O vorbă veche de pe la noi, spune cam așa – „la plăcinte înainte, la război înapoi”. Astăzi însă, în aceste vremuri tulburi progresist-globaliste, constatăm că războiul a luat locul plăcintelor. Aproape peste tot în lume „dospesc” focare de război, adevărate cazane sub presiune, voit întreținute și alimentate de cei care ne propovăduiesc nouă pacea și „binele” absolut al omenirii. Un astfel de focar, de zona, care pe lângă bine cunoscutul risc seismic, mai prezintă și un risc al unei viitoare posibile destabilizări politico-militare – este Turcia. O Turcie în care, dacă își vor băga coada acei „draci”, așa cum și-au băgat-o și în Ucraina, ei bine, și aici, în loc de pace, s-ar putea să vorbească tancurile. Pentru că ce se întâmplă în Ucraina nu epuizează războiul în derulare în momentul actual.
Ucraina este doar un segment de front, în care linia este mult mai largă, deoarece războiul este unul global. Este un război care are ca miză trecerea de la pacea și ordinea americana, la o pace și o nouă ordine asiatică… ruso-chineză, în special. Un război în care se „joacă” noua ordine mondială. Este, de asemenea, un război între cei care apără vechea ordine unipolară și cei care încearcă să promoveze o nouă ordine multipolară – o ordine care vedem că este în curs de a fi construită. Iar actorii sau beligeranții sunt, pe de o parte, SUA – împreună cu o parte dintre aliații ei din NATO, iar pe de cealaltă parte avem un front nou, o grupare creată de către principalii rivali strategici ai americanilor care sunt China și Federația Rusă. Doi mari actori globali care observăm că nu sunt singuri, ci au constituit o alianță de state naționale în care ideea centrală este a multipolarismului. O alianță ce are în vedere realizarea unei ordini mondiale multipolare.
În acest context trebuie privite și analizate recentele alegeri prezidențiale, dar și parlamentare, din Turcia. Nu vom putea înțelege ce s-a întâmplat și ce se va întâmpla în Turcia, fără a ne lărgi puțin orizontul. Pentru că, așa cum am mai spus, Ucraina este doar un segment de front în acest război global, din păcate și Turcia este un segment de front al aceluiași război global de astăzi. Doar că modalitatea cum se poartă războiul în Turcia este diferită în comparație cu ce se întâmplă în Ucraina, dar esența lucrurilor este aceeași. Turcia a avut rolul și a jucat acest rol de principal bastion al NATO pe frontul americano-sovietic din timpul războiului rece, iar ulterior pe frontul ce desparte lumea euro-atlantică de cea rusă și de cea oriental-asiatică. Însă, în ultimele decenii, mai ales în ultimii 20 de ani de „domnie” a „sultanului” Erdogan, Turcia a schimbat ușor direcția politico-militară înspre a deveni o putere neo-otomană. Asta înseamnă că Turcia refuză dependența strategică de SUA și NATO, chiar mai mult – își stabilește propriile ei obiective strategice care nu mai coincid cu cele ale SUA și NATO. Ceea ce, bineînțeles, contravine intereselor americane și NATO. Și, mult mai grav și inacceptabil pentru SUA, noua orientare strategica și geopolitică a Turciei, o duce pe aceasta într-o apropiere de Federația Rusă. În același timp, Turcia își manifestă interesul și dorința de a se apropia economic și militar, ca jucător global, de țările care formează deja noul pol de putere mondial, și anume de BRICS, respectiv de Organizația de Cooperare de la Shanghai. Așadar, observăm că dorințele americane cu privire la Turcia, ne se mai potrivesc cu noile proiecte ale Turciei.
Prin urmare, iată că nu vorbim doar de alegeri politice în Turcia, ci în special de alegeri geo-politice! Alegeri în care coaliția de partide politice ce se opun președintelui Erdogan sunt partide care au în program orientarea către susținerea agendei geo-politice euro-atlantice, în special cea americană. Alegeri în care cetățenii turci au de ales între promisiunea de a avea farfuriile pline cu „bunătăți” americane, cu bunăstarea promisă în schimbul vasalității recunoscute hegemonului american, și promisiunea demnității și suveranității naționale. Pentru că Turcia este o țară musulmană, suverană și tradiționalistă, cred și sper că-i va convinge cea de a doua oferta! Cu alte cuvinte, cred că vor vrea „farfuria plină”, dar nu cred că prețul acestei farfurii pline să fie pierderea libertății, a independenței strategice și a suveranității țării lor. În plus, dificultățile economice și sociale cu care se confruntă Turcia azi, sunt, în mare parte, și rezultatul presiunilor economice pe care occidentul euro-atlantic le face asupra Turciei pentru a o determina să rămână în tabără sa. Idee afirmată în trecut și de Nicolae Ceaușescu, și anume „dacă o țară dorește să rămână liberă, atunci ea trebuie să strângă cureaua”. Din păcate, observăm că de-a lungul istoriei absolut toate statele care au fost sau sunt aliați fideli ai SUA și ai occidentului, cum este și cazul României, ei bine SUA le protejează statalitatea, independența și bunăstarea atât timp cât ele sunt dispuse să-și riște statalitatea în războaiele Americii.
De asemenea, nici economic nu oferă un sprijin economic durabil și stabil, ci unul condiționat de deschiderea și avantajare a corporațiilor americane în țările respective. Cu această problemă se confruntă și Turcia azi, care este strânsă cumva cu ușa economiei pentru a păstra orientarea ei politică pro atlantică, pro americană și a renunța astfel la autonomia strategică. Deci aceasta este miza de contradicții și probleme care se află în dezbaterea campaniei electorale turce. Referitor la cât de democrat este Erdogan cred că nu mai trebuie să ne facem iluzii în ceea ce privește existența sau funcționarea democrației pe undeva prin lume… Democrația s-a văzut că nu mai funcționează nici în SUA, nici în Europa… Și cu atât mai puțin în state fără o tradiție democrată cum este Turcia. În plus azi democrația este doar de fațadă peste tot în lume!? Iar în ceea ce-l privește pe Erdogan, el a arătat că este încă numărul unu, că este un jucător extrem de valabil în această competiție electorală și cred că va fi și în continuare viitorul „sultan” al Turciei. Și are toate atuurile, relațiile și mijloacele necesare pentru o nouă „reîncoronare”. Iar acesta este un rezultat care interesează nu numai Turcia, ci și… războiul global! Cu atât mai mult cu cât noi trăim azi o nouă dezordine mondială!
Lasă un răspuns