Așa cum spectacolele sângeroase cu gladiatori și fiare erau preferatele clasei conducătoare din Roma, alăturate curselor amețitoare de care, tot astfel și demonstrațiile și exercițiile militare ale trupelor auxiliare de cavalerie, printre care se aflau și „mascații”, făceau deliciul publicului spectator în perioadele scurte de pace dintre războaie (lupte). Coifurile „cu mască” nu erau folosite în luptă, ci erau folosite pentru demonstrații și exerciții militare ale trupelor auxiliare de cavalerie, ca în cazul turnirurilor cavalerești medievale. Peste 100 de astfel de coifuri cu mască s-au descoperit, în special de-a lungul frontierelor Imperiului Roman, pe Dunăre și pe Rin. Potrivit unor cercetători, trupele de cavalerie erau împărțite în două echipe și efectuau în cadrul exercițiilor demonstrative manevre complicate prin care își arătau măiestria. Cei mai buni călăreți ori ofițerii purtau astfel de măști atașate la coif, jucând roluri de greci și troieni (cele două tabere adverse). Măștile cu trăsături feminine erau folosite deoarece se crede că acei călăreți jucau roluri de amazoane, cunoscutele femei războinice ce erau în stare să își taie un sân spre a putea trage mai bine cu arcul. Aceste exerciții se desfășura cu public larg, în zile de sărbătoare, fiind astfel creat un adevărat spectacol.
Măștile cavalerilor erau, ca și cele teatrale, cele care confereau purtătorului o dublă personalitate; cea a călărețului și cea a personajului. În filosofia „învăluirii” realității (Regele Învăluit), se putea folosi masca spre a ascunde personalitatea umană în fața zeilor. Așa cum divinitatea „se ascunde” de noi, tot astfel și noi putem să ne ascundem de ea. În cazul balurilor mascate, se putea „păcătui” la liber, odată aflat la adăpostul unei măști. Totul devenea pardonabil. Acest joc de-a masculinul – feminin, sau femininul – masculin amintește și de faptul că primele trupe de teatru erau formate doar din bărbați, aceștia jucând în travesti (câteodată și mascați) și roluri de femei. O astfel de mască a unui coif de cavalerie cu trăsături feminine (Amazoana), care ar fi putut să-i aparțină unui ofițer din trupele auxiliare romane cantonate în zona Clujului, se află printre comorile Muzeul Național de Istorie a Transilvaniei din Cluj-Napoca (MNIT). Masca din bronz a fost descoperită în cadrul săpăturilor arheologice efectuate de profesorul Dan Isac la castrul auxiliar de la Gilău (jud. Cluj), pe fundul unui șanț al castrului, și datează de la jumătatea secolulul al II-lea, început de secol III, adică din anii 150-200 d.Hr. Muzeograful Monica Gui a explicat că masca ar fi fost atașată unui coif din fier care, însă, nu s-a mai păstrat. „Masca reprezintă o figură feminină, cu o diademă pe frunte. Majoritatea experților sunt de acord că astfel de coifuri cu mască nu erau folosite în luptă ci erau folosite pentru demonstrații și exerciții militare ale trupelor auxiliare de cavalerie. S-au găsit peste 100 de astfel de coifuri cu mască, în special de-a lungul frontierelor Imperiului Roman, pe Dunăre și pe Rin”, a spus Gui. Potrivit acesteia, trupele de cavalerie erau împărțite în două echipe și efectuau în cadrul exercițiilor demonstrative manevre complicate prin care își arătau măiestria. „Cei mai iscusiți călăreți ori ofițerii purtau astfel de coifuri cu măști atașate. Măștile cu trăsături feminine erau folosite deoarece se crede că acei călăreți jucau roluri de greci, amazoane și troieni. Aceste exerciții se desfășura cu public și erau un adevărat spectacol”, a mai spus muzeograful MNIT. Clujenii, și nu numai, vor avea ocazia să vadă expusă masca în cadrul unei expoziții din cadrul proiectului „Limes”, privind frontierele din Dacia ale Imperiului Roman.
În cadrul inventarului arheologic descoperit la Cincşor (comuna Voila; jud. Brașov), s-a descoperit o altă asemenea mască de paradă cu trăsături feminine ce poate fi datată în sec. II-III d.Hr.. Descoperirea s-a făcut în apropierea castrului roman (cetate) de la Cincșor, în timpul lucrărilor de amenajare hidroenergetică a Oltului, în zona Voila. Masca a fost realizată din bronz prin turnare, având înălțimea de 24,5 c, lățimea de 17 c, adânciea reliefului de 14,5 cm., iar grosimea materialului variază între 1 și 3 mm. Pentru a putea fi purtată, ochii, nările și buzele au fost crăpate, iar pe ambele părți ale obrazului se află două perforații, datorate niturilor de fixare a măștii de calotă – celălalt element al măștii (nedescoperit). Elementul de podoabă feminină constă în rețeaua de perle care strânge coafura, de la creștet către frunte, și de aici pe părți. Purtătorul acestei măști făcea parte din Cohorta II Flavia Bessorum, unitate militară auxiliară de pedestrași, alcătuită din traci, care își avea pe atunci sediul în castrul de la Cincșor. Masca, aflată în patrimonial Muzeului Național de Istorie a României, a fost expusă cu succes de curând și la Madrid (Spania) în cadrul unei mari expoziții.
Un alt coif-mască extrem de rar, a fost furat în 1995 din muzeul unde era găzduit şi recuperat recent. Acum este expus în Bulgaria, la Plovdiv. Coiful a dispărut în 1995, în urma unui jaf armat asupra Muzeului de Arheologie din Plovdiv, într-o duminică. Atunci, doi bărbaţi înarmaţi au pătruns în incintă, au rănit grav paznicul şi, semn că a fost un furt executat la comandă, au plecat numai cu coiful, neatingându-se de celelalte obiecte din aur sau din argint extrem de valoroase aflate în aceeaşi vitrină. Artefactul a fost găsit anul acesta, a fost recuperat iar apoi restaurat, acum fiind din nou expus în muzeul din Plovdiv. Serviciile secrete bulgare nu au oferit informaţii despre modul în care autorităţile au reuşit să recupereze coiful, însă în lumea colecţionarilor de antichităţi umblă vorba că ar fi fost vândut şi revândut în mod repetat, până ar fi ajuns în posesia unui bogătaş din Elveţia pasionat de… comori. Coiful datează din secolul I d.Hr. şi a fost realizat la Roma. Interesant este că proprietarul său a fost un aristocrat trac din Philipopolis (actualul Plovdiv), fapt ce i-a adus denumirea de coif traco-roman. De la descoperirea sa, în 1905, până în prezent, coiful a fost restaurat de două ori: o dată în anii 70 şi acum, după ce a fost recuperat de la hoți. Unii specialiști spun că doar trei coifuri – mască au fost descoperite vreodată în întreaga lume. Pe lângă cel de la Plovdiv, un al doilea este expus în Franţa, iar al treilea se află în Italia. Acum dacă le adăugăm și pe cele din România, sunt ceva mai multe. Coiful bulgar este realizat din fier şi a fost acoperit cu plăcuţe extrem de delicate din argint. Dincolo de valoarea sa istorică inestimabilă, coiful ar valora cel puţin două-trei milioane de euro dacă ar fi scos la vânzare de o casă de licitaţii. Pe piaţa neagră, preţul său ar fi şi mai mare.
Asemănătoare cu măștile teatrului antic, sau cu măștile Carnavalului de la Veneția, aceste coifuri „cu măști” antice justifică dorința de secretizare, de ascundere a personalității, de dedublare o ființei umane. Noi avem un corp material și un „corp” spiritual. „Acordul” între acestea două dă șansa omului întreg să evolueze. Dar cine suntem de fapt cu adevărat? Ne naștem când bărbați și când femei, dar suntem aceleași „frunze” în marele Pom al Vieții, nemuritor. Dacă nu aveți drum în sudul Dunării să vedeți coiful de la Plovdiv (Bulgaria), puteți să vedeți masca de coif de la Cincșor (com. Voila; jud. Brașov) aflată la MNIR, sau masca „Amazoana” de la Gilău (jud. Cluj) expusă la Muzeul Național de Istorie a Transilvaniei din Cluj-Napoca (MNIT). (G.V.G.)
Lasă un răspuns