Are nevoie România de speranță?…

Fără să am intenția să determin polemici, cum este posibil să ne mai gândim la viitorul nostru în condițiile în care guvernanții au vândut, poate cu bună știință, cu interes sau sub presiunea Cancelariilor străine, resursele strategice, de la pământul românesc și păduri, zăcăminte de gaz și țiței, până la minele cu aur din Munții Apuseni? România deținea, până în 1989, pe lângă 1800 de fabrici și uzine de mare producție, și sute de exploatații miniere, care extrăgeau cărbune pentru termocentrale și industria metalurgică și care asigurau locuri de muncă pentru majoritatea românilor! Astăzi, România, cu o populație scoasă în mod inexplicabil la pensie sau lipsită de locuri de muncă, vinde termocentralele la prețuri infime! Subminarea economiei naționale? Cine răspunde prin toate astea? Cine a gândit închiderea minelor din Valea Jiului, știut fiind că nu mai puțin de 55.000 de mineri lucrau în subteran? Cum este posibil ca, în plină criză energetică, România să țină încă 11 termocentrale închise și să cumpere energie electrică de la străini? Termocentrala de la Mintia a fost vândută unui investitor arab cu 91 de milioane de euro, după ce România a cheltuit 150 de milioane de euro pentru renovare! Cine avea nevoie de un astfel de cadou și din ce motive? România mai este o țară independentă și suverană? Cum este posibil ca Austria să dețină în proprietate patru milioane de hectare de pădure în România? Ce s-ar întâmplă dacă austriecii ar începe să vorbească despre comisionale plătite pentru preluarea resurselor din România? Aproximativ trei hectare de pădure au dispărut, în fiecare oră, 20 de milioane de metri cubi de lemn fiind tăiați ilegal în fiecare an! Dezastrul din pădurile din România trebuie să reprezinte o prioritate pentru securitatea națională! Aude cineva?

România a fost mereu o țară râvnită de alții! România nu a fost o țară săracă! Din păcate, înainte de aderarea la Uniunea Europeană, România și-a vândut propriul sistem bancar, închizând și exploatările de minereuri de aur-argint estimate la aproximativ 760 de tone. Să fie o întâmplare prețul plătit de România pentru aderarea la Uniunea Europeană? Ce cuvânt mai are România în fața fostelor imperii? De ce Ungaria știe să joace abil pe scena mondială a puterii, în timp ce România devine o țară din ce în ce mai izolată și controlată de interesele străine? Cine își mai aduce aminte de românii așezați la coadă pentru îmbarcarea în avioane, în plină pandemie COVID 19, cu „misiunea” de a merge la cules de sparanghel în țări străine? Cine avea nevoie de românii plătiți ieftin și numiți „sclavii Europei”? Viitorul rămâne prilej de rugăciune în fața Bunului Dumnezeu! Cine mai gândește pentru români? Deși decidenții politici, unii chiar cu trei cetățenii, își asumau deja, în sunet de trompetă, victoria aderării României la spațiul Schengen, „în urma eforturilor depuse de dânșii timp de 11 ani”, lovitura primită prin respingerea aderării a zdruncinat mintea românilor! De ce Austria a întors spatele României? Ce a făcut ca scorul să se întoarcă în defavoarea României prin votul negativ acordat de Austria și susținut de Olanda? De ce a fost nevoie ca România să fie din nou umilită? În încercarea de a înțelege durerea României și incompetența sau neputința decidenților, nu cumva uităm mult prea ușor că Rusia nu doarme?

Surprizele nu întârzie să apară! Cât costă unitatea românilor? Cum este recompensată loialitatea României față de Uniunea Europeană? Să fie oare mai puternice afacerile dintre Austria și Rusia decât cuvântul de „onoare” rostit între un ministru român și unul austriac? România a fost și este alături de Ucraina, inclusiv prin spațiul acordat la TVR 3, în timp ce românii care trăiesc în Ucraina reușesc cu greu să se mai exprime în limba română! Având în vedere că atenția decidenților a fost și este direcționată în special pe un război cu mize știute și neștiute, am întrebat adesea ce se întâmplă cu minoritatea română în Ucraina? Cine își amintește faptul că începând din anul 2017, potrivit „Open Sources”, limba română era scoasă din în școlile din Ucraina? Războiul dintre Rusia și Ucraina a deschis porțile României pentru cetățenii ucraineni, dar în același timp a îndepărtat atenția de la problemele reale ale românilor! Cine are nevoie de un interminabil război? Din totalul de trei milioane de ucraineni care au tranzitat prin România, doar trei la sută au ales să rămână în țara noastră! Prin Ordonanța de Urgență nr. 20 din 7 martie 2022, „statul român plătește pentru cazarea unui refugiat ucrainean 50 lei/zi, iar pentru hrana acestuia 20 lei/zi. Proprietarul unui apartament cu două camere care găzduiește o mamă cu doi copii și bunica acestora decontează 200 de lei/zi pentru cazarea celor patru, adică 6000 de lei pe lună (1200 de euro)”.Potrivit măsurilor dispuse de statul român „refugiații beneficiază de asistență medicală gratuită și tratament adecvat pentru situații de urgență, în sistemul medical românesc. Aceștia vor fi incluși în programele naționale de sănătate publică pentru a primi medicamente și îngrijiri medicale adecvate și vor avea acces la pachetul de servicii de bază fără a fi nevoie să prezinte bilet de trimitere. Copiii din Ucraina aflați pe teritoriul României, inclusiv cei care nu solicită protecție conform Legii Azilului, au acces la învățământ în instituțiile de învățământ din România în aceleași condiții ca studenții romani. În România, li se va asigura cazare gratuită în școli-internat, alocație de hrană, rechizite, îmbrăcăminte, încălțăminte, manuale.

De asemenea, potrivit social-media, trebuie să nu uităm că România a donat Ucrainei echipamente militare în valoare de 600 de milioane de euro! Durerea oamenilor împinși de la spate de bombe nu poate fi măsurată! Dar de românii din țară cine mai are grijă? Cine plătește factura la gaze? Cine va stinge lumina?În aceste condiții, în mod „neașteptat”, președintele Volodymyr Zelenski a promulgat „Legea minorităților naționale din Ucraina”, criticată și de guvernul României pentru că „afectează dreptul copiilor români din această țară de a învăța în limba maternă!”. Cum putem să interpretăm declarația unui oficial român, potrivit căruia „președintele ucrainean l-ar fi asigurat personal, în cadrul vizitei ulterioare la Kiev, că „minoritatea română din Ucraina va avea aceleași drepturi, protecție și tratament ca minoritatea ucraineană din România”?…

Dacă în trecut, o strângere de mână între doi oameni înlocuia orice garanție, astăzi minciuna și manipularea devin cheia succesului? Scrisoarea deschisă trimisă de ministrul Afacerilor Interne, omologului său austriac Gerhard Karner, în care acesta își exprima „profunda indignare” față de votul Consiliului JAI împotriva aderării României la spațiul Schengen, invită la reflecție! „Pe 23 noiembrie 2022, la Viena, în prezența colegilor noștri, m-ați asigurat că sunteți „prietenul României”! Același oficial român scria omologului austriac, „că nimeni nu a putut înțelege ce s-a întâmplat în două zile, de ce s-a schimbat fundamental poziția Austriei, în condițiile în care nu a apărut niciun element nou!”.Ce înseamnă să crezi că trăiești lângă un prieten, iar după 11 ani să te trezești singur în fața jocurilor de culise declanșate de Austria, susținute de Olanda și posibil încurajate de Rusia? Surprinzător este faptul că oficialii români nu au ținut seama de informările primite din partea Serviciului de Informații Externe, cunoscut pentru profesionalismul ofițerilor operativi! Deși realitatea demonstrează că „prieteniile nu sunt veșnice, dușmăniile nu sunt veșnice, veșnice fiind numai interesele”, să fie adevărat că decidenții politici sunt preocupați mai mult de propriul buzunar decât de viitorul copiilor noștri? Cine are puterea să privească în ochii bunicilor noștri care și-au sacrificat viața pentru o Românie frumoasă, dar astăzi sunt uitați prin spitale și obligați să trăiască în frig? Cu speranța unor zile mai bune, îmi doresc să avem puterea de a învăța din propriile greșeli, dacă nu este deja prea târziu! Psihologia politică rămâne o carte deschisă! Alianțe? Da, dar cu ce preț?

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*