Suntem împiedicați să mai folosim diferite cuvinte, ele au devenit nefolositoare și nu mai sunt apreciate, acestea sunt: iubire, adevăr, dreptate, religie, pace. La televizor noile filme sunt cu roboți, moarte, război. Suntem robii unei minciuni sau trăim în robia influențelor politice. Nimeni nu mai vorbește despre adevăratul om, au apărut alți oameni cu alte năzuințe. Adică fără de ele… Viziunea lui Zamolxis de acum 2400 de ani ne surprinde prin Socrate într-o discuție în lucrarea „Carmides” prin Platon (427-347 Î.H.) și spune ce l-a învățat un medic trac când a fost la oaste: „Zamolxis, regele nostru, care este un zeu, ne spune că după cum nu trebuie a încerca să îngrijim ochii fără să ținem seama de cap, nici capul nu poate fi îngrijit, neținându-se seama de corp. Tot astfel trebuie să-i dăm îngrijire trupului dimpreună cu sufletul, și iată pentru ce medicii greci nu se pricep la cele mai multe boli. Pentru că ei nu cunosc întregul pe care îl au de îngrijit. Dacă acest întreg este bolnav, partea nu poate fi sănătoasă căci, toate lucrurile bune și rele pentru corp și pentru om în întregul său, vin de la suflet și de acolo curg ca dintr-un izvor, ca de la cap la ochi. Trebuie deci, mai ales și în primul rând, să tămăduim izvorul răului pentru ca să se poată bucura de sănătate capul și tot restul trupului. Prietene, sufletul se vindecă prin descântece. Aceste descântece sunt vorbele frumoase care fac să se nască în suflete înțelepciunea”.
Am ales titlul acestui articol și în amintirea unui roman scris de William Somerset Maugham, un roman extraordinar de frumos. Maugham a ales titlul ”Robie” dintr-o secțiune din Etica lui Spinoza. De la înțelepciunea acelor timpuri și de la frumusețea gândirii, am ajuns la aceste vremuri triste. Sufletul spune Zamolxis, trebuie păstrat sănătos pentru ca întregul să fie sănătos, dar cineva parcă ne distruge sufletul.
Văd cum steagul cu stele este cusut cu ipocrizia robiei planetare. Scriitorul Alexandru Petria scrie în această dimineață: ”Englezii se pregătesc să-l extrădeze pe Julian Assange în aceste zile, americanilor. Este un abuz de putere, o bătaie de joc la adresa democrației, din care SUA și-a făcut calul de bătaie al propagandei de decenii. „Sunt pe moarte. Încet, dar sigur. Sunt epuizat… Totul pentru că am făcut publice crimele de război. Pentru a deschide ochii societăților și a arăta de ce guvernele au păstrat tăcerea. Mor în apropierea voastră, și mă tem că presa, libertatea și democrația mor alături de mine – Julian Assange”… Sau când văd că: ”Dr. Meryl Nass explică modul în care tratatul de pandemie propus de OMS va permite OMS „să preia jurisdicția asupra tuturor lucrurilor din lume, spunând că schimbările climatice, animalele, plantele, sistemele de apă și ecosistemele sunt toate esențiale pentru sănătate”. În plus, va elimina protecția drepturilor omului, va impune cenzura și pașapoartele digitale, va cere guvernelor să promoveze o singură narațiune „oficială” și va permite OMS să declare „pandemii” dintr-un capriciu”. Am văzut cum mini-stresata noastră de la externe s-a întâlnit în SUA cu fosta soție a lui Bill Gates și cu ,,marea” doamnă Clinton. Doamna care nu s-a clintit de la nimic și a adus doar rău pe capul omului de rând. Vor să mai pună de o pandemie pentru a înțelege cine sunt șefii…? Știu, nu contează câți mor, contează cine câștigă. Toți suntem supărați pe domnul Putin că a murit Aleksei Navalnîi în închisoare, la schimb îl omorâm pe Julian Assange.
O, da…! În dezvăluirile și prin discuția dintre Socrate și Caramides ce se găsește în lucrarea „Caramides” a lui Platon, unde este relatat un dialog între cei doi filozofi. Socrate începe prin a-l întreba pe Caramides și pe alți tineri despre concepția lor despre curaj. În conversația lor, Socrate explorează diferite idei și argumente referitoare la curaj, până când ajung la o concluzie comună. Astfel, dezvăluirea lui Platon despre discuția lui Socrate cu Caramides are ca principal obiectiv explorarea conceptului de curaj și modalitățile de a-l dobândi.
Dar ce să facem, noi nu mai credem în înțelepciunea din mitologie, avem omul nou. Zamolxis este o figură mitologică din credința tracilor, despre care Herodot relatează în lucrările sale. Zamolxis ar fi fost un înțelept și un profet, considerat uneori chiar un zeu. Se spune că Zamolxis ar fi trăit cu triburile tracilor și ar fi fost mentorul lui Pitagora. În ceea ce privește conceptul de suflet, tradiția tracă sugerează că Zamolxis ar fi predicat idei legate de nemurirea sufletului și de reîncarnare. Se credea că învățăturile lui Zamolxis ar fi ajutat tracii să-și înțeleagă mai bine locul în univers și să-și găsească scopul în viață. Astfel, legenda lui Zamolxis este strâns legată de ideile despre spiritualitate și nemurirea sufletului în cultura tracă.
Domnule Socrate te rugăm să ne povestești despre învățăturile și filosofia lui Zamolxis, și ne spune despre ideile legate de spiritualitate, nemurirea sufletului și reîncarnare. Asta pentru că ai subliniat importanța înțelepciunii și a căutării de sine și tot ce ai învățat de la Zamolxis. Iar tracii nu au trăit ca robi niciodată, ei au fost oameni liberi și aveau suflet pe care îl vindecau cu înțelepciune…!
Lasă un răspuns