Cum zona din proxima vecinătate a capitalei noastre, București, a avut un rol important în evoluția orașului prin aprovizionarea cu cele necesare traiului și cu forța de muncă, este normal ca în timp să apară dovezi ale locuirii milenare și seculare din această zonă. Astfel cercetările arheologice de salvare întreprinse în intervalul august 1991 – iulie 1993 pe malul stâng al pârâului Pasărea, în zona cuprinsă între pădurea Brăneşti şi cătunul Vadu-Anei, au avut drept obiectiv descărcarea de sarcină istorică a unei suprafeţe de cca. 60.000 m2 afectată de lucrările de construcţie ale viitoarei autostrăzi Bucureşti-Constanţa, pe tronsonul Bucureşti-Fundulea. Descoperirile arheologice atestă o lungă perioadă de vieţuire, din epoca neolitică până în secolul XVIII. Necropola medievală a fost identificată chiar din prima zi a şantierului de salvare, datorită lucrărilor mecanice de excavare în limita nordică a fossei viitoarei autostrăzi, prin descoperirea unui mormânt (M. 1) datat cu monedă în secolul al XVI-lea. Deoarece zona necropolei se afla sub intersecţia a două drumuri de şantier, cât şi în aria sarcinilor de lucru a excavatoarelor din vecinătate, au fost trasate secţiuni de sondaj (S.I, S.II, S.XV.) care au dat informaţii despre limitele necropolei şi s-au deschis suprafeţe mici cu caracter de sondaj (D, E, F, G, H).
Stratigrafia necropolei a fost distrusă de lucrările de decapare ale şantierului autostrăzii. Aşa cum apar dispuse în planul general, aglomerarea de morminte se află pe axa est-vest a necropolei, unde se află majoritatea suprapunerilor. Zonele cu densităţi mari şi suprapuneri sunt susceptibile de o utilizare mai îndelungată, ocupând eventual şi capetele cronologice. Există şi unele relaţii stratigrafice cu locuinţele din aria satului medieval, contemporan cu necropola. Situaţia fiecărui mormânt este prezentată sumar în catalogul celor 445 de morminte, care conţine informaţii sumare despre orietare, poziţia rituală, datele antropologice, inventar şi relaţiile stratigrafice. Planul general al necropolei indică o anume organizare, atestată printr-o mare concentrare spre răsărit şi o concentrare destul de mare în zona central-vestică.
În continuare este prezentată o analiză statistică a poziţiilor rituale, ale subiecţilor reînhumaţi sau a cazurilor de înhumări cu poziţie rituală nedeterminată. Orientarea mormintelor, concentrarea lor în anumite zone, sugerează şi spaţiul cruţat, destinat amplasării bisericii, ale cărei urme nu s-au mai păstrat. Deoarece nu s-au găsit urme de zidărie cu mortar sau spărtură de cărămidă, s-a presupus că biserica cimitirului a fost construită din lemn, pe tălpi de bârne. Cu ajutorul monedelor descoperite în inventarul funerar, necropola de la Brăneşti–Vadu Anei a fost datată în secolul XVI şi prima jumătate a secolului XVII. (George V. Grigore)
Lasă un răspuns