La 75 de ani după încheierea Celui de-al Doilea Război Mondial, lumea este într-o situație mai încordată iar posibilitățile de detensionare mai precare decât oricând după încheierea războiului rece. Nu sunt șanse – cel puțin până la alegerile prezidențiale din SUA – pentru o întâlnire la vârf ruso-americană, iar lipsa dialogului direct Washington-Moscova este principalul obstacol în calea destinderii internaționale. Fără un asemenea dialog îmbunătățirea climatului politic în lume nu este posibilă, iar înarmările, încordarea în creștere, conflictele și crizele nu pot fi gestionate.
În acest moment de blocaj, președintele Vladimir Putin a propus, la 15 ianuarie, prin Mesajul său anual, un summit extraordinar al membrilor permanenți ai Consiliului de Securitate al ONU, iar propunerea sa a fost reafirmată la Ierusalim, cu prilejul celebrării eliberării lagărului de exterminare de la Auschwitz. La recenta Conferință de Securitate de la München, ministrul rus de Externe Serghei Lavrov a ținut să expliciteze inițiativa Moscovei, subliniind că propunerea nu urmărește „crearea unui club privat care să decidă soarta lumii”, ci un cadru responsabil și cu putere de decizie privind negocieri constructive, purtate „la modul cel mai serios, fără politizare, fără ideologizare și dincolo de cicluri electorale”.
China și-a exprimat prompt sprijinul pentru inițiativă, iar Franța și-a dat și ea acordul. SUA și Marea Britanie n-au dat încă niciun răspuns și se speră că el va fi exprimat, probabil, la 9 mai , când se va celebra la Moscova Ziua Victoriei. Oricum președintele Putin va trimite invitații de participare și la aceste manifestări, și la proiectatul summit în formatul Consiliului de Securitate al tuturor membrilor permanenți ai Consiliului.
Se pune întrebarea: este utilă și realistă propunerea liderului de la Kremlin? Consiliul de Securitate este instituția internațională supremă răspunzătoare pentru pacea, securitatea și stabilitatea mondială iar cele cinci state membre ale Consiliului au prerogativele de cea mai înalta autoritate în problemele păcii și războiului. De ele depinde în primul rând evoluția sau involuția vieții internaționale. Războaiele din Siria și Ucraina, crizele din Libia, Iran, Venezuela și altele nu pot fi administrate și soluționate fără un consens între aceste mari puteri. Acțiuni pentru stoparea cursului periculos pe plan politic, militar și economic nu sunt de conceput fără conlucrarea lor. Iar Consiliul de Securitate, forul multilateral hotărâtor în materie, se împotmolește, neputincios și paralizat din cauza dreptului la veto al „celor mari”. Pentru depășirea acestui impas s-au făcut diverse propuneri de-a lungul timpului. Inițiative, însă, fără șanse de reușită.
Ce e de făcut? Propunerea Rusiei deschide o oportunitate. Deblocarea impasului politico-diplomatic mondial nu poate fi imaginată decât printr-o simfonie a celor cinci mari puteri (inclusiv nucleare și cu drept de veto la ONU). Și ele ar avea o șansă de dialog în cadrul ad hoc propus de Rusia, în Consiliul de Securitate. Dacă Rusia, China și Franța și-au dat acordul pentru întrunirea lor la cel mai înalt nivel, SUA ar putea, și ea, participa, căci nu este vorba de un dialog „în doi” ruso-american (căruia i se opun democrații din Congresul SUA), ci ”în cinci”, iar dacă Washingtonul își dă acceptul, și Marea Britanie ar face-o.
Inițiativa președintelui Putin deschide o perspectivă realistă în acest sens. Demersul Moscovei e greu de refuzat și poate crea condiții pentru rezultate concrete. Prin această propunere, se întrezărește o rază de speranță. E drept însă că nici Consiliul de Securitate al ONU nu poate fi mai bun decât ii îngăduie politicile și interesele fiecăruia dintre membrii permanenți ai acestui for. „Propunerea noastră rămâne pe masă”, a afirmat la München ministrul Lavrov.
Lasă un răspuns