America, țara tuturor posibilităților, în primul rând a dystopiilor, a răului de orice fel, s-a făcut cu oameni incoruptibili, cu eroi și supereroi, care au devenit simbol al luptei cu răul, ca Superman. Ei sunt umani, simbol al umanității, salvatori ai omului, cum se arată în zecile de filme SF, care salvează America de la un dezastru terorist sau cosmic iminent. Nu mai vorbim de filmele mafiote italiene, care au toate câte un salvator, model fiind serialul La Piovra / Caracatița (1984), cu incoruptibilul comisar Corrado Cattani (Michele Placido). În ciuda păcatelor care mistuie societatea, acești eroi sunt întruchiparea Moralei, ei sunt cinstiți, sunt incoruptibili. Majoritatea filmelor de acțiune, în care nucleul este lupta dintre „hoți și vardiști”, au câte un personaj care face minuni, precum polițistul atipic Riggs (Mel Gibson) din serialul Lethal Weapon / Armă mortală (1987).
Cele mai negative povești despre mafie sau lumea afacerilor, au un sâmbure de frumusețe umană și adesea se termină cu dreptatea incoruptibilului, așa cum vedem în Wall Street (1987), filmul lui Oliver Stone, făcut în onoarea tatălui său, un model de incoruptibil, așa cum în film, în disputa incredibiă pentru milioane, învinge dreptatea tatălui lui Bud Fox (Charlie Sheen), un tânăr broker, dornic de afirmare, care idolatrizează un vestit jucător de bursă, Gordon Gekko (Michael Douglas), bolnav după aranjamente de culise. Bud a fost crescut cu simțul etic de tatăl său, un muncitor lider din industria aviatică, dar, pe lângă Gordon, Bud își pierde repede bunul simț și conștiința și învață lanțul metodelor necinstite de a face milioane. Dar cursa în care a intrat devine periculoasă și Bud se trezește ca dintr-un șoc atunci când tatăl său îi dă o lecție de adevăr și de caracter. Pentru lumea plină de confuzie și jaf, acest muncitor devine simbolul incoruptibilității, care frânează catastrofa. Marea temă a filmului este visul american. Cum se poate el împlini, pe căi cinstite sau necinstite?
Marin Scorsese va merge și el pe aceeași linie în The Wolf of Wall Street / Lupul de pe Wall Street (2013), în care tânărul și onestul broker jucat de Leonardo diCaprio, ajunge o fiară, un monstru al banului și perversiunilor, un simbol al lăcomiei corporatiste. Pe el îl va învinge viața, fiindcă pista mijloacelor necinstite pe piața de capital are un capăt. Moartea se dovedește în toate cazurile prototipul Invincibilității. Model în acest sens fiind The Godfather / Nașul (1972) lui Francis Ford Coppola, unde gangsterii, fie mor de moarte instantanee, un atrac de cord, ca în cazul bătrânului Corleone (Marlon Brando), fie se ciuruiesc între ei.
Dar până acolo, marile tragedii își găsesc Nașul în hățișul vieții, fiindcă societatea nu suportă mult timp excesele și tragediile. Cum s-a dovedit în cazul mafiei, al lui Lucky Luciano, căruia guvernul american i-a pus capăt. Acest mafiot a terorizat New York-ul, așa cum Al Capone a terorizat Chicago, cel mai mare focar al mafiei mondiale. Lui i s-a opus însă un adevărat incoruptibil, un simbol al luptei împotriva mafiei. Numele lui este Eliot Ness, un agent federal, eroul din filmul lui Biran de Palma Untouchables / Incoruptibilii (1987), erou vestit pentru faptul că a scăpat America de un rău social major, a reușit să-l dea pe mâna legii pe Al Capone, cel mai feroce capo mafioso al timpului, al epocii prohibiției, și să fie judecat și condamnat la 11 ani pentru evaziune fiscală. Procesul care are loc e antologic, fiindcă Al Capone îi mituise pe toți jurații, așa cum îi dovedește Ness, iar judecătorul de instanță are ideea, chiar în timpul procesului, să schimbe jurații, să aducă jurați din altă sală, de la alt proces. Dacă acest judecător nu făcea această schimbare, Al Capone mai tortura America, orașul Chicago, mult și bine. Ness descoperise o listă cu jurații cumpărați, printre care se afla și judecătorul, care însă are această revenire, prin mustrare de conștiință.
Filmul este o capodoperă a genului. Este realizat de un as al acțiunii, al reperelor clasice actualizate, Brian de Palma, având o distribuție de aur, cu Kevin Costner în Eliot Ness, Robert de Niro în Al Capone, Sean Connery în Jim Malone, mâna dreaptă a lui Ness, Andy Garcia, în George Stone, tot un incoruptibil, ca și Oscar Wallace (Charles Marin Smith), aceștia trei și cu Eliot Ness fiind cei patru incoruptibili, care s-au luptat cu mafia timpului. Totul este bazat pe fapte reale.
Secvența antologică, de pus în rama istoriei fimului mondial, este prinderea contabilulului lui Al Capone, care voia să fugă cu registrele incriminatorii. El era martorul principal în proces, care a dovedit că frauda (neplata taxelor) era de 1 300 000 de dolari, o sună imensă la valoarea de atunci a dolarului. Scena se petrece la gară, unde Ness avea informații că va ajunge contabilul la miezul nopții, informații primte de la Malone, cu limbă de moarte, căci el fusese ciuruit de Nitti (Billy Drago), pistolarul lui Al Capone.
În timp ce Ness și Stone (singurul ajutor care mai trăia, Malone și Wallace fiind uciși) așteaptă venirea contabilului, privind mereu la ceasul uriaș al gării să bată ora fatală, o mamă cu un cărucior, în care se află cu copil mic, și două valize, vrea să urce scările spre ieșire. Sunt multe trepte. Ness și Stone stau la pândă, așteaptă să apară contabilul, dar cum mama nu reușea să urce căruciorul, Ness coboară și o ajută, el urcă căruciorul, dar când e aproape de ultima treaptă, apare contrabilul, care este sechestrat de mafie, de oamenii lui Capone, aflați și ei acolo, și are loc un schimb ucigaș de focuri. Ness a lăsat căruciorul, care începe să o ia la vale, pe scări. Montajul este genial, combină căderea căruciorului, țipetele copilului, cu lupta deschisă a celor doi incoruptibili cu mafioții. Când să se prăbușească, la capătul scărilor, Stone, care era jos, pe pardoseala gării, se aruncă și opreșe căruciorul, iar din poziția în care era îl ochește mortal pe cel care îl sechestrase pe contabil.
Această secvență este etalon de montaj dramatic, după modelul „montajului de atracții” al lui Serghei Eisenstein, fiind o replică la o celebră secvență numită „scările Odessei” (lungi de 142 m, cu o diferență de nivel de 27 m) din filmul Crucișătorul Potimokin (1925). Și tot filmul lui Palma are secvențe greu de uitat. Este memorabil. Însă victoria este a binelui, a moralei, a familiei (Ness era căsătorit și avea doi copii, pe care îi ascunde de mafie), o victorie a legii. Legea învinge. Ness este viitorul Americii.
De ce i se spune lui Eliot Ness incoruptibilul? Fusese de multe ori provocat, dar la orice tenativă de corupție din partea lui Al Capone, răspunde violent. Refuză să intre în jocul general, acela al dedublării practicate de gangsteri și polițiști. El este simbolul polițistului curat.
*
Imaginați-vă un erou ca Ness, un incoruptibil, care apare în gașca de la putere a României de azi! Unde este Eliot Ness al zilelor noastre? Nu are poliția, nu au serviciile secrete, jandarmeria, armata, tribunalul, și alte zeci de instituții care apără, pe bani grei, statul, siguranța națională, nici un incoruptibil? Cum e posibil așa ceva? De trei ani o gașcă de hoți chinuie la vedere România, se distrează pe banii și răbdarea poporului, și nu i se găsește nașul? Cum de ține de ani de zile un proces, se tot schimbă instanțele de judecată, totul se face în bătaia de joc a legii, și nu este dus după gratii acest șmecher, o caricatură al lui Al Capone, un capo mafioso de Teleorman, care a delapidat statul de milioane de lei?! Evaziune fiscală. Exact ca pe vremea mafiei din Chicago!
Să aducem un polițist incoruptibil din America, să-i învețe și pe români ce înseamnă să fii incoruptibil. Nu este prins capo mafioso fiindcă toți sunt mânjiți, el îi are la mână pe toți hoții din gașca lui. Cine scoate capul, e mazilit. Exact cum face Al Capone, în celebra secvență când are loc o adunare a mafiei și el le explică cum funcționează mafia, cu bâta de baseball în mână, pe care o aplică pe spinarea și căpățâna unui gangster, atunci când este contrazis. E nevoie de un Eliot Ness sau poate mai mulți, care să stea de veghe în lanul de secară al corupților sau al nesimțiților, fiindcă este greu de găsit pe tot pămăntul un al doilea președinte care, în ziua sfințirii Catedralei Neamului, să lipsească de la ceremonie, să fie la Bruxelles, pe rol de figurant, ca în toate deplasările lui. Sigur că e nevoie nu de un incoruptibil, ci de mai mulți. S-a dovedit în istoria noastră că țara a avut mereu incoruptibili. Cum a fost și regele Carol I, care nu s-ar fi dus la o întâlnire pentru Brexit, când se sfințea visul lui Eminescu, o catedrală a Învierii (nu a mântuirii!) neamului. Avem speranța că se va naște o mișcare de împrospătare generală, că acest spirit incoruptibil e pe aproape, trebuie să apară. E imposibil să nu apară, să pună capăt coșmarului.
Lasă un răspuns