Zvonul privind candidatura lui Mircea Geoană la președinția României a început să circule acum vreo doi ani în cercurile influente din Diaspora. Emisarii lui Mircea Geoană, deja negociau cu lideri ai românilor din capitale europene, pentru a i se asigura secretarului general adj. NATO sprijinul pentru candidatura la președinția României. Inclusiv au fost contactați cei mai influenți români din Viena, considerată adevărata capitală financiară europeană a Rusiei, pentru a susține candidatura lui Mircea Geoană la președinția română. Deci faptul că Mircea Geoană se vrea președinte al României nu este un zvon, ci o realitate politică. Cel numit „prostănac” de Ion Ilici Iliescu nu este chiar așa, ci un tip șmecher și abil, care își construiește din timp candidatura la funcția supremă a statului român. De circa un an de zile Mircea Geoană bate la pas comunitățile române din Diaspora cu teme euro-atlantice, de fapt, croindu-și o alură de prezidențial. Iar în ultimele luni organizează întâlniri semi-electorale în orașele României. Mă tot întreb firesc și obiectiv: secretarul general adj. Mircea Geoană nu are de lucru la NATO, nu are de semnat condica și de a rezolva problemele dificile ale resurselor umane din fișa postului ale acestei înalte și responsabile funcții, de are atât de mult timp liber să se întâlnească aproape zilnic în întruniri semi-electorale din Diaspora și România pentru a-și aranja „ploile” cu candidatura la președinția țării noastre? Chiar într-un interviu recent Mircea Geoană se lăuda cu salariul său uriaș de la NATO, dar pentru care se pare că nu-l justifică la serviciu, fiind ocupat cu propaganda electorală din țară. Într-o funcție de răspundere nu ai timp nici să dormi noaptea de atât de mult de lucru și griji, nu să faci sindrofii electorale. În fine, astfel se explică tot mai mult impasul militar sau înfrângerea NATO în Ucraina, când secretarul general adj, Mircea Geoană nu se ocupă de fișa postului, ci cu întruniri semi-electorale.
Problema lui Mircea Geoană este însă și alta. Trecutul îl ajunge din urmă. Tatăl lui Mircea Geoană, renumitul cadru militar comunist, Ioan Geoană, a fost general în armata RSR și șef al Comandamentului Apărării Civile, învinuit în dosarul Revoluția română din 1989. Mai mult, generalul Ioan Geoană, conform unor istorici, ar fi fost implicat în negocierile inițiate cu americanii din New York de către Nicolae Ceaușescu la începutul anilor 70, de a „vinde” evrei români pe dolari, ca să poată emigra în Israel. Istoricul Corvin Lupu, confirma în presă rolul lui Ioan Geoană din 1989. „Tot de Securitate (DSS -n.r.) aparținea și domnul General Ioan Geoană, care apoi a fost transferat la apărarea civilă și a fost șeful apărării. Tatăl lui Mircea Geoană a fost cel care a închis ușa pe dinăuntru de la buncărul de la sediul CC-ului, unde era postul de comandă al Comandantului Suprem. Avea legături cu toată țara, cu toată armata. Dacă intra Ceaușescu acolo, era nenorocire pentru complotiști. Generalul Geoană și-a făcut datoria și fiul său a fost recompensat.
Ambasador la Washington, nu în Bulgaria. Domnul Mircea Geoană nu putea fi președinte pentru că noi suntem în NATO, iar serviciile noastre fac parte din comunitatea informativă a NATO, iar domnul Geoană a făcut parte din ecuația sovietică a loviturii de stat. Și pentru asta s-a spus… „până aici”. Datorită acestor afaceri de familie cariera diplomatică și politică a explodat după 1990 în România. Mircea Geoană a pierdut alegerile din 2009 în fața lui Traian Băsescu, după ce a vizitat Moscova și apoi s-a dus noaptea acasă la mogulul SOV de la Realitatea. Mircea Geoană, care recent și-a măritat fata cu un bogătaș din New York cu origini poloneze, are profilul perfect de internaționalist sovietizat, profitor indiferent de regimurile politice. În noaptea alegerilor din 2009, Mircea Geoană a pozat cu pumnul strâns ca și comuniștii și radicalii de stânga. Și-a arătat adevărata față leninistă. Pentru astfel de candidați interesul României nu există, ci doar exploatarea resurselor în favoarea puterilor suzerane? Pentru politruci, România și interesul poporului român nu este o realitate palpabilă și morală. Și dacă mai adăugăm recent faptul că războiul din Ucraina împotriva rușilor a intrat în impas pe vremea mandatului lui Mircea Geoană ca secretar general adj. NATO, fiul unui general apropiat de viziune istorică a Diviziei „Tudor Vladimirescu” de sorginte sovietică, putem spune de pe acum: „Tovarășe Geoană – nikogda (niciodată) președintele României!
Lasă un răspuns