Printre sutele de publicații apărute după Revoluție, se numărau câteva care reluau munca înaintașilor. Unul dintre acestea este ziarul „Adevărul”, care a trecut de vârsta de 110 ani. În Ilfov, pe lângă clădirile și monumentele cunoscute, se mai găsesc și alte modalități de semnalare a prezenței unor personalități de marcă. Astfel, putem semnala ca monument funerar sau memorial, aflat în cimitirul mănăstirii Samurcășești, mormântul ziaristului progresist Alexandru Beldiman (1832–1898) – fondatorul ziarului Adevărul. Alexandru V. Beldiman s-a născut în anul 1831, la Iași, ca fiu al boierului moldovean Vasile Beldiman și nepot al Vornicului Alexandru Beldiman, autorul cărții „Eteria sau Jalnica tragodie“. A fost trimis de mic în Elveția apoi la Paris, pentru studii, chiar în timpul mișcărilor revoluționare. După ce s-a întors în țară, s-a căsătorit cu principesa Smaranda (Emma) Kalimaki, fiica fostului Domnitor al Moldovei, cu care a avut doi fii: Edmond (ofițer și prefect de Dâmbovița) și Alexandru (născut în 1885, ambasador la Berlin între 1896 și 1916 și delegat al României la Comisia Internațională a Dunării). Beldiman era un fervent activist împotriva domnitorilor străini și susținător al Unirii Principatelor sub un domn pământean. Ca atare, a făcut propagandă pentru alegerea lui Cuza. Odată cu alegerea lui Cuza, s-a mutat la București și a primit funcția de prefect de Ilfov, apoi prefect de poliție la București. Lovitura de stat din 11 februarie 1866, care l-a obligat pe A.I.Cuza să abdice și să părăsească țara, l-a determinat și pe Beldiman să se retragă la Iași. Aici, la 15 decembrie 1871 a înființat ziarul „Adeverulu”, în paginile căruia a pornit o campanie împotriva domnitorilor străini și a Hohenzollernilor în special.
Ziarul a fost suspendat după 13 numere din cauza atitudinii sale împotriva Hohenzollernilor. Beldiman a fost în repetate rânduri amendat și judecat pentru lezarea imaginii regale. Într-un astfel de proces, după ce Beldiman a fost ținut în detenție mai multe luni, a fost achitat de un juriu în componența căruia intra și Vasile Alecsandri. Victoria sa a fost răsunătoare însă ziarul „Adevărul” nu a mai putut fi publicat, din cauza amenzilor care gravau asupra bugetului. Până în 1884 se retrage din viața publică. În 1884 se întoarce la București și începe să scrie la „Războiul”, cu pseudonimul „Un Moldovean”, campania a fost orientată dată împotriva regelui Carol. Din 15 august 1888, Beldiman a publicat din nou, la București, ziarul „Adevĕrul”, cu sprijinului fiului lui Cuza. Dacă „Adeverulu” din 1871 apărea numai miercurea, noul „Adevĕrul” ieșea în fiecare zi. Citatul din Vasile Alecsandri, regăsit în frontispiciu, e definitoriu pentru direcţia ziarului: „Să te feresci, Române, de cuiŭ strein în casă!”, unde cuiul era dinastia de Hohenzollern. Beldiman era consecvent cu părerile și credințele sale, iar programul ziarului avea, la punctele 1 şi 2, „înlăturarea dinastiei străine și înlăturarea monarhiei ereditare, proclamându-se dreptul poporului de a-şi alege suveranul, cu admiterea chiar și a principiului republican al domnilor pe timp mărginit”. Ziua de 10 mai, ziua monarhiei, era prezentată în „Adevĕrul” drept „zi de doliu național” și în primii ani de viață ai ziarului tirajul creștea considerabil în ziua cu pricina: de la 5.000 de foi, la 25-30.000 de foi. Și mai târziu, după ce principele Carol a devenit rege al României, Beldiman obișnuia să scrie în articolele sale „m. s. regele”, și nu „M. S. Regele”, cum o cereau uzanțele. Stră-strănepot al fondatorului ziarului „Adevĕrul” și purtând acelaşi nume ca și acesta, arhitectul Alexandru Beldiman punctează: „Chiar dacă Beldiman a fost atât de înverșunat împotriva dinastiei Hohenzollern, asta nu l-a impiedicat pe fiul său, ministru plenipotențiar, să aibă o relație foarte bună cu Carol I și să fie foarte apreciat de acesta”. Bătran și bolnav, Alecu Beldiman a vândut în anul 1895 ziarul lui Constantin Mille, dar a păstrat până la moarte direcția politică a „Adevĕrului”, adică până în 1898. „Am făcut acest act spre a se asigura viitorul acestui ziar pentru care muncesc și lupt de 7 ani, pentru că nu voesc ca după moartea mea Adevĕrul să devie nici conservator, nici național-liberal”, preciza Beldiman într-un articol publicat pe 5 ianuarie1895.
„Alexandru Beldiman a murit pe 17 februarie 1898 si e ingropat in cimitirul mănăstirii Ciorogârla”, ne spune stră-strănepotul său, arhitectul Beldiman. În amintirea sa avem strada Alexandru Beldiman din Sectorul V al capitalei noastre, București. Dacă pașii v-au purtat prin aceste locuri pline de amintiri de la Mănăstirea Ciorogârla din Ilfov, o floare și o lumânare va face ca aerul să vibreze, ca într-o cumunicare tacită cu o altă lume, atât de depărtată și totuși atât de apropiată…
Lasă un răspuns