A trecut, din păcate, aproape neobservat faptul că ziarul „New York Magazin”, unul dintre cele mai vechi ziare românești pe continentul nord american, cu apariție neîntreruptă de douăzeci și cinci de ani, a împlinit de curând… o mie de numere. O mie de numere tipărite și un sfert de secol de existență. O performanță de admirat, mai ales în aceste vremi când litera tipărită este înlocuită tot mai mult de lectura online, dar mai ales când cititul devine, pe zi ce trece, o corvoadă pentru generațiile de astăzi, ocupate cu salvarea planetei în mediul virtual, când nu se pierd într-o fluiditate (Panta Rhei) sexuală sau caută idoli de dărâmat într-un 1968 prost copiat sub numele de cancel culture.
Românii din America, la fel ca alți imigranți europeni sau de aiurea, au contribuit, şi o fac în continuare, la forma(ta)rea lui Homo Americanus, cum l-a numit Petru Comarnescu, într-o carte celebră. Integrarea în Lumea Nouă nu a însemnat ruperea cordonului ombilical cu românitatea, chiar dacă, din cauza unui regim criminal, instalat în țară cu ajutorul tancurilor sovietice, pentru câteva decenii, românii din America și cei de Acasă au fost rupți unii de alții. Românitatea însă au trăit-o și aici, între Atlantic și Pacific, sub milostivenia Sfintei Treimi din interiorul bisericilor ortodoxe, în mijlocul asociațiilor culturale românești sau pur și simplu în familie, în jurul mesei, unde se vorbea, se cânta și se râdea românește sau lângă fotoliulul în care se așeza, seară de seară, un membru al familiei, pentru a citi, celor așezați roată împrejur, dintr-o carte, adusă cu greu din țara cotropită, ascunsă în micul bagaj ce l-a însoțit pe fugarul spre libertate, sau dintr-un ziar, tipărit cu multe eforturi financiare de către un idealist, îndrăgostit nebunește de limba română, obligat să-și ia două sau chiar trei slujbe, pentru a face rost de banii necesari. S-au tipărit ziare și reviste românești în America încă din primii ani ai secolului XX. Unele nu au depășit primul număr, altele au dispărut după câteva săptămâni sau luni. Dar au fost și publicații care au rezistat timpului. (Cuvântul Românesc a apărut neîntrerupt timp de trei decenii). Din păcate, cum am menționat deja, lectura virtuală și (mai ales) lipsa interesului pentru lectură au contribuit la dispariția acestor publicații.
Sunt cunoscute de mulți poveștile celor 1001 de Nopți, șiretlicul Șeherezadei de a nara, califului Harun al-Rashid, câte o întâmplare, în fiecare seară, reușind astfel să evite deznodământul nefericit al predecesoarelor. Ziarele românești au ținut loc de Șeherezada pentru mulți bunici sau părinți, întorși acasă, seara, după o obositoare zi de muncă, găsind în paginile răsfoite informații despre comunitățile românești din exil, despre Țara de departe sau din lumea întreagă.
Și astăzi, ziarul „New York Magazin”, continuă această misiune. Inițiat în 1997, prin osârdia unui român tenace, Grigore Culian, care, așa cum a mărturisit la un moment dat, a pornit doar de la o idee. A învățat singur să „facă” un ziar, a urmat cursuri de publicistică, marketing, machetare și tipărire, a distribuit cu autoturismul propriu ziarul la punctele românești din New York, şi-a creat, în timp, o echipă și o rețea de abonați, într-un cuvânt, un self-made man, care nu s-a îmbogățit dar a contribuit la zestrea culturală a românilor americani. Și a mai realizat o faptă de toată lauda. A reușit să adune, între coperțile unei cărți, toate articole publicate (până în 2012) în ziar. New York Magazin, istoria adnotată a unei publicații românești (1997-2012), un volum masiv sub semnătura Lilianei Burlacu și Doru George Burlacu. O realizare excepțională, un instrument de lucru pentru viitorii exegeți ai istoriei culturale a românilor americani. Din câte cunosc, doar o singură altă publicație românească (din Spania), a mai beneficiat de o asemenea lucrare.
Ziarul „New York Magazin” merge înainte. Alături de Grigore Culian s-a alăturat, în această aventură, Andreea-Maria Culian, fiica și cea care a preluat ștafeta. Repet, îmi pare rău că numărul aniversar o mie (1000) nu a fost receptat așa cum ar fi meritat. O viață de om a fost și este închinată acestui ziar, care își menține în continuare prospețimea. Șeherezada s-a oprit după a 1001-a noapte. New York Magazin și-a publicat între timp și numărul 1001 iar zilele trecute l-am primit pe cel mai recent, 1002, pe care-l voi citi la noapte.
L-am depășit pe Harun al-Rashid.
Un articol de Sebastian Doreanu
Lasă un răspuns