În condițiile în care programul de spionaj „Pegasus” a crescut cu 200 la sută vânzările la telefoanele „2G” în Israel, în România prioritatea „zero” devine achiziționarea de aparatură și softuri destinate interceptării comunicațiilor și pentru extragerea datelor din calculatoare și din telefoane mobile, tip „Apple, Alcatel, BlackBerry, Samsung, Sanyo, Sharp, Sony”. Investițiile au ajuns la aproape un milion de dolari! Cât de sigure sunt dară aplicațiile Watsap și Telegram, știut fiind că Poliția Română deține deja un program de decriptate achiziționat cu 6,5 milioane de lei?
Cât de adevărat este că Signal și Viber nu pot fi interceptate? Fără să îndemnăm la atitudini neconforme cu legea, de ce autoritățile române au nevoie de interceptări? Să fie un răspuns războiul din Ucraina sau nevoia de control asupra unei populații? Nu cumva indiferența autorităților față de problemele reale ale românilor vine și din siguranța oferită de informații secrete potrivit cărora „nu sunt înregistrate situații de risc”? Performanța softului pentru interceptări costă, cu atât mai mult cu cât „ștergerea mesajelor sau a contactelor nu mai rămâne un secret! Softul în discuție achiziţionat poate recupera inclusiv datele şterse din mobile sau calculatoare. Urmărirea, potrivit caietului de sarcini prezentat la o licitație, se poate face şi pe reţelele publice: modulul de procesare şi analizare a artefactelor de tip Internet dispune şi de motor de căutare şi recuperare din spaţii nealocate („funcţii carver”) pentru aplicaţii web, cum ar fi: Facebook, Google Drive, Google Chat, Skype, Dropbox, Torrent etc”. Apărarea intereselor naționale trebuie să rămână o prioritate! Dar în fața nerespectării drepturilor românilor, cine previne abuzul? Potrivit art.26 alin. (1) „autorităţile publice respectă şi ocrotesc viaţa intimă, familială şi privată”. Cu o valoare deosebită, art.28 din Constituţia României, prevede: „secretul scrisorilor, al telegramelor, al altor trimiteri poştale, al convorbirilor telefonice şi al celorlalte mijloace legale de comunicare este inviolabil”. În aceste condiții, cum este posibilă interceptarea? Art.91 ind.1 din Codul de procedură penală reglementează interceptarea convorbirilor! „Interceptările şi înregistrările pe bandă magnetică sau pe orice alt tip de suport ale unor convorbiri ori comunicări se vor efectua cu autorizarea motivată a instanţei, la cererea procurorului”. „Autorizarea poate fi prelungită în aceleaşi condiţii, pentru motive temeinic justificate, fiecare prelungire neputând depăşi 30 de zile. Durata maximă a înregistrărilor autorizate este de patru luni”.
Când este necesară interceptarea? „Interceptarea şi înregistrarea convorbirilor sau comunicărilor pot fi autorizată în cazul infracţiunilor contra siguranţei naţionale prevăzute de Codul penal şi de alte legi speciale, precum şi în cazul infracţiunilor de trafic de stupefiante, trafic de arme, trafic de persoane, acte de terorism, spălare a banilor, falsificare de monede sau alte valori, în cazul infracţiunilor prevăzute de Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie ori al unor alte infracţiuni grave care nu pot fi descoperite sau ai căror făptuitori nu pot fi identificaţi prin alte mijloace ori în cazul infracţiunilor care se săvârşesc prin mijloace de comunicare telefonică sau prin alte mijloace de telecomunicaţii”.
Cine vrea să audă? Serviciile trebuie să vegheaze, cu atât mai mult cu cât trebuie să rămână garantul pentru o Românie independentă! Dar cine, din cercul puterii, se teme de serviciile secrete? Cât de adevărat este că interceptarea îi vizează pe cei mici, dar nu și pe cei care solicită „comisionul” în timp ce strigă: „Ciocul mic! Noi suntem la putere”? Ce se mai aude despre cele 32 de contracte încheiate cu milioane de dolari pentru măști și izolete, apreciate, după finalizarea achizițiilor, că nu sunt conforme cu standardele europene?
Lasă un răspuns