marianov, Florin Codre, Ovidiu Buba și Tereza Panelli din generația de aur a Institutului de Arta Plastica „Nicolae Grigorescu” din București, generație despre care se poate spune că a intrat deja în istoria artei. S-a încadrat în genul picturii realismului fantastic (realism magic), fiind probabil cel mai important reprezentant al acestui gen.
Teme principale: insula, zborul (mai exact plutirea, făcând legătura dintre gând – ce înseamnă a merge prin și pe deasupra lucrurilor – și materia tangibilă). Se consideră pictor al cerului. Acoperă tema compozițiilor cu figuri umane (vezi ciclul teatrului ambulant). Povestea este importantă, se reflectă în compoziții concepute clasic, tipic compozițiilor de artă plastică fără elemente decorative. Abordează două moduri: personajul uman mic într-un mediu amplu și personajul uman în relație armonică cu mediul ducând prin elemente simbolice povara propriei vieți. Cromatica tipică de pictor aduce imaginea unor game ample cuprinzând tot spectrul cercului cromatic. Optează clar, în toate lucrările din toată evoluția sa, atât pentru contrastul închis/deschis, cât și pentru contrastul cald/rece simultan în fiecare lucrare. Maestru al subordonării compoziționale, relevă centrii de interes cu ușurință și determinare.
Din 1972 este membru al Uniunii Artiștilor Plastici din România. Ștefan Câlția și-a expus operele în Norvegia, Elveția, Țările de Jos, Danemarca și în România. Picturile sale au fost achiziționate de către, printre altele, Muzeul de Artă Contemporană și Det Norske Teatret din Oslo, Norvegia, Muzeul de artă fantastică de la Gruyère, Elveția, precum și de către Muzeul Național de Artă, Muzeul Național de Artă Contemporană, Muzeul Național Brukenthal din Sibiu, Muzeul de Artă din Timișoara. Începând cu 1993 a fost profesor la Universitatea Națională de Arte – Bucuresti, departamentul Pictură. Făcând parte din noul corp profesoral format după 1990, el a fost coleg cu Gheorghe Anghel, Florin Ciubotaru, Sorin Ilfoveanu și alții.
Pictura lui Ștefan Câlția ne poartă pe tărâmuri de poveste, tărâmuri magice unde sunt valabile alte legități și norme. Acolo, (undeva), se zboară sau se plutește, personajele sale au puteri date de alte energii și vibrații. Având ceva din serenitatea sfinților și din magia personajelor de basm, cei ce „populează” universul acestor picturi par îngeri sau serafimi. Sunt așa cum sunt (sau pot fi) spiritele naturii care se află la baza creației: fragile și vrăjitoare (hipnotice), totodată! Așa îmi apar și tablourile artistului, ca ferestre reale către invizibilul – vizibil!
Lasă un răspuns