Acesta a fost începutul sfârșitului în învățământ. Când marele cârmaci de vapor a introdus conceptul întunericului căzut din lumina minții lui întunecate, totul a luat sfârșit. Apoi a urmat acel examen de Bacalaureat urmărit prin camere de supraveghere, în premieră (impactul psihologic pentru copii a fost enorm) și acel rezultat de promovabilitate (parcă) de 35 la sută. Fiica lui mai mică, a apărut la televizor cu „Mona adu-mi mapa” și a spus că vor autoriza deschiderea „magazinelor de vise”. Frumos…! Apoi cei care au urmat la ministerul educației au început să strice „pas cu pas”. A fost și acel mare savant funebru care de la pixelul albastru a sărit la (astăzi) „prea mulți copii sunt drogați cu pixeli”. Omul are un fix cu pixelii…! Modificarea programelor de învățământ este necesară pentru a ține pasul cu evoluția societății și a cunoașterii. Societatea se schimbă continuu, iar noile descoperiri științifice și tehnologice aduc cu ele noi informații și abordări în domeniul educației. Prin actualizarea și adaptarea curriculumului școlar, se urmărește asigurarea unei educații relevante, care să pregătească elevii pentru provocările și oportunitățile viitorului. Dar la modul ideal vorbim despre adăugare, dar astăzi asistăm la diminuare. Deși legile universului rămân aceleași, înțelegerea și interpretarea lor pot evolua odată cu progresul cunoașterii umane. Prin urmare, este normal ca sistemele de învățământ să se adapteze la noile descoperiri și la schimbările din societate pentru a oferi elevilor o educație actualizată și pertinentă.
Dar pentru faptul că istoria trăită nu poate fi schimbată au ajuns la eliminarea ei din programa școlară, pentru că istoria trăită are izvoare care nu pot fi modificate sau șterse. Izvoarele istorice, cum ar fi documentele, artefactele, mărturiile contemporanilor sau alte surse primare, sunt fundamentale în reconstituirea și înțelegerea trecutului. Aceste surse furnizează informații autentice și nealterate despre evenimentele și persoanele istorice. Și chiar dacă perspectivele asupra istoriei pot evolua odată cu cercetările ulterioare sau interpretările diferite, izvoarele istorice originale rămân esențiale pentru fundamentarea cunoașterii noastre despre trecut. Ele sunt valoroase pentru a înțelege contextul și puterea evenimentelor istorice și pentru a ne ajuta să tragem învățăminte din trecut pentru viitor.
Citeam cum la Cluj a avut loc congresul „savanților ” care susțin teoria „Pământului Plat”. Înțelegeți unde am ajuns? Înțelegeți de ce au ajuns la concluzia că fotosinteza la plante poate fi făcută în absența dioxidului de carbon? Teoria Pământului plat nu este considerată o teorie acceptată sau validată în fizică sau în științele naturale. Această concepție, conform căreia Pământul ar fi plat, contravine cunoștințelor și dovezilor științifice consacrate despre forma și structura planetei noastre. Istoric, ideea unui Pământ plat a existat în diferite culturi și mitologii antice, însă aceasta a fost respinsă de-a lungul timpului datorită evidențelor concrete și multiplelor dovezi care susțin faptul că Pământul are o formă sferică. De-a lungul istoriei, cercetătorii, exploratorii și oamenii de știință au acumulat dovezi, cum ar fi observațiile astronomici sau imaginea Pământului văzut din spațiu, care au confirmat forma sferică a planetei. Dar cu toate aceste dovezi, au apărut acești pseudo-savanți care au modificat cultura și au dărâmat statuile. Nu trebuie să mai avem repere, pixelul albastru rezolvă problema…
Dărâmarea statuilor pe considerente politice a ridicat numeroase dezbateri și controverse în ultima perioadă. Abordările și reacțiile față de aceste acțiuni pot evolua în funcție de contextul specific, valorile culturale și istorice, și îngrijorările societății. În urma dărâmării statuilor, este posibil să asistăm la discuții critice cu privire la interpretarea istoriei, la modul în care ne raportăm la trecutul nostru și la modul în care ne dorim să onorăm anumite personalități sau evenimente. Aceste dezbateri pot fi productive dacă sunt purtate într-un cadru de dialog deschis și respectuos. De asemenea, este posibil ca astfel de acțiuni să conducă la reflectarea asupra reprezentării istoriei în spațiul public, precum și la identificarea și promovarea unor valori comune și incluzive pentru societatea contemporană. Totodată, ele pot amplifica conștientizarea unor probleme legate de discriminare, rasism sau alte nedreptăți sociale care au influențat istoria și care continuă să aibă impact în prezent. Dar noi vrem să amplificăm, totul trebuie amplificat până la escaladare. Laptele de vacă nu mai este bun chiar dacă ne-a făcut mari, jos CO2-ul, trăiască carnea artificială, funebru și savanți am ajuns toți. Probabil că sunt prea mulți bani care se rostogolesc pentru a promova răul. Președintele Biden vorbea de banii negri, el știe mai bine care este situația: „Sunt mulți – prea mulți bani care curg în umbră pentru a ne influența alegerile. Banii întunecați erodează încrederea publicului. În acest moment, grupurile pot difuza reclame cu privire la problemele care atacă sau susțin un candidat chiar până în ziua alegerilor, fără a dezvălui cine plătește pentru acel anunț”. Același lucru mă întreb și eu: cine plătește pentru întreaga dezinformare…? Cine plătește pentru distrugerea învățământului și culturii? Cine plătește pentru modificarea istoriei?
Lasă un răspuns